ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1375/2022

Ședința publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019 (urmare declinării de competență de la Curtea de Apel București prin sentința civilă nr. 1263 din 02 aprilie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018), reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- în principal, anularea H.G. nr. 1679 din 10 decembrie 2008 privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 890 din 29 decembrie 2008;

- în subsidiar, anularea prevederilor art. 1, art. 7 lit. c), art. 8 alin. (2), Anexa 1, pct. II, Anexa 2, pct. II și Anexa 3 din H.G. nr. 1679/2008.

Prin hotărârea nr. 161 din 1 octombrie 2019, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal:

- a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României;

- a dispus anularea parțială a H.G. nr. 1679/2008, respectiv în ceea ce privește modalitatea de reglementare a despăgubirilor pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în anexa 1, precum și anularea dispozițiile art. 1, art. 7 lit. c), art. 8 alin. (2), anexa I - punctul II, anexa nr. 2 -punctul II și anexa III din H.G. nr. 1679/2008 în ceea ce privește obligațiile ce revin/proprietarului culturilor agricole și silvice;

- a respins în rest cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Guvernul României, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală, răspunzând punctual criticilor formulate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat și urmează a-l admite, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Prima instanță a dispus anularea parțială a H.G. nr. 1679/2008, respectiv în ceea ce privește modalitatea de reglementare a despăgubirilor pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în anexa 1, precum și anularea dispozițiilor art. 1, art. 7 lit. c), art. 8 alin. (2), anexa I - punctul II, anexa nr. 2 -punctul II și anexa III din H.G. nr. 1679/2008 în ceea ce privește obligațiile ce revin/proprietarului culturilor agricole și silvice.

Conform dispozițiilor art. 1, prin prezenta hotărâre reglementează modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru pagubele produse de exemplarele din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic, prevăzute în anexele nr. 1 și 2 ale aceleiași legi, culturilor agricole, silvice și animalelor domestice, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor.

Instanța de recurs constată că H.G. nr. 1679/2008 a fost adoptată în baza art. 108 din Constituția României și a prevederilor art. V alin. (1) din Legea nr. 215/2008 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006.

Instanța de fond a ignorat însă titlul Hotărârii de Guvern a cărei anulare s-a solicitat, aceasta privind modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, precum și obligațiile ce revin gestionarilor fondurilor cinegetice și proprietarilor de culturi agricole, silvice și de animale domestice pentru prevenirea pagubelor.

Instanța de fond nu a realizat o interpretare sistematică a textului art. 13 din Legea nr. 407/2006 modificată și completată.

Art. 13 din acest act normativ prevede că "(1) Pentru pagubele produse culturilor agricole, silvice și animalelor domestice de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic, cuprinse în anexele nr. 1 și 2, se acordă despăgubiri.

(2) Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 1 se suportă după cum urmează: a) pentru pagubele produse în fondurile cinegetice și în intravilan - de gestionarul faunei cinegetice de pe cuprinsul fondurilor cinegetice în cauză, dacă acesta nu și-a îndeplinit obligațiile pentru prevenirea pagubelor; b) pentru pagubele produse în ariile naturale protejate, neincluse în fonduri cinegetice sau în care vânătoarea nu este admisă - de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație.

(3) Pentru situațiile în care atât gestionarul, cât și proprietarii de culturi agricole, silvice și de animale domestice și-au îndeplinit toate obligațiile pentru prevenirea pagubelor, despăgubirile se suportă de către autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură, din bugetul aprobat cu această destinație.

(4) Despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație".

Textul alin. (1) este clar în sensul că se acordă despăgubiri pentru pagubele produse culturilor Agricole, silvice și animalelor domestice de către toate exemplarele de fauna de interes cinegetic, atât de către cele cuprinse în anexa 1 cât și în anexa 2, fără a se face nicio distincție.

De altfel, este imposibil a se acorda despăgubiri în lipsa unor norme care să reglementeze modalitatea de acordare a acestora iar legea se interpretează în sensul aplicării ei, instanța de fond rezumându-se la a realiza o interpretare pur formală a preambulului hotărârii de guvern, fără să realizeze o interpretare sistematică a textelor legale.

Nu se poate face o distincție între obligațiile proprietarilor de culturi, în funcție de pagubele produse de exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic iar obligațiile acestora și modalitatea de acordare a despăgubirilor trebuie să fie tratate în mod unitar și nu diferit, fără nicio justificare legală.

Din analiza sistematică a textului art. 13 se observă că situațiile diferă în funcție de subiectul debitor al obligației de plată, în alin. (4) reglementându-se doar faptul că despăgubirile pentru pagubele produse de către exemplarele din speciile de faună de interes cinegetic cuprinse în anexa nr. 2 se suportă de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, din bugetul aprobat cu această destinație.

În concluzie, interpretarea corectă, care nu se poate rezuma doar la o eroare din preambulul hotărârii de guvern, este în sensul că recurentul pârât era competent în a emite hotărârea de guvern contestată, în toate situațiile.

Astfel, în mod corect, la articolul 1 din H.G nr. 1679/2008 a fost reglementată modalitatea de acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea nr. 407/2006 pentru pagubele produse atât de exemplarele din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic prevăzute în anexa 1 cât și de exemplarele din speciile de faună sălbatică de interes cinegetic prevăzute în anexa nr. 2 din lege.

Instanța de recurs nu apreciază că hotărârea de guvern contestată încalcă dispozițiile Legii nr. 407/2006 și ale Legii nr. 215/2008 ci dimpotrivă, a fost emisă în sensul aplicării acestora iar anularea actului administrativ echivalează cu imposibilitatea punerii în executare chiar a dispozițiilor Legii nr. 407/2006, întrucât în cuprinsul acestui act normativ nu există nicio prevedere care să poată fi interpretată în sensul că proprietarii terenurilor afectate ar putea beneficia de despăgubiri în mod direct, în lipsa emiterii unei hotărâri de guvern prin care să fie stabilită modalitatea de acordare a acestora.

Față de considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu cele ale art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se va admite recursul, se va casa sentința recurată și, în rejudecare, se va respinge în totalitate cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Guvernul României împotriva hotărârii nr. 161 din 1 octombrie 2019 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 martie 2022.