ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1810/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1810/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 28 septembrie 2022
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 1 februarie 2022 pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub nr. x/2022, contestatoarea Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism a formulat contestație la executare în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., prin care a solicitat anularea încheierii din 23 decembrie 2021 a Judecătoriei Alba Iulia, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a executării silite efectuate în dosarul de executare nr. 2192/2021 constituit pe rolul S.C. B. și C., precum și a tuturor actelor de executare și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Judecătoria Alba Iulia, prin sentința civilă nr. 912/2022 din 20 aprilie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, cu motivarea că debitor în prezenta cauză este Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, care are sediul în București, structurile teritoriale neavând personalitate juridică.
Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 6925/2022 din 13 iulie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând incidența în cauză a art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., esențial pentru stabilirea instanței de executare fiind domiciliul/sediul persoanei împotriva căreia se efectuează actele de executare, fără a conta, din această perspectivă, persoana menționată în titlul executoriu sau cea care a formulat contestația la executare, aceste din urmă aspecte urmând a fi analizate, eventual, cu ocazia soluționării fondului contestației la executare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub același număr de dosar.
Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:
Litigiul dedus judecății vizează contestația la executare formulată de debitor privind executarea silită însăși, toate actele de executare emise în dosarul nr. x/2021 al S.C. B. și C., precum și încheierea de încuviințare a executării silite din 23 decembrie 2021 a Judecătoriei Alba Iulia.
În cauză, executarea silită a fost pornită la cererea creditorului împotriva debitorilor Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia și D. S.A., în temeiul titlurilor executorii reprezentate de decizia penală nr. 580/A/23.06.2017 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2012 și decizia penală nr. 420/08.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia în dosarul nr. x/2020, în vederea restituirii sumei de 2.000 euro, ce a fost consemnată prin recipisa nr. x din 21.02.2012 la D. S.A. pe numele lui E., la care se adaugă dobânda legală penalizatoare ce va fi calculată asupra creanței începând cu data de 19.03.2018 până la restituirea efectivă, precum și cheltuielile de executare silită
Contestația la executare, așa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborat cu art. 651 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 6 din O.U.G. nr. 1/2016, conform cărora:
"Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe" este de competența exclusivă a instanței de executare.
Din perspectiva dispozițiilor art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., instanța de executare a fost stabilită odată cu pronunțarea încheierii de încuviințare a executării silite, iar acest aspect nu mai poate fi reapreciat în cadrul contestației la executare propriu-zise, prin care se contestă executarea silită deja declanșată, pentru că hotărârea prin care a fost încuviințată executarea silită a tranșat în mod necesar și problema calificării instanței care a pronunțat-o, ca având statutul de instanță de executare.
Chiar dacă în cuprinsul C. proc. civ. nu se regăsește o dispoziție normativă care să statueze expres că odată ce instanța de judecată a încuviințat executarea silită aceasta devine competentă să soluționeze contestațiile la executare, în condițiile în care există cel puțin doi debitori care au domiciliul sau sediul, după caz, în raza de competență a unor instanțe diferite, iar art. 651 C. proc. civ. nu cuprinde o normă de competență pentru soluționarea acestor tipuri de cereri, numai această interpretare a textelor de lege incidente dă eficiență principiului unicității instanței de executare.
Acest principiu presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și cererile având ca obiect contestație la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanță fiind calificată de legislator drept instanță de executare.
Or, așa cum s-a evidențiat și cum reiese din dosarul de executare, toate actele de executare silită în dosarul de executare nr. 2192/2021 au fost îndreptate împotriva debitoarei Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, iar nu împotriva Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.
Este de menționat că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021, a admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și a stabilit că:
"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".
Așadar, în aplicarea art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.