ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2044/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 70/2020 din 25 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă s-a constatat perimată cererea având ca obiect revizuirea declarată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 202 din 27 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații B., C., D..

Împotriva deciziei civile nr. 70/2020 din 25 iunie 2020 a declarat recurs revizuenta A., recurs ce a fost suspendat în data de 18 ianuarie 2020, în baza dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

În data de 25 noiembrie 2021, s-a fixat termen în vederea repunerii pe rol a cauzei pentru punerea în discuția părților a excepției perimării.

Recurenta a solicitat respingerea excepției perimării pentru că, pe perioada pandemiei, cursul perimării a fost suspendat; totodată, a invocat exceptia de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. de la 1865.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate și a fost amânată pronunțarea la data de 25 ianuarie 2022.

Prin decizia civilă nr. 29/R din 02 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale și a fost sesizată Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra constituționalității dispozițiilor art. 248 C. proc. civ. de la 1865, prin raportare la disp. art. 1, art. 11, art. 15-16, art. 20-21, art. 24, art. 51, art. 124, art. 126 și art. 148 din Constituția României. A fost constatat perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 70 din 25 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă. A fost obligată recurenta să plătească intimatului suma de 3.000 RON, cheltuieli de judecată în recurs.

Împotriva acestei decizii și a încheierii din 19 ianuarie 2022, a formulat recurs recurenta A., în data de 06 februarie 2022, solicitând să i se comunice hotărârile atacate pentru a putea formula motivele de recurs.

În data de 27 iunie 2022, recurenta a depus, la dosar, motivele de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport cu excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară față de excepția nulității invocată, din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, recursul dedus judecății a fost exercitat împotriva încheierii de dezbateri din 19 ianuarie 2022, prin care a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, precum și împotriva deciziei irevocabile nr. 29/R din 02 februarie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin care a fost sesizată Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate invocată în cauză și s-a constatat perimat recursul declarat de recurenta A. împotriva deciziei civile nr. 70 din 25 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Galați, secția I civilă.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

Din textul legal citat rezultă că hotărârile pronunțate de curțile de apel cu ocazia soluționării recursurilor nu mai pot fi atacate cu recurs, întrucât nu se găsesc cuprinse în dispozițiile art. 299 C. proc. civ.

De asemenea, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod din 1865, sunt hotărâri irevocabile cele "date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

A fortiori, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cel al perimării.

Or, așa cum s-a menționat, cu referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac, care a fost epuizată prin exercitarea deja a dreptului la recurs, având în vedere unicitatea căilor de atac.

Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. din 1865 se menționează că "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului", nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării tocmai în legătură cu judecata unui recurs, cum este cazul de față.

Aceasta întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă, fiind epuizat dreptul de a exercita recurs.

La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. de la 1865, texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile.

Așa fiind, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului - "accesorium sequitur principale").

Cu privire la soluția de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, se reține, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, că nu este admisibilă calea de atac a recursului în ipoteza în care se admite cererea de sesizare a instanței de contencios constituțional, calea de atac a recursului fiind deschisă doar în situația respingerii cererii de sesizare.

Ca atare, în raport cu dispozițiile legale care reglementează normele procesuale aplicabile în cauză, decizia civilă nr. 29/R din 02 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, ce a fost atacată cu recurs, este o hotărâre irevocabilă, nefiind supusă, prin lege, cenzurii acestei căi de atac.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din 19 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, prin care instanța a respins cererea de suspendare a judecății și a dispus amânarea pronunțării la data de 25 ianuarie 2022, se reține că aceasta este o încheiere premergătoare, care are același regim juridic ca și hotărârea pronunțată asupra fondului, întrucât face corp comun cu aceasta.

Așadar, încheierile premergătoare pot fi atacate odată cu fondul, cu aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii judecătorești prin care cauza a fost soluționată, aspect ce decurge din prevederile art. 282 alin. (2) coroborate cu art. 299 alin. (1) teza a II-a și art. 316 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la căile de atac care pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești.

Pentru aceste considerente, cum decizia civilă nr. 29/R din 02 februarie 2022 este o hotărâre irevocabilă, rezultă că și încheierea de dezbateri din 19 ianuarie 2022 are același regim juridic, recursul declarat împotriva acestor hotărâri judecătorești fiind inadmisibil.

În ceea ce privește cererea intimaților-pârâți de sancționare a recurentei cu amendă judiciară pentru exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, Înalta Curte constată că, deși calea de atac este inadmisibilă, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 108

1

alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, în sensul că nu s-a probat reaua-credință a recurentei în formularea căii de atac, iar soluția de respingere a unei cereri în justiție nu este prin ea însăși dovada certă a săvârșirii unui abuz de drept procesual, ci acesta trebuie să rezulte din circumstanțele cauzei.

În raport cu soluția pronunțată în cauză, instanța de recurs va admite cererea intimaților-pârâți de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat în cuantum de 2500 RON și cheltuieli de deplasare în valoare de 446,87 RON și 42,86 RON, și o va obliga pe recurenta-reclamantă la plata către intimații-pârâți a sumei de 2946,87 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din data de 19 ianuarie 2022 și a deciziei civile nr. 29/R din 02 februarie 2022, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimații-pârâți a sumei de 2946,87 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge cererea intimaților-pârâți de aplicare a unei amenzi judiciare recurentei-reclamante.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 octombrie 2022.