ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1117/2022

Ședința publică din data de 11 mai 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalului Caraș-Severin, sub nr. x/20216, la data de 31.05.2016, reclamanta A. S.A. - Sucursala Banat, în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 391.063.23 RON cu titlu de pretenții.

În drept, s-au invocat prevederile art. 148-150 C. proc. civ., art. 1531 și 1535 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 577 din data de 26.11.2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2016, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta pârâtă A. S.A., prin Sucursala Banat, împotriva pârâtului reclamant B.; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant B. împotriva reclamantei-pârâte A. S.A. Sucursala Banat; s-a dispus obligarea reclamantei-pârâte A. S.A. Sucursala Banat să plătească pârâtului-reclamant B. suma de 290.014,43 RON fără TVA reprezentând contravaloarea lucrărilor executate; s-a dispus obligarea reclamantei-pârâte A. S.A. Sucursala Banat să plătească pârâtului-reclamant B. cheltuieli de judecată în sumă de 47.014,50 RON reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu expert, onorariu avocat, contravaloare transport și contravaloare cazare.

Împotriva sentinței civile nr. 577 din data de 26.11.2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin a formulat apel reclamanta A. S.A., prin C..

Prin decizia civilă nr. 375/A din 29 iunie 2921, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de reclamanta-pârâtă reconvențional Societatea A. S.A. prin C. împotriva sentinței civile nr. 577 din data de 26.11.2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2016. A fost obligată apelanta să plătească intimatei suma de 9.853,2 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs A. S.A., prin C.. Motivele de recurs sunt în esență următoarele:

Recurenta-reclamantă invocă încălcarea dispozițiilor art. 1270 C. civ., privind forța obligatorie a contractului. Astfel, susține că în mod greșit instanța de apel a reținut că nu pot fi luate în considerare dispozițiile contractuale prevăzute la art. 8.12 deoarece costurile materialelor ar fi superioare costului manoperei.

În opinia sa, în mod greșit s-a reținut de către instanța de apel că în prețul contractului nu este inclus și prețul materialelor puse la dispoziție de către A. S.A. pentru a fi înglobate în lucrare, acestea fiind puse la dispoziție fără preț și valoare.

Totodată, recurenta-reclamantă expune pe larg situația de fapt și critică hotărârea pronunțată în apel din perspectiva aprecierii mijloacelor de probă. Astfel, autoarea recursului susține că instanța de apel nu a analizat înscrisurile din documentația de atribuire a contractului încheiat între părți. În continuare, arată că ambele instanțe, de fond și apel, au ignorat faptul că toate facturile emise de A. S.A. pentru materialele livrate în temeiul contractului au fost acceptate la plata de către intimata B.. De asemenea, recurenta-reclamantă critică concluziile reținute de către expertul contabil D., în cadrul raportului de expertiză efectuat în cauză.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Pe baza cererii de recurs și a întâmpinării, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 9 martie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

Astfel, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte reține că susținerile recurentei-reclamante referitoare la aplicarea greșită a normelor de drept material nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, deoarece dispozițiile referitoare la forța obligatorie a contractului (art. 1270 C. civ.) sunt indicate în mod formal fără a se arăta în concret cu ce a greșit instanța de apel și de ce norma materială nu a fost corect aplicată.

Afirmațiile prin care se critică modul în care curtea de apel a dat eficiență probelor din dosar (facturi, documentația de atribuire a contractului, raport de expertiză) și prin care se invocă greșita interpretare a prevederilor contractuale cu privire la prețul materialelor incluse în prețul contractului încheiat între părți, aduc în discuție aspecte de netemeinicie care nu pot fi analizate în stadiul procesual al recursului. În această cale extraordinară de atac se analizează exclusiv aspectele de nelegalitate, fără a se proceda la o devoluare a fondului cauzei.

Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, este suverană în a aprecia asupra oportunității administrării probelor în proces din perspectiva utilității, ca și asupra concludenței și pertinenței acestora, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate, nu și cele de netemeinicie. Ca atare, nu poate constitui motiv de recurs orice nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, în sensul că nu pot fi susținute în mod valabil critici prin care se tinde la schimbarea situației de fapt ori la reaprecierea probelor cauzei sau prin care se solicită realizarea unui control judiciar de temeinicie; în consecință, instanța de recurs nu poate examina decât criticile privitoare la decizia atacată care fac posibilă încadrarea în prevederile art. 488 din C. proc. civ. și sunt proprii controlului judiciar de legalitate permis instanței de recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.A., prin C. împotriva deciziei civile nr. 375/A din 29 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 494, raportat la art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.A., prin C. la plata către intimata-pârâtă S.C. B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității.

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.A., prin C. împotriva deciziei civile nr. 375/A din 29 iunie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-reclamantă SOCIETATEA A. S.A., prin C. la plata către intimata-pârâtă S.C. B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 8.000 RON.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 mai 2022.