ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2054/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 858 din 14 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1736A din 10 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare revizuenta A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.

În susținerea căii de atac, contestatoarea a învederat că instanța de recurs a luat în dezbatere, cu prioritate, cererea prin care a invocat, în baza art. 45 C. proc. civ., neregularitatea constând în incompatibilitatea absolută a judecătorului primei instanțe și motivul de casare de ordine publică privind nulitatea absolută a excepției de netimbrare, invocată din oficiu de prima instanță, pentru lipsa obiectului juridic, intitulată "Neregularitatea reglementată de art. 45 C. proc. civ. motiv de casare de ordine publică", și, fără a observa că motivul de ordine publică este prezentat și motivat distinct pe pagina a doua a înscrisului, a considerat că neregularitatea reglementată de art. 45 C. proc. civ. formează obiectul motivului de casare de ordine publică, astfel cum rezultă din partea introductivă a deciziei.

În acest sens, contestatoarea a susținut că neregularitatea reglementată de art. 45 C. proc. civ. nu a invocat-o ca motiv de casare de ordine publică, ci, astfel cum o reglementează codul, ca neregularitate procedurală care "poate fi invocată în orice stare a pricinii", deci, inclusiv în recurs, arătând clar în prima parte a înscrisului, că:

"invoc în baza art. 45 C. proc. civ. neregularitatea constând în incompatibilitatea absolută a judecătorului primei instanțe în a invoca din oficiu excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată".

A mai arătat contestatoarea că motivul de casare de ordine publică l-a invocat și tratat distinct, sub denumirea:

"Motiv de casare de ordine publică", care a avut un alt conținut, respectiv nulitatea absolută a excepției de netimbrare invocată din oficiu de prima instanță pentru lipsa obiectului juridic.

Conchizând, partea a solicitat admiterea contestației în anulare în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. și anularea deciziei atacate, întrucât instanța de recurs, respingând recursul a omis să cerceteze motivul de casare de ordine publică astfel cum a fost invocat și motivat.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele ce succed.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., care sunt de strictă interpretare, în speță contestatoarea invocând ca temei al cererii sale prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 din cod.

Se impune a fi menționat că motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. are ca situație premisă neexaminarea unor motive de recurs, înțelese ca motive de casare, așa cum acestea sunt reglementate la art. 488 C. proc. civ., și sancționează cu retractarea hotărârii numai omisiunea de cercetare a motivelor de recurs, iar nu și a argumentelor de fapt și de drept care le susțin.

Acest text legal prevede că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Prin cererea ce face obiectul analizei, contestatoarea a susținut că instanța de recurs nu a analizat motivul de ordine publică privind nulitatea absolută a excepției de netimbrare invocată de prima instanță pentru lipsa obiectului juridic, ci doar a soluționat neregularitatatea prevăzută de art. 45 C. proc. civ., care putea fi invocată în orice stare a pricini și care nu a fost invocată ca un motiv de casare de ordine publică.

Practic, prin contestația în anulare, contestatoarea a susținut că a învestit instanța de recurs cu două cereri distincte, prima fiind reprezentată de neregularitatea reglementată de art. 45 C. proc. civ. privind incompatibilitatea absolută a judecătorului primei instanțe în a invoca din oficiu excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, iar a doua cerere fiind în legătură cu motivul de casare de ordine publică privind nulitatea absolută a excepției de netimbrare invocată din oficiu de prima instanță, pentru lipsa obiectului juridic, ambele cereri fiind invocate prin precizările depuse de recurentă în dosarul de recurs în data de 13 aprilie 2022 și intitulate:

"Neregularitatea reglementată de art. 45 C. proc. civ. motiv de casare de ordine publică".

Cercetând această cerere se constată că recurenta a invocat "în baza art. 45 C. proc. civ. neregularitatea constând în incompatibilitatea absolută a judecătorului primei instanțe în a invoca din oficiu excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată în etapa cercetării procesului după ce, anterior, în etapa obligatorie de fixare a primului termen de judecată aceasta a constatat că în baza art. 201 alin. (1) C. proc. civ. că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, ale art. 194-197 C. proc. civ. (...)", iar în pagina a doua a precizărilor, recurenta, în cadrul intitulatului "motiv de casare de ordine publică", a dezvoltat critici cu privire la modul în care prima instanță a soluționat excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu.

Raportat la argumentele din cuprinsul cererii din 13 aprilie 2022, astfel cum au fost dezvoltate, se constată că, prin cele două capete de cerere, recurenta a formulat, în ansamblu, critici cu privire la caracterul netimbrabil al cererii de chemare în judecată, considerând că este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 29 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 coroborat cu art. 270 și art. 278 alin. (2) din Codul muncii, fiind nemulțumită de invocarea de către prima instanță a excepției netimbrării cererii, sens în care, în finalul cererii, a solicitat admiterea recursului și casarea hotărârilor atacate pentru motivul de casare de ordine publică argumentat.

În acest context, față de chiar solicitările recurentei din cuprinsul cererii, se observă că prin cererea din 13 aprilie 2022, contrar susținerilor din cuprinsul contestației în anulare, recurenta a formulat critici cu privire la un singur motiv de casare presupus neanalizat, însă pe care instanța de recurs l-a calificat și examinat ca atare, nefiind vorba despre o omisiune de examinare cum eronat susține contestatoarea.

Astfel, în curpinsul deciziei atacate, în partea introductivă, instanța de recurs a calificat corect natura juridică a cererii prin care recurenta a susținut că invocă un motiv de ordine publică constând în incompatibilitatea absolută a judecătorului primei instanțe de a invoca din oficiu excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată în etapa cercetării procesului și a apreciat că motivele invocate nu întrunesc cerințele unui motiv de ordine publică, întrucât, în realitate, se pune în discuție o chestiune privitoare la procedura de judecată în etapa cercetării procesului în primă instanță, or, aceste neregularități procedurale trebuiau invocate în limitele impuse de art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte observă că, raportat la considerentele instanței de recurs, nu se poate reține omisiunea instanței în examinarea motivelor de recurs invocate, iar criticile contestatoarei pot constitui cel mult un argument subsumat motivului de recurs pretins neanalizat de instanța de recurs, care oricum nu poate constitui un motiv de contestație în anulare.

De fapt, susținerile contestatoarei, atât cele care vizează pretinsa incompatiblitate absolută a judecătorului primei instanțe, cât și cele care se referă la nulitatea absolută a excepției de netimbrare invocată din oficiu de prima instanță, pentru lipsa obiectului juridic, sunt subsumate, în realitate, chestiunii timbrajului și se referă la eventuale neregularități procedurale privind judecata în primă instanță, care în niciun caz nu se pot constitui în motive de ordine publică care să poată fi invocate în recurs, astfel cum corect s-a apreciat prin decizia atacată.

Mai mult, argumentele prezentate de recurentă în dezvoltarea "motivului de casare de ordine publică", pe pagina a doua a cererii din 13 aprilie 2022, privind natura juridică nefiscală a obligației de timbrare, termenul acordat pentru achitarea taxei juridicare de timbru și invocarea excepției netimbrării de către instanță, iar nu de către pârât, au fost, pe larg, analizate de către instanța de recurs în cadrul motivului de casare circumscris art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, contestatoarea practic nu a invocat necercetarea motivului de recurs, ci lipsa unui răspuns la unele dintre argumentele aduse în susținerea acestuia, astfel cum au fost enumerate de către aceasta, prin referire la paginile în care se regăseau.

Înalta Curte consideră că o atare evaluare, care reprezintă o veritabilă analiză de legalitate, nu poate avea loc pe calea contestației în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ.

Prin urmare, contestația în anulare nu poate fi primită dacă instanța a omis să cerceteze un simplu argument, iar nu un motiv de casare, întrucât argumentele sunt întotdeauna subsumate motivului de recurs pe care îl sprijină, iar instanța de recurs poate grupa argumentele invocate în susținerea acestuia, răspunzându-le printr-un considerent comun, caz în care nu se poate reproșa omisiunea de a cerceta motivul, așa cum susține contestatoarea din prezenta cauză.

De vreme ce art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. este neechivoc în privința omisiunii de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate în termen, ori de câte ori se aduce în discuție necercetarea unor argumente care susțin motivele de recurs, contestația în anulare urmează a fi respinsă deoarece reevaluarea argumentelor de nelegalitate constituie o rejudecare a recursului, care excedează contestației în anulare.

În acest sens, în mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv și irevocabil, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

Pentru toate aceste considerente, constatând că motivele invocate de constestatoare sunt nefondate în ansamblul lor, Înalta Curte, în temeiul art. 508 C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 858 din 14 aprilie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.