ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 313/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 20.02.2015, reclamanta Societatea A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să îl oblige pe pârât să-i plătească suma de 579.622,80 RON, reprezentând daune-interese, ca urmare a recoltării în perioada 09-19.07.2013 și a însușirii de către pârât a producției de grâu realizată pe o suprafață de 113,15 ha teren agricol.

Prin sentința nr. 870/07.12.2017, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Prin sentința nr. 375/19.04.2018, Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de expertul C. și a completat sentința nr. 870/07.12.2017, în sensul că a stabilit diferența de onorariu datorată expertului C. la suma de 4.880 RON și a obligat părțile să suporte această sumă, în cote diferite, indicate în dispozitiv.

Împotriva sentinței nr. 870/07.12.2017, reclamanta a declarat apel, iar împotriva sentinței nr. 375/19.04.2018, a declarat apel expertul C..

Prin decizia nr. 859/28.11.2018, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a respins atât apelul reclamantei, cât și apelul expertului.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs.

Prin decizia nr. 2403/24.11.2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul, a casat în parte decizia atacată și a trimis cauza curții de apel, spre rejudecarea apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 870/07.12.2017; a menținut în rest dispozițiile deciziei recurate.

Prin decizia nr. 290/02.06.2021, Curtea de Apel Iași, secția Civilă a admis apelul, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis în parte acțiunea și l-a obligat pe pârât la plata către reclamantă a sumei de 252.280,224 RON, reprezentând daune-interese, a păstrat dispoziția sentinței civile apelate de respingere a acțiunii cu privire la suma de 302.217,5 RON și a obligat intimatul la plata către apelantă a sumei de 26.530,6 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii din urmă, pârâtul a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul a redat conținutul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și a susținut că argumentele expuse în motivarea deciziei recurate sunt contradictorii și în neconcordanță cu situația de fapt expusă și probată în cauză.

Sub acest aspect, a arătat că instanța de apel a reținut faptul că între părți nu s-a perfectat un contract de asociere în participațiune, pentru care era necesară forma scrisă.

Recurentul a subliniat că este reală constatarea instanței, însă nu a făcut o susținere în acest sens, ci doar a încercat să expliciteze modalitatea în care D. a contribuit cu resurse proprii la activitatea intimatei, relevant fiind procesul-verbal din 05.08.2012, care ilustrează starea precară în care se afla societatea, înscris ce nu a fost analizat de către instanță și căruia nu i s-a dat valoare probantă, fără a se arăta motivele pentru care mențiunile din cuprinsul acestuia au fost înlăturate.

În continuare, a redat constatările din cuprinsul procesului-verbal din 05.08.2012 și a arătat că în luna martie 2013 s-a aflat într-o situație conflictuală cu societatea, concluzionând că la nivelul anului 2013 nu a recoltat suprafețele de teren ale intimatei și că instanța nu a expus considerentele care au condus la aprecierea că ar fi recoltat terenul agricol al intimatei, ci doar a reținut că nu i se par veridice afirmațiile lui.

A mai susținut că hotărârea recurată cuprinde considerente contradictorii și în neconcordanță cu înscrisurile de la dosar, cu referire la ordonanța de clasare din 15.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Iași și pagina a doua din referatul cu propunerea de clasare, înscrisuri care relevă situația de fapt reală, în sensul că în toamna anului 2013 D. exploata în arendă o suprafață de 803 ha teren arabil, din care suprafața de 688 ha fusese declarată la Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.) și diferența de 116 ha rămăsese nedeclarată, din motive legate de neactualizarea contractelor de arendare, iar faptul că nu a primit subvenție pentru o anumită suprafață de teren nu echivalează cu neexploatarea în regim de arendă a respectivei suprafețe de teren, așa cum în mod greșit a apreciat instanța de apel.

De altfel, a arătat că nu sunt expuse motivele pentru care au fost înlăturate contractele de arendă și concluziile expertizei.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susținut că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 1.357 C. civ., deoarece nu i-a creat un prejudiciu intimatei, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, astfel că nu se poate reține vinovăția ori existența unei legături de cauzalitate.

La 03.09.2021, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru lipsa motivelor de nelegalitate, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că au dreptul să depună punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; doar intimata și-a prezentat punctul de vedere.

Analizând în mod prioritar, potrivit art. 248 alin. (1) raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

În cauză, recurentul a indicat în mod expres motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza cererii de recurs relevă că nu au fost formulate critici concrete împotriva deciziei din apel care să poată fi circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., deoarece susținerile puse în discuție vizează exclusiv situația de fapt.

Astfel, recurentul a subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. critici referitoare la o presupusă nerespectare a prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., susținând că fondul cauzei nu a fost cercetat, iar instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt, în raport cu probele de la dosar, context în care a apreciat că hotărârea recurată cuprinde considerente contradictorii și în neconcordanță cu situația de fapt. O altă critică se referă la faptul că instanța de apel nu a expus considerentele pentru care a înlăturat înscrisurile de la dosar, respectiv procesul-verbal din 05.08.2012, ordonanța de clasare din 15.07.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria lași, pagina a doua din referatul cu propunerea de clasare, contractele de arendă și concluziile expertizei efectuate în cauză.

Toate aceste chestiuni vizează aspecte de temeinicie și care nu mai pot fi repuse în discuție în calea extraordinară de atac a recursului, unde sunt supuse controlului judiciar exclusiv aspecte de legalitate.

Prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul s-a limitat la simpla afirmație referitoare la interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1.357 C. civ., susținând că nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale, însă fără a dezvolta argumente în acest sens.

Or, aceste susțineri ale recurentului din cuprinsul cererii de recurs nu pot reprezenta o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

De aceea, examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurentul nu a formulat nicio critică care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au fost invocate doar formal.

Nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care, de asemenea, nu constituie o motivare în sens procedural, respectiv atunci când nu se arată și nu se dezvoltă motivele de nelegalitate. Aceasta este situația în speță, deoarece afirmațiile recurentului din cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ.

Față de considerentele expuse mai sus, subliniind că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează să anuleze recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Întrucât recurentul a pierdut procesul, acesta urmează să fie obligat la plata către intimată, în baza art. 451, 452 și 453 alin. (1) C. proc. civ., a sumei de 5.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-pârât B. împotriva deciziei nr. 290/02.06.2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă.

Obligă recurentul la plata către intimată a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.