ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1538/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 aprilie 2015 pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. - în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar B.., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Gaze Naturale S.N.T.G.N. C. S.A. Mediaș:

- obligarea pârâtei la acoperirea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a bunului proprietatea reclamantei, constând în conducta de gaz metan în lungime de 20.860 ml, care face legătura între D. din cartierul Plopi și E., prejudiciu compus din pierderea suferită și câștigul nerealizat pe perioada cuprinsă între 01.07.2012 și până la data încetării utilizării bunului de către pârâtă sau a transferului dreptului de proprietate asupra conductei către aceasta;

- obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente fiecărei sume ce compune contravaloarea lipsei de folosință, pe perioada cuprinsă între scadența lunară a acestora și până la data stingerii debitului principal;

- obligarea pârâtei, la expirarea perioadei de funcționare, la finanțarea investițiilor aferente înlocuirii integrale a conductei, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 100 pct. 13, art. 108, art. 108 alin. (1) lit. d), art. 108 alin. (2) din Legea energiei electrice și a gazelor naturale nr. 123/2012, art. 1349, art. 1357-1358, art. 1381, art. 1385-1386 din C. civ. (2009), art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1910 din 28 decembrie 2018, Tribunalul Constanța, secția a II-a Civilă a respins ca nefondată cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de către pârâtă.

A respins, ca nefondată, excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârâtă.

A calificat drept apărare de fond excepția nulității contractului de vânzare cumpărare, invocată de către pârâtă.

A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. - în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâta S.N.T.G.N. C. S.A. și a obligat pârâta S.N.T.G.N. C. S.A. la plata sumei de 1.530.261 RON + TVA, către reclamanta A. S.R.L. - în faliment, reprezentând prejudiciu - contravaloare lipsă de folosință, aferentă perioadei 01.07.2012 - 31.03.2018, precum și în continuare, până la data încetării folosinței, precum și la plata dobânzilor legale penalizatoare aferente fiecărei sume ce compune contravaloarea lipsei de folosință, pe perioada cuprinsă între scadența lunară a sumelor și până la data stingerii debitului principal.

A obligat pârâta S.N.T.G.N. C. S.A. la finanțarea, la expirarea perioadei de funcționare, a investițiilor aferente înlocuirii integrale a conductei.

A respins, ca nefondat, capătul de cerere vizând obligarea pârâtei la plata valorii de piață a conductei.

A obligat pârâta la plata sumei de 15.050 RON către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată (9.050 RON - onorarii experți, respectiv 6.000 RON onorariu apărător ales, conform facturii fiscale seria x nr. x/01.02.2016).

Împotriva sentinței primei instanțe, a formulat apel S.N.T.G.N. C. S.A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 27 mai 2019, sub același număr de dosar.

La termenul din 07.11.2019, apelanta-pârâtă Societatea Națională de Transport de Gaze Naturale C. S.A. a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea dosarului civil nr. x/2019 al Tribunalului Timiș, având ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat între F. S.R.L. și A. S.R.L., respectiv titlul folosit de către intimata-reclamantă în susținerea pretențiilor sale, apreciind că dezlegarea cauzei dedusă judecății depinde în tot de existența dreptului care face obiectul cauzei menționate și are influență asupra soluției care se va pronunța în prezenta cauză.

Prin încheierea din 7 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a amânat cauza la 16 ianuarie 2020, pentru a da posibilitate intimatei reclamante, prin apărător, să își exprime poziția procesuală în raport de cererea de suspendare formulată în cauză de apelanta-pârâtă.

La 06.01.2020, Agenția Națională pentru Resurse Minerale (A.N.R.M.) a formulat o cerere de intervenție în interesul apelantei-pârâte.

Prin încheierea din 16 ianuarie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus amânarea cauzei la 5 martie 2020, termen la care urma a fi pusă în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție. Totodată, instanța a prorogat punerea în discuție a cererii de suspendare care a fost formulată și de intervenientă.

Prin încheierea din 9 iulie 2020, instanța de apel a admis în principiu cererea de intervenție accesorie în interesul apelantei-pârâte Societatea Națională de Transport Gaze Naturale C. S.A., formulată de intervenientă Agenția Națională pentru Resurse Minerale.

Prin încheierea din 12 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererile de suspendare formulate de apelanta S.N.T.G.N. C. S.A. și de intervenientă accesorie Agenția Națională pentru Resurse Minerale, iar, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării apelului (promovat de apelanta-pârâtă S.N.T.G.N. C. S.A.) până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Timiș, având ca obiect constatare nulitate contract de vânzare cumpărare.

Din datele furnizate de sistemul informatizat al instanțelor, reiese că, ulterior, prin încheierea din 21 ianuarie 2022, instanța a luat act că dosarul a fost transferat, la 01.01.2022, la secția a II-a Civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți a Curții de Apel Constanța, cu număr versionat (2521/118/2015*).

Prin încheierea din 11 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniștii și Societăți a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. l C. proc. civ., suspendarea judecării apelului până la soluționarea dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Timiș.

La 8 martie 2021, intimata-reclamantă A. S.R.L. - în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar B.. a declarat recurs împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 12 octombrie 2020, în dosarul nr. x/2015, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a încheierii recurate și trimiterea cauzei Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în vederea continuării judecății.

În motivare, autoarea recursului a prezentat parcursul procesual al cauzei (pct. 1-6), după care, în dezvoltarea criticilor de nelegalitate, recurenta a susținut că instanța de apel nu a analizat niciunul dintre argumentele expuse de aceasta în susținerea concluziilor de respingere a cererii de suspendare.

Totodată, autoarea recursului a subliniat și faptul că încheierea recurată nu corespunde exigențelor art. 425 C. proc. civ. din perspectiva expunerii raționamentului logico-juridic ce a determinat concluzia necesității suspendării, mai ales în condițiile în care aceleași apărări ale S.N.T.G.N. C. S.A. fuseseră formulate și în prezenta cauză.

În continuare, recurenta arată că, în esență, S.N.T.G.N. C. S.A. a invocat, pe cale de acțiune (ce face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Timiș), toate apărările ce i-au fost opuse în dosarul nr. x/2015, apărări pe care autoarea prezentului demers judiciar le redă (pct. 12 din memoriul de recurs) și în privința cărora susține că au fost deja înlăturate prin hotărârea pronunțată în primă instanță de Tribunalul Constanța.

Cu referire la cererea de suspendare formulată de S.N.T.G.N. C. S.A, întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., recurenta susține că textul din C. proc. civ. reglementează un caz de suspendare facultativă, instanța fiind chemată să decidă asupra oportunității unei astfel de suspendări în vederea unei bune administrări a justiției, prin preîntâmpinarea pronunțării unor hotărâri contradictorii sau susceptibile de reformare sau retractare.

Mai arată că, pentru incidența dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., este necesar a se constata/dovedi că soluționarea cauzei depinde de dreptul ce face obiectul unei alte judecăți, în speță, obiectul judecății dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Timiș.

Totodată, mai arată că, în aprecierea oportunității suspendării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța are obligația de a lua în considerare ansamblul circumstanțelor cauzei, astfel încât partea ce solicită suspendarea să nu transforme această facultate într-o formă de abuz procesual prin tergiversarea soluționării cauzei a cărei suspendare se solicită.

Astfel, autoarea recursului apreciază că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile prescrise de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. referitoare la condiționarea suspendării prezentei cauze de un drept ce face obiectul unei alte cauze, respectiv, a dosarului Tribunalului Timiș. În acest sens, afirmă că existența sau inexistența acelorași drepturi, valabilitatea titlului autoarei recursului formează deja obiectul prezentei cauze, formând obiect al apărărilor absolut identice formulate de S.N.T.G.N. C. S.A. în fața instanței de fond și reluate, sub forma criticilor la adresa sentinței de fond, pe calea apelului formulat în prezenta cauză.

Recurenta susține, așadar, că se tinde la tergiversarea soluționării prezentei cauze și chiar la mai mult decât atât, și anume, la lipsirea de efecte a hotărârii Tribunalului Constanța din perspectiva înlăturării apărărilor formulate de aceasta.

Nu în ultimul rând, în susținerea concluziilor de admitere a recursului, autoarea arată că, prin decizia nr. 66/2015, secția a II-a a Înaltei Curți de Casație și Justiție a statuat că:

"Acțiunea în constatarea inexistenței unui drept formulată, ulterior, de partea care a avut calitatea de pârâtă într-o cerere având ca obiect realizarea aceluiași drept (în speță, suspendată) este inadmisibilă cât timp reclamanta avea la îndemână o apărare în realizarea dreptului prin formularea unei întâmpinări în dosarul în care avea calitatea de pârâtă și în care trebuia să opună pârâtei din noua cauză, reclamantă în dosarul anterior, exact aceleași apărări ca în cauza în care solicită să se constate inexistența dreptului". În același sens, recurenta face trimitere și la o altă decizie a Înaltei Curți, nr. 925/2010.

În încheiere, recurenta sintetizează în sensul că admiterea recursului este impusă de faptul că existența sau inexistența aceluiași drept ce se dezbate în dosarul Tribunalului Timiș este deja dezbătută și în prezenta cauză, în care a fost deja pronunțată o soluție în primă instanță, fiind evident, în opinia recurentei, că S.N.T.G.N. C. S.A. tinde la lipsirea de efecte a acesteia și la tergiversarea soluționării prezentei cauze, prin formularea pe cale principală a exact acelorași apărări.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei Agenția Națională pentru Resurse Minerale la 16 aprilie 2021 și intimatei S.N.T.G.N. C. S.A. la 20 aprilie 2021 .

La 7 mai 2021, intimata Agenția Națională pentru Resurse Minerale a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 11 mai 2021, intimata S.N.T.G.N. "C." S.A. a depus, în termen legal, întâmpinare, solicitând, în principal, admiterea excepției nulității recursului (întrucât motivele de recurs nu se circumscriu prevederilor legale invocate - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.), iar, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întâmpinarea formulată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale a fost comunicată recurentei la 14 mai 2021, respectiv, la 17 mai 2021, iar întâmpinarea formulată de intimata S.N.T.G.N. C. S.A. a fost comunicată recurentei la 18 mai 2021, respectiv, la 20 mai 2021 .

Ulterior, prin adresa emisă la 17 mai 2021, comunicată recurentei la 20 mai 2021, respectiv, la 21 mai 2021, Înalta Curte a procedat la comunicarea unui exemplar de pe întâmpinarea și înscrisurile depuse de S.N.T.G.N. C. S.A. la 14 mai 2021.

Față de întâmpinările comunicate, recurenta nu și-a manifestat poziția procesuală prin formularea unui răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul privind admiterea în principiu a recursului, iar prin încheierea din 01 martie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului părților, cu solicitarea de a depune un punct de vedere.

Societatea S.N.T.G.N. C. S.A. a depus un punct de vedere la raport.

Prin încheierea din 3 mai 2022, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a respins excepția nulității recursului, a admis în principiu recursul și a stabilit termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării acestuia.

Analizând recursul declarat în cauză, în baza motivelor de recurs și a temeiurilor de drept incidente în cauză, Înalta Curte îl va respinge, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de recurs, recurenta a invocat, în esență, atât faptul că hotărârea este nemotivată, cât și faptul că instanța de apel a nesocotit dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.. Criticile astfel formulate, încadrate motivelor de recurs prevăzute de pct. 5 și 6 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ., sunt nefondate.

În virtutea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Acest caz de suspendare are în vedere existența unui alt dosar, aflat pe rolul instanțelor de judecată, a cărui soluționare ar putea avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării cauzei, problema de a cărei rezolvare depinde soluția din procesul pendinte aflându-se în strânsă legătură.

Cu alte cuvinte, acest caz de suspendare facultativă legală a judecății poate interveni atunci când soluționarea cauzei supuse suspendării depinde de soluționarea alteia în care se tranșează un drept, ce influențează soluția în cauza supusă suspendării, putând fi invocat cu autoritate de lucru judecat.

Din cuprinsul dispozițiilor mai sus menționate rezultă că legiuitorul a circumscris măsura suspendării facultative a judecății de îndeplinirea unei condiții procedurale, respectiv existența ori inexistența unui drept care să facă obiectul unei alte judecăți și a unei condiții de oportunitate, reflectată în rezultatul aprecierii instanței pe marginea necesității suspendării procesului, fondată pe legătura de cauzalitate dintre cele două dosare.

Suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. constituie un instrument util pentru a se preîntâmpina pronunțarea unor hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți, întrucât judecata pentru a cărei soluționare definitivă se cere suspendarea, se constituie într-o chestiune prejudicială în cauza în care se invocă incidentul suspendării facultative.

În cauză, suspendarea judecării cauzei de către Curtea de Apel București a fost apreciată ca necesară în raport de existența pe rolul instanțelor a dosarului nr. x/2019 al Tribunalului Timiș, apreciindu-se că soluția ce va fi pronunțată ar putea avea înrâurire cu privire la dezlegarea pricinii supuse judecății.

Instanța supremă reține că, obiectul dosarului nr. x/2019 îl constituie în principal, cererea reclamantei S.N.T.G.N. C. S.A. privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între F. S.R.L. și A. S.R.L. la data de 01.07.2012, privind bunurile individualizate în Anexa nr. 1 la contract, printre care și conducta de racord Dn 200 D. II.

Cum obiectul prezentei cauze îl reprezintă obligarea S.N.T.G.N. C. S.A. la acoperirea prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință a bunului proprietatea reclamantei A. S.R.L., constând în conducta de racord Dn 200 D. II în lungime de 20.860 ml, care face legătura între D. din cartierul Plopi și E., dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare încheiat între F. S.R.L. și A. S.R.L. la data de 01.07.2012, în mod just a reținut instanța de apel, prin încheierea recurată, că dezlegarea prezentei cauze depinde de soluția ce va fi pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului Timiș, dosar în care urmează a se stabili cu caracter definitiv legalitatea contractului de vânzare-cumpărare din 01.07.2012 și, pe cale de consecință, dacă A. S.R.L. are calitate de proprietar asupra bunului în cauză.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, și în prezentul dosar, prin memoriul de apel, s-a invocat nulitatea contractului de vânzare-cumpărare din 01.07.2012, încheiat între F. S.R.L. și A. S.R.L., așa cum corect a reținut și instanța de apel.

Prin urmare, instanța supremă reține că încheierea recurată este motivată în acord cu dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar aspectele în legătură cu care se invocă nemotivarea sunt în realitate argumente în combaterea motivelor de apel.

Este de reținut că simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată și neînsușirea de către instanță a apărărilor formulate de către parte, sunt aspecte ce nu pot fi asimilate unei nemotivări în sensul textului legal anterior evocat, instanța nefiind ținută să răspundă fiecărui argument în parte, fiind suficientă o analiză logico-juridică de sinteză care să reflecte răspunsul la toate criticile invocate.

Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a CEDO s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, dacă rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecații a fost examinată în mod efectiv. Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc toate susținerile invocate de parte, hotărârea nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Nu pot fi primite nici criticile recurentei privind tergiversarea procesului, întrucât, potrivit art. 413 alin. (3) C. proc. civ., dacă se constată că partea care a cerut suspendarea cauzei nu are un comportament diligent în cadrul procesului care a determinat suspendarea, tergiversând soluționarea acestuia, instanța poate reveni motivat asupra suspendării.

De asemenea, nu pot fi primite criticile recurentei privind inadmisibilitatea acțiunii în constatare în situația în care partea poate cere realizarea dreptului. Instanța supremă reține că, prin aceste critici, recurenta urmărește o antamare a fondului, fără a dezvolta reale critici de nelegalitate împotriva încheierii de suspendare ce face obiectul prezentului recurs.

În ce privește critica privind faptul că existența sau inexistența dreptului ce se dezbate în cadrul dosarului nr. x/2019 este deja dezbătută în prezenta cauză, instanța supremă reține că, în dosarul nr. x/2015 instanța nu a fost învestită de pârâtă cu o cerere proprie vizând constatarea nulității sau anularea contractului de vânzare-cumpărare din 01.07.2012, ci doar cu o apărare în acest sens, formulată de intimata-pârâtă S.N.T.G.N. C. S.A.

Instanța de recurs reține că sunt întrunite cerințele pentru aplicarea art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dezlegarea prezentei cauze depinzând de soluționarea litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2019, întrucât în acest din urmă litigiu urmează a se stabili dacă recurenta-reclamantă deține un titlu valabil în afirmarea calității de proprietar asupra conductei de gaz în legătură cu care sunt formulate pretențiile din litigiul dedus spre soluționare în dosarul nr. x/2015.

Prin urmare, dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. au fost corect analizate și aplicate de către Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, așa încât, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva încheierii din 12 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., împotriva încheierii din 12 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2022.