ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 308/2022

Ședința publică din data de 9 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția Civilă la 17.09.2021, reclamanta S.C. VALEA TEIULUI S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate nulitatea absolută a biletului la ordin seria x nr. x, presupus a fi emis la 06.09.2021 în favoarea pârâtei pentru suma de 1.030.330 RON și inexistența raporturilor juridice între părți, să suspende executarea silită și să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată.

La 29.09.2020, reclamanta a depus la dosar precizări, cu privire la al doilea capăt de cerere, în sensul că temeiul de drept al suspendării provizorii a executării silite este reprezentat de art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1183/CC/07.10.2021, Tribunalul Vaslui, secția Civilă a respins excepția necompetenței sale materiale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că în ceea ce privește competența materială nu sunt incidente prevederile art. 89 din Legea nr. 58/1934 și că în determinarea competenței este aplicabil criteriul valoric, iar cum biletul la ordin a fost emis pentru suma de 1.030.330 RON, competența aparține tribunalului.

A mai reținut că sunt neîntemeiate argumentele pârâtei, care a susținut că Judecătoriei Bârlad îi revine competența materială, întrucât obiectul litigiului nu este o contestație la executare, ci o acțiune întemeiată pe art. 63 din Legea nr. 58/1934, prin care se solicită constatarea nulității absolute a biletului la ordin.

Referitor la excepția necompetenței sale teritoriale, Tribunalul Vaslui, secția Civilă, evocând art. 107 alin. (1) și art. 113 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a apreciat că în cauză se urmărește valorificarea unui drept de creanță, astfel că acțiunea se încadrează în categoria cererilor personale, context în care a apreciat că Tribunalului Ialomița îi revine competența de soluționare, ca instanță în circumscripția căreia pârâta își are sediul.

A înlăturat argumentele pârâtei, care a apreciat că sediul vânzătorului ar constitui un reper pentru stabilirea instanței competente teritorial, în raport cu art. 20 din contractul nr. x/13.08.2021, întrucât dreptul și obligația corelativă născute din biletul la ordin în discuție sunt independente față de contractul de vânzare care ar fi ocazionat emiterea titlului de credit.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița, secția Civilă la 15.10.2021.

Prin încheierea din 09.11.2021, Tribunalul Ialomița, secția Civilă a luat act de susținerile apărătorului reclamantei, care a precizat că acțiunea nu este întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, ci pe dispozițiile legii speciale.

Prin sentința civilă nr. 1322/F/25.11.2021, Tribunalul Ialomița, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că obiectul cauzei este o opoziție la executare, astfel cum rezultă din acțiunea reclamantei, formulată în condițiile Legii nr. 58/1934, iar potrivit art. 62, cu aplicarea art. 106 din această lege, incident și în materia biletului la ordin, contestația se va introduce la instanța de executare.

Așa fiind, a subliniat că, din punct de vedere material, competența de soluționare a cauzei aparține judecătoriei, iar dispozițiile legale sus-menționate instituie o competență teritorială exclusivă pentru judecarea opoziției la executare și, reținând că, în speță, Judecătoria Bârlad a încuviințat executarea silită a titlului executoriu, reprezentat de biletul la ordin seria x nr. x emis la data de 06.09.2021, a declinat competența soluționării cauzei în favoarea acestei instanțe.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad la 08.12.2021.

Prin sentința civilă nr. 36/12.01.2022, Judecătoria Bârlad a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Ialomița; constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că Tribunalul Ialomița a invocat excepția necompetenței sale materiale cu nerespectarea art. 130 alin. (2) C. proc. civ. deoarece, deși a luat cunoștință la primul termen de judecată, 09.11.2021, că acțiunea este întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 58/1934 și că nu este una fundamentată pe dreptul comun, ca urmare a precizărilor orale ale apărătorului reclamantei, a dispus declinarea cauzei la cel de-al doilea termen, care nu a fost acordat în baza art. 131 alin. (2) C. proc. civ.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea litigiului, Înalta Curte reține următoarele:

Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 19 și 63 din Legea nr. 58/1934, calificată de Tribunalul Ialomița ca o opoziție la executare care are regimul juridic al unei contestații la executare și căreia îi sunt aplicabile regulile de competență specifice.

Potrivit art. 62 alin. (2) din Legea nr. 58/1934, aplicabile și biletului la ordin, conform art. 106 din aceeași lege, "Contestația se va introduce la instanța de executare, care o va judeca potrivit C. proc. civ., de urgență și cu precădere, înaintea oricărei alte pricini".

În conformitate cu prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel", iar alin. (3) al aceluiași text legal prevede că "instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

O dată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile prevăzute de norma menționată, aceasta rămâne unica instanță competentă să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.

Cum executarea silită a biletului la ordin în discuție a fost încuviințată de Judecătoria Bârlad, competența soluționării prezentei cauze îi aparține.

Se cuvine subliniat că la termenul din 09.11.2021, Tribunalul Ialomița a consemnat, admițând cererile de amânare ale părților, că la termenul următor, 23.11.2021, va pune în discuție competența instanței.

În aceste condiții, invocarea de către Tribunalul Ialomița, la termenul din 23.11.2021, a excepției necompetenței sale materiale nu relevă încălcarea art. 131 alin. (2) C. proc. civ., așa cum a apreciat Judecătoria Bârlad.

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2022.