ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 625/2022

Ședința publică din data de 16 martie 2022

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința arbitrală nr. 4 din 10 februarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Timiș a admis cererea formulată și precizată de către reclamanta SOCIETATEA A. S.R.L., împotriva pârâtei COMUNA PETROVA și, pe cale de consecință, a obligat pârâta să plătească reclamantei: suma de 1.760,60 RON, reprezentând cuantumul debitului principal, și suma de 18.669,96 RON reprezentând penalități de întârziere, în cuantum de 1% pe zi de întârziere, de la data scadenței fiecărei facturi și până la data de 20.12.2019, calculate potrivit prevederilor art. 7 lit. b) din Acordul de furnizare; penalitățile de întârziere și în continuare, de la data de 21.12.2019 și până la data achitării efective a debitului principal, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. b) din Acordul de furnizare; cheltuielile ocazionate de prezentul litigiu, respectiv taxa arbitrală, formată din suma de 773.50 RON, conform facturii fiscale cu seria x, nr. x/24.09.2019 și în sumă de 1.666,24 RON, conform facturii fiscale cu seria x, nr. x/14.01.2019, care a fost achitată de către reclamantă conform detaliilor de plată ale facturilor.

Împotriva hotărârii arbitrale, reclamanta Comuna Petrova (pârâtă în acțiunea arbitrală) a formulat acțiune în anulare, prin care a solicitat anularea hotărârii arbitrale și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței judecătorești competente.

Prin sentința civilă nr. 2 din 20 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă acțiunea în anularea hotărârii arbitrale formulată de reclamanta COMUNA PETROVA, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L..

În termen legal, reclamanta COMUNA PETROVA a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2 din 20 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

În argumentarea cererii de recurs, COMUNA PETROVA a susținut că instanța nu a analizat pe fond faptul că litigiul nu este susceptibil de soluționare pe cale arbitrajului și că sunt trimiteri imperative legale exprese, care, indubitabil, prevăd faptul că judecata pe cale arbitrajului nu este posibilă în executarea contractelor publice.

Arată că la data când a fost încheiat Acordul de furnizare cu seria x/17.10.2008, asimilat ca și contract de achiziție publică, era în vigoare O.U.G. nr. 34/2006, care la art. 286 alin. (1) prevede că:

"contractul de achiziție publică, procesele, cererile privind executarea...contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante", astfel încât textul legal mai sus menționat, care fixează competența materială și teritorială a instanței desemnate să judece un anumit tip de litigiu, constituie norma specială în raport cu dispozițiile generale.

Jurisprudența, mai arată recurenta, a stabilit prin decizii ale Înaltei Curți de Casație si Justiție:

"nelegalitatea inserării unei clauze arbitrale în conținutul unui contract de achiziție publică" și faptul că o clauză compromisorie este "inoperantă, nemaiexistând fundamentul legal pentru ca entitatea administrației publice locale să recurgă la o justiție privată."

Redă, totodată, considerente ale deciziei nr. 3483 din 29 iunie 2010 pronunțată în recurs de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație si Justiție.

În opinia sa, instanța a respins neregularitățile referitoare la constituirea și soluționare litigiului pe calea arbitrajului pe motiv că acestea nu au fost invocate în fața tribunalului de arbitraj, aspect, pe care îl apreciază ca fiind total eronat.

În ceea ce privește invocarea prevederilor legii speciale, respectiv a Legii nr. 72/2013 privind măsurile pentru combaterea întârzierii în executarea obligațiilor de plată a unor sume de bani rezultând din contracte între profesioniști și între aceștia și autorități contractante, menționează că la data încheierii contractului era în vigoare O.U.G. nr. 119/2007 privind procedura/ordonanței de plată, completată de O.U.G. nr. 13/2011 și finalizată Legea nr. 72/2013.

Referitor la respectarea dispozițiilor C. proc. civ. cuprinse în art. 613 privind judecarea acțiunii în anulare, arată că alin. (2) al art. 613 prevede că "întâmpinarea este obligatorie", iar dispozițiile art. 205 - 208 sunt aplicabile în mod corespunzător.

Solicită instanței de recurs să constate că nu a fost depusă întâmpinare la dosarul cauzei, că hotărârea nu este corect și amplu argumentată, existând contradictorialitate în motivarea soluției, dezlegarea dată de instanța de apel problemelor deduse judecății, nefiind pe deplin și coerent susținută de considerente ce se contrazic și care conduc la soluția din dispozitiv, preluând de altfel argumentele instanței arbitrare.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă A. S.R.L. nu a formulat întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând cererea de recurs formulată de reclamanta COMUNA PETROVA din perspectiva excepției nulității recursului, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ. potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură care fac de prisos cercetarea în fond a pricinii, raportat la art. 489 alin. (2) din același act normativ, constată că excepția este întemeiată.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.:

"cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar conform, art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.:

"mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e, precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

De asemenea, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.:

"aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Neîncadrarea criticilor în motivele de casare limitativ prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac în cadrul căreia se analizează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

În speță, recurenta-reclamantă a susținut generic că "hotărârea nu este corect și amplu argumentată, existând contradictorialitate în motivarea soluției, dezlegarea dată de instanța de apel problemelor deduse judecății, nefiind pe deplin și coerent susținută de considerente ce se contrazic și care conduc la soluția din dispozitiv, preluând de altfel argumentele instanței arbitrare", fără a indica punctual considerentele pretins contradictorii și fără a oferi o minimă argumentație în drept care să situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de C. proc. civ., aspectele menționate fiind invocate strict formal.

Totodată, recurenta-reclamantă a indicat formal în susținerea recursului și dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care prevăd că hotărârea poate fi casată când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea sentinței recurate din perspectiva textului de lege indicat, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

De altfel, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății nu se regăsesc critici propriu-zise la adresa sentinței atacate, care formează obiectul recursului, ceea ce ar fi presupus indicarea punctuală de către recurentă a motivelor de nelegalitate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel Timișoara asupra acțiunii în anulare și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

Menționarea anumitor dispoziții legale (art. 613 alin. (2), art. 205-208 C. proc. civ. sau acte normative (O.U.G. nr. 119/2007 privind procedura ordonanței de plată etc.), succintele referiri la jurisprudența Înaltei Curți, expunerea unor aprecieri personale, fără a fi dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu pot să atragă nicio analiză.

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată nu poate constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, constatând că argumentele recurentei nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă COMUNA PETROVA împotriva sentinței civile nr. 2 din 20 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă COMUNA PETROVA împotriva sentinței civile nr. 2 din 20 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2022.