ÎCCJ, decizie (scj.ro #178508)

Declinări succesive. Competența materială de soluționare a unui conflict negativ de competență

Index alfabetic: Drept procesual civil. Competența instanțelor judecătorești

Cuprins pe materii: conflict negativ

excepția necompetenței materiale

declinări succesive

declinări reciproce

C.proc.civ., art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1), art. 136

Potrivit dispozițiilor 133 pct. 2 Cod procedură civilă, în cazul declinărilor succesive, există conflict negativ de competență dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Regula ca declinările de competență să fie reciproce nu este absolut necesară pentru existența conflictului negativ de competență în ipoteza declinărilor succesive, fiind suficient ca ultima instanță învestită să trimită dosarul uneia dintre instanțele care s-au dezînvestit anterior de soluționarea cauzei, chiar dacă aceasta nu se dezînvestise în favoarea sa.

O atare reglementare, însă, nu înseamnă că incidentul procedural al conflictului negativ de competență s-a ivit doar între ultima instanță care s-a dezînvestit și cea în favoarea căreia aceasta a declinat competența de soluționare a cauzei și care anterior se apreciase a fi necompetentă.

Cum în cazul declinărilor succesive de competență conflictul a fost generat de dezînvestirea tuturor instanțelor care s-au apreciat a fi necompetente să soluționeze cauza, toate acestea se află în conflict, iar instanța chemată să pronunțe regulatorul de competență poate stabili că oricare dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze litigiul.

Prin urmare, instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, la care se referă dispozițiile art. 135 alin. (1) Cod procedură civilă, se stabilește în raport de toate instanțele care s-au dezînvestit în cadrul declinărilor succesive de competență.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 1073 din 18 mai 2021

I. Circumstanțele cauzei:

La data de 19.03.2021, Tribunalul Cluj, Secția civilă a fost învestit cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cluj-Napoca, Secția penală, Tribunalul Cluj, Secția penală și Judecătoria Cluj-Napoca, Secția civilă cu privire la soluționarea cauzei având ca obiect cererea formulată de petentul A. privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului emisă la data de 10.05.2019 în dosarul nr. x/II-5/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

2.1. Prin încheierea civilă nr. 71 din data de 23.03.2021, Tribunalul Cluj, Secția civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a conflictului negativ de competență în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a hotărî astfel, în esență, a reținut că, în cauză, conflictul negativ de competență cu a cărui soluționare a fost învestit nu a survenit ca urmare a declinării reciproce a competenței de soluționare a cauzei între secțiile Judecătoriei Cluj-Napoca, ci este rezultatul unor declinări succesive, una dintre instanțele în favoarea căreia s-a dispus declinarea cauzei și care a apreciat că nu este competentă a fost Tribunalul Cluj, Secția penală.

Prin urmare, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (1) și art. 136 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă, constatând că, în speță, Curtea de Apel Cluj este competentă a pronunța regulatorul de competență, ca instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict.

2.2. Învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă, prin sentința civilă nr. 62/F din data de 31.03.2021, a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, Secția civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a pronunțarea regulatorului de competență.

În esență, Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă a reținut că este irelevantă în cauză împrejurarea că în șirul declinărilor succesive de competență una dintre instanțele care s-au declarat necompetente este Tribunalul Cluj, Secția penală, câtă vreme cu această instanță nu s-a creat un conflict negativ de competență, instanțele în conflict fiind cele două secții ale Judecătoriei Cluj-Napoca.

Ca atare, făcând aplicarea dispozițiilor art. 135 alin. (1) coroborat cu art. 136 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă, a apreciat că Tribunalului Cluj, Secția civilă, ca instanță ierarhic superioară comună celor două secții ale Judecătoriei Cluj-Napoca (respectiv secției înaintea căreia s-a ivit conflictul), îi aparține competența de a pronunța regulatorul de competență.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență:

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) Cod procedură civilă, Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, Tribunalul Cluj, Secția civilă și Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă și-au declinat reciproc competența de soluționare a conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cluj-Napoca, Secția penală, Tribunalul Cluj, Secția penală și Judecătoria Cluj-Napoca, Secția civilă cu privire la soluționarea cauzei având ca obiect cererea formulată de petentul A. privind ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului emisă la data de 10.05.2019 în dosarul nr. x/II-5/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca.

În speță, deși au făcut aplicarea acelorași dispoziții legale [art. 135 alin. (1) și art. 136 alin. (1) și (2) Cod procedură civilă], cele două instanțe au interpretat în mod diferit prevederile art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă, aspect ce a determinat ivirea prezentului conflict negativ de competență

Astfel, Tribunalul Cluj, Secția civilă a constatat că este învestit cu soluționarea unui conflict de competență generat de declinări succesive, în care sunt implicate secțiile Judecătoriei Cluj-Napoca (civilă și penală) și Tribunalul Cluj, Secția penală, în timp ce Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă a reținut că doar cele două secții ale Judecătoriei Cluj-Napoca se află în conflict, întrucât doar în urma ultimei declinări de competență (de la secția civilă a Judecătoriei Cluj-Napoca la secția penală a aceleiași instanțe – inițial învestită și care s-a apreciat prima a fi necompetentă) s-a creat un conflict de competență, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că Tribunalul Cluj, Secția penală și-a declinat la rândul său competența.

Referitor la conflictul negativ de competență cu privire la a cărui soluționare și-au declinat reciproc competența Tribunalul Cluj, Secția civilă și Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă, Înalta Curte reține că, la data de 15.07.2020, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, Secția penală, a fost înregistrată cererea formulată de petentul A. prin care acesta a solicitat judecătorului de drepturi și libertăți să dispună ridicarea măsurii sechestrului asigurator instituit prin ordonanța procurorului emisă la data de 10.05.2019 în dosarul nr. x/II-5/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, asupra sumelor de bani aflate în contul deschis la Banca X. pe numele petentului, ca urmare a unei solicitări în acest sens formulate de autoritățile judiciare din Elveția.

Prin hotărârea nr. 125 din data de 6.08.2020 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei Cluj-Napoca, a fost calificată cererea petentului A. ca plângere împotriva ordonanței procurorului național prin care s-a dispus recunoașterea ordinului de indisponibilizare emis de către autoritățile elvețiene, s-a admis excepția necompetenței materiale invocată de reprezentantul Ministerului Public și, în baza art. 50 Cod procedură penală raportat la art. 284 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, s-a declinat competența materială de soluționare a plângerii formulate împotriva ordonanței procurorului emise la data de 10.05.2019 în dosarul nr. x/II-5/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Cluj.

Ulterior, Tribunalul Cluj, Secția penală (Judecătorul de drepturi și libertăți), prin încheierea penală nr. 599/C din data de 1.09.2020, a admis excepția de necompetență materială și, în baza art. 50 Cod procedură penală raportat la art. 600 alin. (3) Cod procedură penală, a declinat competența de soluționare a cererii de ridicare a măsurii sechestrului asigurator în favoarea instanței civile – Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 1700 din data de 16.03.2021, Judecătoria Cluj-Napoca, Secția civilă a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe în soluționarea cauzei, excepție invocată din oficiu, și în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii formulate de petentul A. în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, Secția penală, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și înaintarea dosarului Tribunalului Cluj în vederea pronunțării unui regulator de competență.

Potrivit dispozițiilor 133 pct. 2 Cod procedură civilă, a căror interpretare a generat prezentul conflict de competență, în cazul declinărilor succesive, cum este cazul speței de față, există conflict negativ de competență dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, regula ca declinările de competență să fie reciproce nu este absolut necesară pentru existența conflictului negativ de competență în ipoteza declinărilor succesive, fiind suficient ca ultima instanță învestită să trimită dosarul uneia dintre instanțele care s-au dezînvestit anterior de soluționarea cauzei, chiar dacă aceasta nu se dezînvestise în favoarea sa.

O atare reglementare, însă, nu înseamnă că incidentul procedural al conflictului negativ de competență s-a ivit doar între ultima instanță care s-a dezînvestit și cea în favoarea căreia aceasta a declinat competența de soluționare a cauzei și care anterior se apreciase a fi necompetentă.

Cum în cazul declinărilor succesive de competență conflictul a fost generat de dezînvestirea tuturor instanțelor care s-au apreciat a fi necompetente să soluționeze cauza, toate acestea se află în conflict, iar instanța chemată să pronunțe regulatorul de competență poate stabili că oricare dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze litigiul.

Prin urmare, instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, la care se referă dispozițiile art. 135 alin. (1) Cod procedură civilă, se stabilește în raport de toate instanțele care s-au dezînvestit în cadrul declinărilor succesive de competență.

În cauză, conflictul negativ de competentă cu privire la a cărui soluționare și-au constatat necompetența atât Tribunalul Cluj, Secția civilă, cât și Curtea de Apel Cluj, Secția I civilă s-a ivit între cele trei instanțe/secții, respectiv Judecătoria Cluj-Napoca, Secția penală, Tribunalul Cluj, Secția penală și Judecătoria Cluj-Napoca, Secția civilă, iar instanța imediat superioară și comună celor trei este Curtea de Apel Cluj.

Față de cele anterior reținute și de dispozițiile legale evocate, în temeiul art. 135 Cod procedură civilă, Înalta Curte a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj, Secția civilă.