ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1834/2022

HOTĂRÂRE

29.09.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1834/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 29 septembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția Civilă în data de 19.06.2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A., C. S.A. și D. S.A., solicitând obligarea acestora la plata prejudiciului în valoare de 275.203,90 RON, prin adjudecarea imobilului la o valoare mai mică față de valoarea ipotecată, prin înscrierea la masa credală cu suma de 164.221,39 RON și cesionarea de către C. către E. S.R.L. a creanței rezultate din contractul de credit în cuantum de 110.982,46 RON; obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri materiale și morale în cuantum de 800.000 de euro; obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat prevederile art. 1349 din C. civ. și următoarele care reglementează răspunderea civilă delictuală.

Prin sentința civilă nr. 55/2021 din data de 4 mai 2021 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. împotriva pârâtelor B. S.A. și C. S.A., ca fiind formulată în contradictoriu cu persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins ca prescrisă cererea de chemare în judecată, în ceea ce privește presupusele fapte ilicite constând în adjudecarea imobilului la o valoare mai mică decât valoarea ipotecată și în înscrierea la masa credală cu suma de 164.221,39 RON și a respins, ca neîntemeiată în rest, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta D. S.A.

Prin cererea de apel înregistrată în data de 09.09.2021 în dosarul nr. x/2019 aflat la Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, apelantul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatele-pârâte B. S.A., C. S.A. și D. S.A., a declarat apel împotriva încheierilor din data de 08.01.2021 și din data de 20.04.2021 și împotriva sentinței civile nr. 55 din data de 4.05.2021, solicitând modificarea în tot a încheierilor și sentinței apelate și, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Cererea de apel, împreună cu dosarul cauzei, a fost înaintată Curții de Apel București, dosarul înregistrându-se în data de 21.09.2021, pe rolul secției a IV-a Civilă.

Prin încheierea din data de 04.03.2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței specializate după criteriul materiei și a înaintat cauza privind soluționarea cererii de apel Registraturii generale pentru repartizare aleatorie la una dintre Secțiile a V-a sau a VI-a.

În motivarea acestei încheieri, s-a reținut că Tribunalul Giurgiu nu are decât secțiile "civilă" și "penală", iar în cadrul secției civile au fost înființate complete specializate în diferite materii, astfel încât apelul declarat se judecă de secția corespunzătoare completului specializat care a soluționat pricina în primă instanță.

Cum litigiul are ca obiect răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie a intimatelor B. S.A., C. S.A. și D. S.A., s-a reținut că, în lumina Deciziei nr. 18/2016 pronunțate de Î.C.C.J., completul specializat în materie "civilă", care a pronunțat sentința civilă apelată, corespunde, în realitate, unui complet specializat pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora.

În urma declinării, apelul s-a înregistrat pe rolul secției a VI-a Civilă din cadrul Curții de Apel București, în data de 25.03.2022, sub nr. x/2022.

La primul termen de judecată din data de 27.05.2022, instanța a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a secției a VI-a Civile, prin raportare la dispozițiile art. 226 din Legea nr. 71/2011 și la Decizia nr. 18/2016 (RIL) a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepție admisă pentru considerentele ce succed.

În cauză, Curtea de Apel București a fost învestită cu soluționarea apelului declarat împotriva încheierilor și sentinței prin care Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis, în parte, excepția prescripției în ceea ce privește presupusele fapte ilicite constând în adjudecarea imobilului la o valoare mai mică decât valoarea ipotecată și în înscrierea la masa credală cu suma de 164.221,39 RON, a respins cererea de suspendare a judecății în temeiul art. 413 alin. (1) C. proc. civ. și a respins, ca neîntemeiată în rest, cererea de chemare în judecată prin care reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtelor, în temeiul răspunderii civile delictuale, la repararea unor pretinse prejudicii produse ca urmare a continuării executării silite finalizate prin adjudecarea imobilului conform actului de adjudecare nr. 5694/12.06.2015.

Prima secție învestită cu soluționarea acestui apel a fost secția a IV-a Civilă din cadrul Curții de Apel București, dar aceasta a trimis cauza în vederea soluționării apelului de către secțiile specializate în materia litigiilor cu profesioniști, reținând că intimatele-pârâte sunt profesioniști, că acțiunea privește activitatea unui profesionist și că acesta poate răspunde delictual.

În raport de înscrisurile existente la dosar și văzând conținutul cererii de apel, instanța a considerat că obiectul și natura litigiului atrag competența de soluționare a secției a IV-a Civile, întrucât aceasta a fost prima sesizată, iar analizarea faptelor ilicite imputate intimatelor-pârâte nu presupune aplicarea unor norme juridice specifice, astfel încât litigiul nu este de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Astfel, în cauză, problema de drept dedusă spre soluționare nu este una caracteristică litigiilor cu profesioniști, întrucât nu se pune problema aplicării unor norme speciale. Dimpotrivă, instanța de apel este chemată să facă aplicarea dispozițiilor legale comune în răspunderii civile delictuale și, mai exact, să verifice dacă prima instanță a aplicat corect prevederile art. 1357 C. civ., respectiv pe cele care reglementează prescripția și suspendarea judecății.

Or, o atare solicitare are o natură pur civilă, nevizând materia specială a litigiilor cu profesioniști și nejustificând învestirea unui complet specializat pentru soluționarea apelului.

Pentru considerentele arătate, Curtea a admis excepția invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a apelului în favoarea secției a IV-a Civilă din cadrul Curții de Apel București, inițial sesizată.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a înaintat dosarul, Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului ivit.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A., C. S.A. și D. S.A. având ca obiect obligarea acestora la plata prejudiciului în valoare de 275.203,90 RON, prin adjudecarea imobilului la o valoare mai mică față de valoarea ipotecată, prin înscrierea la masa credală cu suma de 164.221,39 RON și cesionarea de către C. către E. S.R.L. a creanței rezultate din contractul de credit în cuantum de 110.982,46 RON; obligarea pârâtelor la plata de despăgubiri materiale și morale în cuantum de 800.000 de euro, a fost soluționată în primă instanță de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, complet specializat în materie civilă.

Referitor la determinarea competenței materiale procesuale a secțiilor specializate ale tribunalelor este relevantă pentru cauză Decizia nr. 18/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii.

Potrivit C. proc. civ., competența materială poate fi funcțională (ratione oficii) și procesuală. Competența ratione oficii determină funcțiile și rolul fiecăreia dintre categoriile de instanțe care fac parte din sistemul judiciar. Prin competența materială funcțională se stabilește, în primul rând, ierarhia instanțelor judecătorești, în sensul delimitării organelor care desfășoară jurisdicția de fond și cele care exercită controlul judiciar ordinar sau extraordinar. În al doilea rând, prin regulile de competență materială funcțională se determină care dintre instanțele judecătorești pot cumula judecata în fond cu judecata în apel sau recurs.

De altfel, termenul de competență materială procesuală a fost clarificat de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, care prin decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237 din 6.04.2017, a arătat că în cadrul competenței jurisdicționale trebuie distins între competență materială (de atribuție) și competență teritorială, iar în cadrul competenței materiale se distinge între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe (de exemplu, judecata în primă instanță, judecata în apel, judecata în recurs), și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății (par. 155).

Așadar, dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

Potrivit deciziei nr. 31/11.11.2019 pronunțate în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că există un moment până la care invocarea excepției de necompetență materială procesuală de soluționare a cauzei este posibilă, respectiv numai în condițiile art. 131 din C. proc. civ., după acest moment nemaifiind posibil, competența fiind câștigată în mod definitiv de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea (par. 73).

Totodată, se constată că, prin decizia nr. 18/17.10.2016 Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a reținut că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond (par. 164).

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ., în raport de modalitatea de soluționare a cauzei în primă instanță, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.