ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 310/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 310/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 9 februarie 2022
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 18.04.2018, creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a chemat în judecată pe pârâții C.I.I. A. și C.I.I. B. (actual C.), în calitate de foști administratori judiciari ai debitoarei S.C. D. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâții la acoperirea prejudiciului pe care i l-au produs, în drept, invocând dispozițiile art. 22 pct. 3 și 4 din Legea nr. 85/2006.
La 29.05.2018, pârâtul C.I.I. A. i-a chemat în garanție pe C. (fostul C.I.I. B.), E. și S.C. F. S.A.
Iar la 20.06.2018, pârâta C. a chemat în garanție pe S.C. F. S.A.
Prin sentința civilă nr. 638/08.11.2018, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a C.I.I. A. și, în consecință, a respins acțiunea formulată împotriva C.I.I. A., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins ca rămase fără obiect cererile de chemare în garanție formulate de C.I.I. A. împotriva C., E. și S.C. F. S.R.L. și a fixat termen, pentru continuarea judecății cu privire la restul pretențiilor la 13.12.2018, în condițiile art. 396 alin. (2) C. proc. civ.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 743/13.12.2018 pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, excepția nulității acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtul C.I.I. B. a fost admisă și, în consecință, acțiunea îndreptată împotriva acestui pârât a fost constatată nulă, iar cererea de chemare în garanție a S.C. F. S.R.L., formulată de pârâtul C.I.I. B., a fost respinsă, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestor sentințe, reclamanta a declarat apel, iar prin decizia nr. 294/09.10.2019, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 743/13.12.2018, a admis apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 638/08.11.2018, a anulat această din urmă sentință și a trimis cauza, pentru continuarea judecății, judecătorului-sindic.
În al doilea ciclu procesual, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 362/03.08.2020, a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul C.I.I. A.; în consecință, a respins cererile acestuia de chemare în garanție a C., E. și S.C. F. S.R.L., ca rămase fără obiect.
Împotriva acestei din urmă sentințe, reclamanta a declarat apel, care a fost respins ca inadmisibil prin decizia nr. 64/19.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.
În prealabil, a arătat că recursul său este admisibil deoarece cererea a fost formulată în baza art. 7 din Legea nr. 85/2006, iar competența de soluționare aparține curții de apel.
În motivare, a susținut că decizia recurată este nelegală și că instanța de apel nu a pus în discuția părților recalificarea căii de atac, invocată din oficiu, iar părțile nu au fost citate în conformitate cu art. 22 alin. (4) C. proc. civ.
Recurenta a mai susținut că în mod nelegal i-a fost respins ca inadmisibil apelul promovat împotriva sentinței civile nr. 362/03.08.2020 a Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în condițiile în care sunt aplicabile prevederile Legii nr. 85/2006, astfel cum acestea au fost modificate prin art. 59 din Legea nr. 76/2013 și noul C. proc. civ.
Așadar, potrivit recurentei, în situația în care se apreciază că potrivit legii calea de atac este recursul, a solicitat instanței supreme să recalifice apelul, conform art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) C. proc. civ.
În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
La data de 07.07.2021, intimatul C.I.I. A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților.
Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:
Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.
Litigiul, fundamentat pe dispozițiile art. 22 alin. (3) și (4) din Legea nr. 85/2006, are ca obiect cererea unui creditor de obligare a administratorului judiciar la acoperirea prejudiciului produs.
Dispozițiile art. 22 din Legea nr. 85/2006, în ansamblu, prevăd măsurile și sancțiunile pe care judecătorul-sindic le poate aplica administratorului judiciar în cazul în care acesta nu își îndeplinește sau își îndeplinește în mod defectuos ori cu întârziere sarcinile prevăzute de lege sau stabilite de judecătorul-sindic.
În cazul amenzilor și al despăgubirii reglementate de art. 22 din Legea nr. 85/2006, legiuitorul a statuat că se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 108
4
și 108
5
C. proc. civ. de la 1865, în sensul că cel obligat la amendă sau despăgubire va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând, motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii sau să se dispună reducerea acesteia, cerere care se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu.
Articolul 108
5
din C. proc. civ. de la 1865 are corespondent și în noua reglementare, art. 191 din actualul C. proc. civ. prevăzând aceeași cale de atac, respectiv cererea de reexaminare.
Dispozițiile noului C. proc. civ. sunt aplicabile în cauză, conform art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, având în vedere că litigiul a pornit la 18.04.2018.
Așadar, procedura reglementată de art. 22 din Legea nr. 85/2006 reglementează o singură cale de atac - cererea de reexaminare.
Prin urmare, decizia nr. 64/19.02.2021 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, împotriva căreia s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având în vedere atât obiectul litigiului, cât și dispozițiile arătate mai sus și cele ale art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apelul fiind la rândul său respins ca inadmisibil.
Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău împotriva deciziei nr. 64/19.02.2021, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.