ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1642/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Asupra cererii de repunere în termenul de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017, la data de 06.09.2017, reclamantul PFA A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat Curții de Apel Craiova anularea deciziei nr. 6370 din 13.03.2017 și a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor nr. x din 17.11.2016, cu consecința înlăturării obligației sale de a achita creanța bugetară la nivelul finanțării acordate.

Prin sentința civilă nr. 247 din data de 24 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul PFA A., în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

La data de 30 iulie 2018, reclamantul PFA A. a formulat formulat cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 186 din C. proc. civ.

În susținerea acestei cereri, a arătat că s-a aflat în imposibilitatea obiectivă de a formula recurs împotriva sentinței civile nr. 247/2018 a Curții de Apel Craiova, întrucât aceasta nu i-a fost comunicată în conformitate cu prevederile art. 163 din C. proc. civ. și a luat cunoștință de motivarea sentinței de la Biroul de Informații al Curții de Apel Craiova.

Prin notele scrise depuse la data de 15 octombrie 2018, intimatul-pârât a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de exercitare a recursului, ca neîntemeiată, apreciind că reclamantul nu a indicat nicio împrejurare mai presus de voința sa care să îl împiedice să formuleze recurs în termen legal, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ.

De asemenea, a susținut că, potrivit doctrinei, dacă este făcută numai cerere de repunere în termen fără a fi depus și actul în legătură cu care se cere repunerea în termen, această cerere va fi respinsă ca lipsită de interes.

II. Soluția Înaltei Curți

Examinând cererea de repunere în termenul de exercitare a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., "Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai daca dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată și repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac".

Așadar, partea care a pierdut un termen procedural poate obține repunerea în termen dacă face dovada că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate și dacă formulează atât cererea de repunere în termen, cât și actul pentru care se solicită aceasta, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 186 alin. (2) din C. proc. civ.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile în cazul oricărei cereri adresate instanței de judecată.

În situația în care partea formulează numai cerere de repunere în termen, iar nu și actul în legătură cu care solicită repunerea în termen, cererea de repunere în termen este lipsită de interes, nefiind îndeplinit însuși actul de procedură în termenul prevăzut de lege, care curge de la încetarea împiedicării.

În cauză, reclamantul PFA A. a formulat cerere de repunere în termenul de exercitare a recursului, însă nu a declarat și recurs împotriva sentinței nr. 247 din data de 24 aprilie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. La stabilirea interesului procesual se are în vedere scopul urmărit de către parte, or, neexercitarea recursului în condițiile prevăzute de art. 186 alin. (2) lipsește de interes o cerere de repunere în termenul de declarare a acestei căi de atac.

Față de această împrejurare, Înalta Curte va respinge ca lipsită de interes cererea formulată de către reclamantul PFA A. privind repunerea în termenul de exercitare a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de reclamantul PFA A., ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2021.