ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2251/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2251/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 noiembrie 2022
Asupra contestației în anulare de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 20 iunie 2022, contestatoarea A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.
Contestatoarea invocă în esență nelegala citare pentru termenul din 9 iunie 2022, arătând că a fost citată doar în format electronic, deși nu a solicitat acest lucru, situație în care nu a putut fi prezentă la ședința de judecată de la această dată. Totodată, contestatoarea susține că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor și excepțiilor invocate de aceasta în cadrul cererii de recurs, invocând dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2), pct. 2, 3 și 4 C. proc. civ.
Autoarea căii extraordinare de atac a mai susținut prin ample argumente aspecte cu privire la situația de fapt ce vizează fondul cauzei.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, excepția lipsei calității de reprezentant și contestația în anulare pentru considerentele ce urmează:
Cu privire la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și excepția lipsei calității de reprezentant invocate de către contestatoare, instanța supremă le va respinge ca neîntemeiate. Înalta Curte constată că în prezenta cauză, cadrul procesual a fost stabilit de către contestatoare, iar intimații nu au formulat întâmpinare sau apărări, pentru a fi justificate excepțiile invocate de către aceasta.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. (contestația în anulare obișnuită - al cărei obiect poate fi o hotărâre definitivă) și art. 503 alin. (2) C. proc. civ. (contestația în anulare specială - al cărei obiect poate fi o hotărâre a instanței de recurs).
Contestația în anulare reglementată de art. 503 alin. (1) C. proc. civ., poate fi promovată atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
Contestația în anulare specială reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi promovată în patru cazuri distincte:
atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;
când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen;
când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
Înalta Curte reține că prezenta contestație în anulare a fost formulată împotriva deciziei civile nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, prin care s-a respins ca inadmisibil recursul formulat împotriva deciziei nr. 6668/2021 din 17 decembrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.
În speță, contestatoarea susține că a fost citată doar în format electronic, deși nu a făcut o solicitare în acest sens, situație în care nu a putut fi prezentă la ședința de judecată din 9 iunie 2022.
Înalta Curte reține că din actele dosarului rezultă că autoarea contestației a fost citată prin aplicația B. - trimitere document securizat prin email, la dosarul de recurs fiind dovada că aceasta a avut cunoștință de termenul de judecată din 9 iunie 2022. Astfel, se observă că la filele x și la filele x aflate la dosarul nr. x/2021, există înscrisurile intitulate precizări și concluzii scrise depuse de către contestatoare cu indicarea termenului de judecată, respectiv 9 iunie 2022.
Din perspectiva celor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză, contestatoarea a fost citată de o manieră aptă să asigure înștiințarea acesteia cu privire la desfășurarea procesului, aceasta a avut cunoștință de termenul de judecată acordat, din moment ce a depus la dosarul cauzei precizări și concluzii scrise pentru termenul de la 9 iunie 2022 când s-a soluționat recursul. Așadar, contestatoarei i-a fost asigurat respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, nefiind-i adusă o vătămare care să justifice anularea actului de citare în format electronic și implicit a deciziei contestate.
Referitor la criticile contestatoarei privind nepronunțarea asupra tuturor cererilor și excepțiilor invocate în cadrul soluționării dosarului nr. x, în etapa procesuală a recursului, respectiv cererea privind sesizarea Curții Constituționale și excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, Înalta Curte reține că în mod corect instanța de recurs a luat în discuție cu prioritate excepția inadmisibilității căii de atac, față de efectul pe care îl produce, potrivit art. 248 C. proc. civ.
În ceea ce privește susținerile prin care contestatoarea critică legalitatea actelor emise de către intimați privind desfacerea raporturilor de muncă cu aceasta, instanța supremă reține că acestea sunt în esență nemulțumiri ce vizează fondul cauzei, or contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată nefiind suficientă, în măsura în care nu se circumscriu motivelor prevăzute de lege, fiind inadmisibil repunerea în discuție a unor probleme de fond din cadrul litigiului, soluționate de instanță în mod definitiv.
Totodată, instanța supremă reține că cererea formulată în cadrul recursului și reiterată în prezenta contestație de către contestatoarea A., privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 63 alin. (1) lit. d), art. 257-259, art. 262 (1) și art. 280 alin. (3) și alin. (7) din Legea educației naționale nr. 1/2011, nu poate fi analizată în această etapă procesuală, întrucât pe calea contestației în anulare pot fi valorificate doar nereguli procedurale, iar nu și cele relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus judecății. Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, în cadrul căreia pot fi examinate doar ipotezele expres determinate de lege și nu privește fondul cauzei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 508 C. proc. civ., urmează a respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Respinge excepția lipsei calității de reprezentant.
Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 1432 din 9 iunie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 noiembrie 2022.