JAKUBOWSKI v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
JAKUBOWSKI v. POLAND (CtEDO, 2007)
CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 20959/06, de către Tadeusz JAKUBOWSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 2 octombrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Dl Nicolas Bratza Președintele Bonello Traja Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul secțiunii inițiale având în vedere cererea depusă la 16 martie 2006, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Tadeusz Jakubowski, este un național polonez care s-a născut în 1952 și trăiește în Kalisz. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 26 septembrie 1996, reclamantul a depus o cerere de achiziționare a proprietăților prin rețetă la Curtea de District Kalisz (Sād Rejonowy) Acțiunea a rămas de mai multe ori: între 7 noiembrie 1996 și 17 martie 1997, între 13 iunie 1997 și 28 octombrie 1999 și între 4 aprilie 2001 și o dată neespecificată. La 4 noiembrie 2003, reclamantul s-a plâns la Președintele Curții Regionale Kalisz (Prezes Sådu Okręgowego) cu privire la durata necorespunzătoare a procedurii. La 28 noiembrie 2003, Președintele Curții Regionale Kalisz a răspuns că procedura nu a fost tratată în mod corespunzător și a ordonat supravegherea procedurii (objāł postępowanie nadzorem administracyjnym) La 5 ianuarie 2004, Curtea de District Kalisz a continuat din nou procesul. Reclamantul a recurs. La 31 martie 2004, Curtea Regională Kalisz (Sąd Okręgowy) a anulat decizia contestată, declarând că nu a existat niciun motiv pentru a rămâne în procedură. La 21 septembrie 2004, Curtea de District Kalisz a continuat din nou procedurile, deoarece una dintre părți a murit și succesorii ei legali nu au fost numiti. Procedurile sunt încă în așteptare în fața instanței de primă instanță. Procedințe privind plângerea reclamantului cu privire la lungimea excesivă a procedurii civile de achiziționare a proprietăților prin prescripție La o dată neespecificată, reclamantul a depus o plângere la Curtea Regională Kalisz (Sād Okręgowy) în temeiul articolului 5 din Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea din 2004”). La 19 octombrie 2004, Curtea Regională Kalisz a respins plângerea din cauza unei greșeli procedurale. La 7 decembrie 2005, reclamantul a depus din nou o plângere în temeiul articolului 5 din Legea 2004. El a solicitat o hotărâre care declară că durata procedurii în fața Curții de District Kalisz a fost excesivă. El a solicitat, de asemenea, satisfacție echitabilă într-o cantitate adecvată și că Curtea de District este ordonată să relueze procedurile rămase. La 12 ianuarie 2006, Curtea regională Kalisz și-a respins plângerea. În motivarea deciziei sale, instanța a recunoscut că durata procedurii a fost excesivă deoarece „în ciuda faptului că procedurile au durat de mulți ani, cererea reclamantului nu a fost determinată în ceea ce privește fondurile”. În plus, instanța a susținut că legea din 2004 este aplicabilă „numai la durata procedurii care au avut loc după intrarea în vigoare, adică. după 17 septembrie 2004, și numai dacă lungimea a fost atribuibilă instanței și nu părților procedurii.” Legea și practicile interne relevante Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare sunt incluse în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, CEDO 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII. COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la o încălcare a dreptului său de a-și auzi cazul într-un timp rezonabil. HOTĂRÂREA La 4 iulie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Am remarcat că guvernul Poloniei sunt pregătit să-mi plătească suma de 15.000 PLN (cincăzeci de mii de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, care urmează să fie susținută în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 17 iulie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 15.000 PLN (cincăzeci de mii de zloți polonezi) dlui Tadeusz Jakubowski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.