ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1649/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la data de 25.08.2015 sub nr. x/2015, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța, pentru ca, în urma materialului probator ce va fi administrat în cauză, instanța să dispună obligarea autorității publice pârâte la calcularea și acordarea drepturilor salariale reprezentând echivalentul sporului de 15% pentru titlul științific de doctor, începand cu data de 09.04.2015 și în continuare. În condițiile admiterii cererii principale, solicită actualizarea sumelor datorate cu rata inflației de la data nașterii dreptului până la plata lor efectivă.

Prin sentința civilă nr. 1665/09.12.2015, Tribunalul Constanța a admis cererea formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța, obligând pârâta la calcularea și acordarea drepturilor salariale reprezentând echivalentul sporului de 15% pentru titlul științific de doctor, începând cu data de 09.04.2015, actualizate cu rata inflației, de la data 09.04.2015 și până la plata efectivă a drepturilor salariale, precum și acordarea drepturilor salariale reprezentand echivalentul sporului de 15% pentru titlul stiintific de doctor, în continuare.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța, înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, întemeiat pe dispozițiile art. 486 și art. 488 alin. (1) pt. 8 din C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 15 iunie 2016, Curtea de Apel Constanța a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (2) din C. proc. civ., pentru lipsa părților, iar ulterior, în conformitate cu dispozițiile art. 416 din C. proc. civ., prin sentința civilă nr. 520/CA din data de 31 mai 2017, a constatat perimat recursul dedus judecății.

Împotriva sentinței civile menționate anterior, pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 29 iunie 2017.

La termenul din 12 februarie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de pârâtă împotriva sentinței menționate anterior, pentru lipsa părților, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

La data de 15 decembrie 2020, în baza referatului grefei, s-a propus repunerea pe rol a cauzei, în vederea discutării excepției perimării, întrucât cauza a rămas în nelucrare timp de 6 luni.

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni din culpa părților.

Prin urmare, perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

În speță, dat fiind temeiul de drept al suspendării, respectiv art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecata putea fi reîncepută, prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părți, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părților sau din cauza lipsei lor".

Încheierea de ședință din data de 12 februarie 2020, prin care s-a dispus suspendarea judecății, reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 12 august 2020.

În cauză, se constată că părțile interesate în continuarea judecății nu au formulat, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ. și nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

De asemenea, nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată sau vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților care a dus la lăsarea cauzei în nelucrare o perioadă mai mare de 6 luni, se va constata, din oficiu, perimarea recursului, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cu aplicarea art. 416 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de pârâta Direcția Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Constanța împotriva sentinței civile nr. 520 din 31 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2021.