ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1795/2022

Ședința publică din data de 28 septembrie 2022

Analizând actele dosarului și decizia atacată, reține următoarele:

Prin încheierea din 7 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 270, art. 5 și art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, formulată de petentul A..

Împotriva acestei încheieri, petentul A. a declarat recurs.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția tardivității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale a României, încheierea pronunțată în această materie poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În conformitate cu prevederile art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., atunci când termenul se socotește pe ore, acesta începe să curgă de la ora zero a zilei următoare, iar potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afara de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Înalta Curte constată că încheierea recurată a fost pronunțată la data de 7 iunie 2022, iar data declarării recursului, prin intermediul poștei electronice, a fost fiind 15 iunie 2022 ., cu depășirea termenului de 48 de ore prevăzut de lege, care a început să curgă la 8 iunie 2022, ora 0

­­­­­­­­­­00

și s-a împlinit la data de 9 iunie 2022, ora 24

00

.

Dând eficiență prevederilor art. 181 C. proc. civ. și art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte constată că cererea autorului căii de atac a fost depusă tardiv, respectiv după expirarea termenului de 48 de ore.

De asemenea, se reține că nu s-a solicitat repunerea în termenul pentru exercitarea căii de atac a recursului, în condițiile art. 186 C. proc. civ.

Așa fiind, recursul a fost declarat după împlinirea termenului, împrejurare care atrage incidența art. 185 alin. (1) C. proc. civ. anterior menționat, Înalta Curte reamintind și dispozițiile art. 10 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Obligațiile părților în desfășurarea procesului", conform cărora "(1) Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca tardiv recursul, context în care analiza altor aspecte invocate în subsidiar nu se mai impune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 7 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 septembrie 2022.