ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1038/2022

Ședința publică din data de 12 mai 2022

Deliberând , asupra cauzei de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sălaj la 16 octombrie 2018, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în numele și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, a chemat-o în judecată pe pârâta UAT Comuna Ileanda, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 521.473,23 RON, precum și a dobânzilor si penalităților de întârziere, aferente prejudiciului, calculate de la data plații și până la achitarea sumei pe care Ministerul Finanțelor Publice a achitat-o în baza sentinței civile nr. 859 din 28 decembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Jibou, conform prevederilor art. 1384, art. 1385-1386, art. 1341 C. civ. și ale Ordinului MFP nr. 3336/2017.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1384, art. 1385, art. 1386 și art. 1341 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 714 din 29 septembrie 2020 a Tribunalului Sălaj, secția civilă s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj în contradictoriu cu pârâta UAT Comuna Ileanda.

Hotărârea de îndreptare a erorii materiale:

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020 Tribunalul Sălaj, secția civilă a admis cererea formulată de petenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj și a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 714 din 29 septembrie 2020 a Tribunalului Sălaj, secția civilă, în sensul că în loc de "reclamanta DGRFP Cluj-Napoca-AJFP Sălaj" se va trece "reclamantul Ministerul Finanțelor Publice -DGRFP Cluj-Napoca-AJFP Sălaj".

Prin decizia civilă nr. 80/A din 31 martie 2021 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj împotriva sentinței civile nr. 714 din 29 septembrie 2020 a Tribunalului Sălaj.

Hotărârea de îndreptare a erorii materiale:

Prin încheierea din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 80/A din 31 martie 2021 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosar civil nr. x/2018, în sensul că se va menționa corect:

"Respinge ca nefondat apelul declarat de D.G.R.F.P. Cluj-Napoca - A.J.F.P. Sălaj, în numele și în reprezentarea M.F.P.".

Împotriva deciziei civile nr. 80/A din 31 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj în numele și în reprezentarea Ministerului Finanțelor.

Prin cererea de recurs s-a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel, fiind formulate următoarele critici:

Instanța de apel nu a făcut o justă și corectă interpretare a dispozițiilor legale aplicabile speței în raport cu cererile, apărările și probele administrate. Au fost invocate dispozițiile art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., în virtutea cărora calificarea acțiunii se face nu după natura termenilor folosiți de reclamant, ci după motivele de fapt ale cererii și după scopul urmărit prin promovarea acțiunii.

Contrar hotărârilor pronunțate de instanțele de fond, recurentul a apreciat că a probat îndeplinirea condițiilor acțiunii în restituire.

Instanța de apel, fără a analiza și combate motivele de fapt ale cererii de apel, a rezumat raționamentul pe definirea acțiunii civile în regres ca fiind aplicabilă numai în situația unor raporturi de solidaritate între codebitori.

Fără a analiza motivele de fapt menționate în cererea de apel, instanța a aplicat greșit dispozițiile legale când a reținut că apelanta nu este codebitor solidar alături de UAT Comuna Ileanda, că unicul debitor față de SC A. S.R.L. este exclusiv unitatea administrativ teritorială.

Totodată, instanța a aplicat greșit art. 787 și art. 790 C. proc. civ., deoarece acestea protejează creditorul, căruia terțul poprit este obligat să îi achite sumele datorate de debitor, însă nu cu titlul unei obligații proprii, ci pentru stingerea datoriei pe care debitorul urmăritor o are față de acesta.

Datoria creditorului popritor a fost stinsă printr-o plată efectuată de terțul poprit din sursele sale poprii, context în care debitorul principal beneficiază de o majorare nejustificată a patrimoniului său.

Pretențiile deduse judecății se întemeiază pe un raport juridic direct, născut din împrejurarea că Ministerul Finanțelor a fost obligată la plată și a efectuat această plată în locul persoanei care datora suma în cauză, temeiul juridic al plății fiind sentința civilă nr. 859/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016. Prin virarea sumei de 521.473,23 RON din contul Ministerului Finanțelor, ca efect al validării popririi, s-a produs o mărire a patrimoniului UAT Comuna Ileanda.

Recurentul susține că a dovedit împrejurarea că UAT Comuna Ileanda nu a alocat fondurile necesare pentru efectuarea plăților, prevalându-se de exceptarea anumitor fonduri de la executarea silită.

Recurentul a indicat decizia civilă nr. 1/2020, potrivit căruia nu pot fi executate orice sume, ci doar cele reglementate în mod expres de lege.

Prin sentința civilă nr. 224/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017 a fost respinsă cererea formulată de Comuna Ileanda, având ca obiect acordarea termenului de grație sau eșalonare a plății potrivit O.G. nr. 22/2002.

Dacă legiuitorul ar fi intenționat ca statul să facă o plată pentru altul, în sensul art. 1472 C. civ., nu ar fi omis să prevadă și un caz special de subrogare legală, în sensul art. 1596 lit. e) C. civ.

Ministerul Finanțelor, în calitate de terț poprit, a plătit din patrimoniul propriu, ceea ce excedează obligațiilor sale instituite de legiuitor în materia validării popririi.

Răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat este UAT Comuna Ileanda, conform sentinței civile nr. 224 din 16 iunie 2017, prin care Curtea de Apel Cluj a reținut starea de fapt și de drept. Obligația de plată a fost stabilită prin decizia civilă nr. 249 din 17 februarie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2015.

Caracterul ilicit al faptei debitoarei UAT Comuna Ileanda este conferit și dovedit prin nesocotirea hotărârilor judecătorești prin care a fost obligată la plata sumei, sumă care a fost achitată de terțul poprit din fonduri proprii. Raportul de cauzalitate există între faptă și prejudiciu, în sensul că prin nesocotirea hotărârilor judecătorești și neefectuarea plății s-a cauzat un prejudiciu, terțul poprit realizând plata din fonduri proprii.

Instanța a adăugat la lege în condițiile în care textul de lege nu condiționează dreptul persoanei de a pretinde obligarea celui pentru care a plătit și creat prejudiciul.

Recurentul a apreciat că nu se regăsește în ipoteza în care ar fi incidente dispozițiile art. 2.645 C. civ. pentru a fi acceptată construcția juridică a instanței de apel referitoare la solidaritatea dintre debitori.

Cererea de recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

În termen legal, la 11 august 2021, intimata Comuna Ileanda a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil și ca nefondat.

Intimata a invocat inadmisibilitatea și nulitatea recursului pentru nemotivare, deoarece prin cererea de recurs sunt expuse critici referitoare la temeinicia hotărârii atacate și nu sunt prezentate critici punctuale pentru care se consideră că instanța de apel a încălcat sau aplicat greșit dispozițiile de drept material.

La 9 septembrie 2021, recurentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor și admiterea cererii de recurs.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. Prin încheierea din 25 ianuarie 2022, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată la 12 mai 2022.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prima critică invocată de recurenta-reclamantă vizează încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 22 alin. (3)-(5) C. proc. civ., referitoare la rolul activ al judecătorului, aceasta urmând a fi analizată din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că instanța de apel a reținut în considerente că, la termenul de judecată din 21 septembrie 2019, tribunalul a pus în vedere reprezentantei reclamantei să indice exact temeiul de drept pe care își întemeiază acțiunea, fiind reiterate aceleași dispoziții legale care au fost invocate prin cererea de chemare în judecate, respectiv art. 1.384, art. 1.385, art. 1.386, art. 1.341 C. civ. și Ordinul nr. 3336/2017. În fața instanței de apel, la termenul din 31 martie 2021, au fost solicitate lămuriri privind temeiul juridic al acțiunii, reprezentanta pârâtei menționând că acțiunea se întemeiază atât pe dreptul de regres, cât și pe plata nedatorată.

Față de circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 22 alin. (3)-(5) C. proc. civ. au fost respectate de către instanțele de fond, în condițiile în care calificarea juridică exactă a cererii a fost pusă în discuția părților, și, mai mult, temeinicia acțiunii a fost analizată din perspectiva ambelor temeiuri juridice, critica fiind nefondată.

Aceeași concluzie se impune și cu privire la critica privind aplicarea greșită a prevederilor art. 787 și art. 790 C. proc. civ., care au fost corect indicate de instanța de apel pentru a fundamenta concluzia că nu sunt întrunite condițiile pentru a fi reținută plata nedatorată.

Astfel, în construcția silogismului judiciar, pentru a verifica dacă reclamanta are dreptul la restituire în temeiul art. 1.341 C. civ., instanța a clarificat cu prioritate că Ministerul Finanțelor nu a făcut o plată pe care nu o datora, raportat la cele statuate prin sentința nr. 859 din 28 decembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia nr. 748 din 21 iunie 2018 a Tribunalului Sălaj. Prin această hotărâre, în aplicarea art. 787 și art. 790 C. proc. civ., s-a decis cu putere de lucru judecat că terțul poprit Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria Jibou nu și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau, motiv pentru care s-a validat poprirea asupra sumelor pe care acesta le datora debitoarei UAT Comuna Ileanda, până la concurența sumei de 509.315,23 RON.

Drept urmare, cum în speță nu se poate constata încălcarea vreunei norme de procedură, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută incidența motivului de casare.

În ceea ce privește critica prin care s-a susținut că a fost respinsă acțiunea, deși sunt îndeplinite condițiile acțiunii în restituire, se reține că nu poate fi primită, deoarece vizează modul de interpretare a probelor, iar acesta este atributul exclusiv al instanțelor de fond, iar în calea de atac a recursului pot fi formulate doar critici de nelegalitate a deciziei recurate.

Pe un alt palier de analiză, Înalta Curte reține ca nefondat și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin intermediul căruia recurenta-reclamantă a criticat că instanța de apel și-a rezumat raționamentul pe definirea acțiunii în regres, reținând că aceasta se aplică numai în situația unor raporturi de solidaritate între codebitori, fără a analiza și combate motivele de fapt ale cererii de apel.

În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din perspectiva Înaltei Curți, în considerentele deciziei recurate, la filele x, se regăsesc argumentele pentru care instanța de apel a constatat că acțiunea în restituire este neîntemeiată, astfel că hotărârea respectă standardul de calitate impus de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., arătând argumentele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și indicând într-o manieră convingătoare motivele care au fundamentat o asemenea dispoziție. Potențiala lipsă a unui răspuns al instanței la fiecare argument al părții ori nemulțumirea recurentei referitoare la modalitatea în care instanța de apel a înțeles să dea eficiență materialului probator nu echivalează cu lipsa motivării.

După cum instanța supremă a reținut în mod constant în jurisprudența sa, motivarea nu reprezintă o chestiune de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar, nefiind condiționată de amploarea argumentelor, așa încât este nerelevant aspectul invocat de recurentă referitor la faptul că instanța de apel a reținut că în speță nu este prezentă solidaritatea între codebitori.

Este neîntemeiat și motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care s-a criticat nesocotirea prevederilor art. 1.384 C. civ., în sensul că ar fi reținut greșit că apelanta nu este codebitor solidar alături de UAT Comuna Ileanda și că unicul debitor față de SC A. S.R.L. este exclusiv unitatea administrativ teritorială.

Critica este neavenită pentru că instanța de apel a reținut, în mod corect, că pârâta UAT Comuna Ileanda este singurul debitor al SC A. S.R.L., deoarece aceasta a fost obligată prin decizia civilă nr. 249 din 17 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj să îi plătească creditoarei suma de 490.875,72 RON, cu titlu de penalități de întârziere . Prin sentința civilă nr. 859 din 28 decembrie 2017 a Judecătoriei Jibou s-a admis în parte cererea formulată de SC A. S.R.L. în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de terț poprit al UAT Comuna Ileanda, și, pe cale de consecință, s-a validat poprirea cu privire la suma de 509.315,23 RON.

Față de aceste circumstanțe, în mod judicios a argumentat curtea de apel că apelanta nu este codebitor solidar alături de Comuna Ileanda, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile stipulate de art. 1384, raportat la art. 1382 și art. 1383 C. civ. pentru exercitarea acțiunii în regres.

Înalta Curte reține că prin dispozițiile art. 1384 C. civ. este reglementat regresul în cazul răspunderii civile delictuale pentru fapta altuia, acestea presupunând că, dacă în raportul obligațional față de victimă, cel care este obligat să răspundă pentru prejudiciile cauzate de persoanele pe care le supraveghează, îndrumă sau controlează, are calitatea de codebitor solidar, în relația sa cu făptuitorul este creditor îndreptățit să își primească de la acesta despăgubirea plătită victimei.

Astfel cum s-a reținut prin decizia atacată, premisa dreptului de regres reglementat de art. 1384 C. civ., principalul temei juridic al acțiunii, o reprezintă solidaritatea pasivă legală (codebitori solidari), în acest sens stipulând expres art. 1382 din același cod, potrivit cu care cei care răspund pentru o faptă prejudiciabilă sunt ținuți solidar la reparație față de cel prejudiciat.

Nefondată este și critica prin care s-a susținut că instanța de apel ar fi adăugat la lege atunci când a reținut că textul legal ar condiționa dreptul de regres al persoanei care a plătit. Astfel, s-a reținut corect că, pentru promovarea acțiunii în regres, condiția esențială este plata integrală a despăgubirii datorate victimei de către unul dintre debitori, întrucât în litigiul pendinte dreptul de regres se fundamentează, în principal, pe răspunderea civilă delictuală. Această condiție reprezintă o consecință a solidarității pasive legale, care instituie obligația fiecărui debitor solidar de a repara întreg prejudiciul.

Curtea de apel a făcut trimitere și a analizat aceste condiții în raport cu temeiul juridic principal invocat prin cererea de chemare în judecată, deoarece reclamanta a solicitat restituirea sumei de 521.473,23 RON în baza dreptului de regres în cazul răspunderii pentru fapta altei persoane reglementat de art. 1.384 C. civ.

În dezvoltarea acestei critici, recurenta a mai argumentat că nu sunt incidente dispozițiile art. 2.645 C. civ. pentru a fi acceptată solidaritatea dintre debitori, cu privire la care Înalta Curte observă că acestea nu au legătură cu litigiul pendinte, în condițiile în care reprezintă dispoziții speciale cuprinse în C. civ., Cartea a VII-a, intitulată "Dispoziții de drept internațional privat".

Printr-o altă critică s-a susținut că pretențiile deduse judecății se întemeiază pe un raport juridic direct, născut din împrejurarea că Ministerul Finanțelor a fost obligată la plată și a efectuat această plată în locul persoanei care datora suma în cauză, temeiul juridic al plății fiind sentința civilă nr. 859/2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016. Prin virarea sumei de 521.473,23 RON din contul Ministerului Finanțelor, ca efect al validării popririi, s-a produs o mărire a patrimoniului UAT Comuna Ileanda în detrimentul terțului poprit.

Nici această critică nu este fondată, deoarece privește un alt temei juridic față de cele invocate prin cererea de chemare în judecată și puse în discuția părților în fața instanțelor de fond, respectiv îmbogățirea fără justă cauză, astfel că examinarea raportului juridic prin prisma îmbogățirii fără justă cauză nu poate fi supusă analizei pentru prima dată în fața instanței de recurs.

Cât privește susținerile recurentei-reclamante în sensul că legea prevede în mod imperativ modalitatea de poprire a conturilor unităților administrativ-teritoriale, că nu pot fi executate orice sume, Înalta Curte reține că acestea privesc modalitatea de punere în executare a titlului executoriu, astfel că nu pot fi supuse analizei în litigiul pendinte, atât față de obiectul prezentei cauze, cât mai ales deoarece contestațiile la executare formulate de reclamantă împotriva executării silite demarate în temeiul sentinței nr. 859 din 28 decembrie 2017 pronunțată de Judecătoria Jibou au fost respinse ca nefondate, cu titlu definitiv prin hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2018 și dosarul nr. x/2018.

Aceeași concluzie se impune și cu privire la criticile prin care s-a invocat că plata a fost efectuată din patrimoniul terțului poprit, iar nu din fondurile proprii ale pârâtei UAT Comuna Ileanda, deși aceasta este răspunzătoare pentru prejudiciul cauzat.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată nu este susceptibilă de criticile formulate și că recursul declarat este nefondat, urmând a fi respins ca atare, potrivit art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sălaj, în numele și în reprezentarea Ministerul Finanțelor, împotriva deciziei civile nr. 80/A din 31 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj I, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 mai 2022.