ÎCCJ, decizie (scj.ro #199879)

Conflict negativ de competență. Cerere de strămutare a dosarului arbitral. Competența de soluționare a cererii

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești. Incidente procedurale privitoare la competența instanței

Index alfabetic: conflict negativ

arbitraj

strămutare pe motiv de bănuială legitimă

excepția necompetenței materiale

C. proc. civ., art. 128, art. 135 alin. (4), art. 141, art. 142, art. 547 alin. (1)

Potrivit Codului de procedură civilă și Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, reprezintă instanțe judecătorești judecătoriile, tribunalele, tribunalele specializate, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Tribunalul arbitral nu este asimilat unei instanțe judecătorești, ci celei arbitrale ale cărei competențe sunt reglementate expres în Cartea a IV-a a Codului de procedură civilă, astfel încât prevederile art. 141 și art. 142 C. proc. civ. nu sunt incidente în cazul în care conflictul de competență vizează o cerere de strămutare a dosarului aflat pe rolul tribunalului arbitral.

Strămutarea reprezintă un incident procesual cu privire la instanța sesizată, care urmărește asigurarea unor condiții optime pentru desfășurarea activității de judecată și înlăturarea oricăror suspiciuni legate de părtinirea și lipsa de obiectivitate în soluționarea cauzelor deduse judecății.

Astfel, în situația în care conflictul negativ de competență vizează un incident procedural ivit pe parcursul soluționării unui litigiu arbitral, competența trebuie stabilită în raport cu normele legale ce reglementează arbitrajul, respectiv cu dispozițiile art. 128 coroborate cu cele ale art. 547 alin. (1) C. proc. civ., care stabilesc că soluționarea tuturor incidentelor privind organizarea și desfășurarea arbitrajului este de competența tribunalului în circumscripția căruia are loc arbitrajul.

I.C.C.J., Secția a II-a civilă, Decizia nr. 991 din 4 mai 2022

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău, Secția a II-a civilă și de contencios administrativ fiscal, la 23.02.2022, sub nr. x/110/2022, petenta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Camera de Comerț și Industrie Bacău, strămutarea judecății dosarului nr. x/2021, aflat pe rolul Curții de Arbitraj Bacău de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bacău.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 547, coroborat cu art. 140 alin. (2) C.proc.civ.

Prin sentința civilă nr. 92/04.03.2022, Tribunalul Bacău, Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Bacău.

Pentru a hotărî astfel, evocând dispozițiile art. 95 pct. 1, ale art. 142 alin. (1) și art. 547 C.proc.civ., a apreciat că din aceste texte de lege nu rezultă că soluționarea cererilor de strămutare a litigiului arbitral sunt în competența tribunalului și că, raportat la prevederile art. 142 C.proc.civ., competența de soluționare a unei astfel de cereri aparține curții de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție, după caz.

La 08.03.2022, dosarul a fost înregistrat sub același număr unic, pe rolul Curții de Apel Bacău, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care prin sentința nr. 8/CC/24.03.2022 a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bacău.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, raportat la prevederile art. 128 și art. 547 alin. (1) C.proc.civ., pe care le-a evocat, și la natura de incident procedural a cererii de strămutare a procesului arbitral, competența de soluționare a acesteia aparține Tribunalului Bacău.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

În speță, petenta S.C. A. S.R.L. a învestit Tribunalul Bacău cu o cerere de strămutare a dosarului arbitral nr. x/2021 al Curții de Arbitraj Bacău de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bacău pentru motiv de bănuială legitimă.

Strămutarea reprezintă un incident procesual cu privire la instanța sesizată, care urmărește asigurarea unor condiții optime pentru desfășurarea activității de judecată și înlăturarea oricăror suspiciuni legate de părtinirea și lipsa de obiectivitate în soluționarea cauzelor deduse judecății.

Dispozițiile art. 142 prevăd că „(1) Cererea de strămutare întemeiată pe motiv de bănuială legitimă este de competența curții de apel, dacă instanța de la care se cere strămutarea este o judecătorie sau un tribunal din circumscripția acesteia. Dacă strămutarea se cere de la curtea de apel, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cazul cererilor de strămutare întemeiate pe motivul de bănuială legitimă vizând calitatea părții de judecător la o instanță din circumscripția curții de apel competente, precum și a celor vizând calitatea de parte a unei instanțe din circumscripția aceleiași curți, competența de soluționare revine Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cererea de strămutare se depune la instanța competentă să o soluționeze, care va înștiința de îndată instanța de la care s-a cerut strămutarea despre formularea cererii de strămutare. (2) Cererea de strămutare întemeiată pe motive de siguranță publică este de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, care va înștiința, de îndată, despre depunerea cererii instanța de la care se cere strămutarea.”

Interpretarea acestor dispoziții legale relevă că legiuitorul a instituit competența de soluționare a cererilor de strămutare a proceselor aflate pe rolul instanțelor judecătorești în favoarea curților de apel și Înaltei Curți de Casație, după caz.

Potrivit Codului de procedură civilă și Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, reprezintă instanțe judecătorești judecătoriile, tribunalele, tribunalele specializate, curțile de apel și Înalta Curte de Casație și Justiție.

Reținând că dosarul a cărui strămutare se solicită este un dosar aflat pe rolul unui tribunal arbitral care, potrivit actelor normative sus-indicate, nu este asimilat unei instanțe judecătorești, ci celei arbitrale ale cărei competențe au fost reglementate expres în Cartea a IV-a a Codului de procedură civilă și că normele de competență sunt de strictă interpretare și aplicare, Înalta Curte constată că prevederile art. 141 și ale art. 142 C.proc.civ. nu sunt incidente în cauză.

Aceleași concluzii se impun și din interpretarea dispozițiilor 141 C.proc.civ. care relevă că pentru a fi atrasă competența curții de apel sau a instanței supreme motivul de bănuială legitimă nu poate privi decât instanța judecătorească pe rolul căreia se află litigiul.

Cum în cauză obiectul cererii vizează un incident procedural ivit pe parcursul soluționării unui litigiu arbitral, competența trebuie stabilită în raport cu normele legale ce reglementează arbitrajul, respectiv cu dispozițiile art. 128, coroborate cu art. 547 alin. (1) C.proc.civ., care stabilesc că soluționarea tuturor incidentelor privind organizarea și desfășurarea arbitrajului este de competența tribunalului în circumscripția căruia are loc arbitrajul.

Aceste norme au caracter excepțional, de aceea ele se aplică prin derogare de la dispozițiile generale ale Codului de procedură civilă.

Din această perspectivă, Înalta Curte reține că Tribunalul Bacău este singura instanță competentă să soluționeze cererea de strămutare a procesului arbitral ce face obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Arbitraj Bacău de pe lângă Camera de Comerț și Industrie Bacău.

Prin urmare, în temeiul art. 135 alin. (4) C.proc.civ., Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a incidentului procedural al strămutării în favoarea Tribunalului Bacău.