ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 811/2022

Ședința publică din data de 11 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. (fostă S.C. B. S.R.L.) a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună:

- anularea, în tot, a Adresei nr. x/17.03.2014, emisă de C.N.A.S. și înregistrată la C.J.A.S. Timiș sub nr. x/26.03.2014;

- anularea, în tot, a Adresei nr. x/30.05.2014, emisă de C.N.A.S.;

- anularea, în tot, a Adresei nr. x/28.05.2014, emisă de C.N.A.S. - C.J.A.S. Timiș;

- obligarea pârâtei de rang I la achitarea către reclamantă a indemnizațiilor aferente anilor 2007-2009 integral și ianuarie 2010, reprezentând diferențele dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorate de aceasta, în valoare totală de 4.817.172 RON;

- cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 340 din 23 decembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea în contencios administrativ formulată și a dispus anularea adreselor nr. x/17.03.2014 emisă de CNAS, nr. DG 875/30.05.2014 emisă de CNAS și nr. 38408/28.05.2014 emisă de CJAS Timiș.

A obligat pârâta CJA Timiș la plata către reclamantă a sumei de 4.817.172 RON reprezentând diferențe dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale datorate, aferente anilor 2007-2009 și lunii ianuarie 2010.

A obligat, de asemenea, pârâtele la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 20.326,94 RON.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiș întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate, și rejudecând cauza, instanta de judecată să dispună: respingerea acțiunii cu privire la obligarea CAS Timiș la plata sumei de 542.009 RON reprezentând indemnizații concedii medicale aferente lunilor februarie, iunie, noiembrie, decembrie 2008, respingerea dobânzilor fiscale, precum și respingerea cheltuielilor de judecată.

În motivarea recursului, a arătat că în cauză hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material: art. 451-454 C. proc. civ., art. 77, art. 82 din Ordinul nr. 60/32/2006 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate și, după abrogarea acestuia, art. 64 - art. 69 din Ordinul comun MS/CNAS nr. 15/2018/1311/2017 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate (în vigoare din data de 12.01.2018), precum și a dispozițiilor art. 6, art. 38 din O.U.G. nr. 158/2005.

Susține recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 158/2005 coroborate cu dispozițiile art. 82 din Ordinul nr. 60/32/2006, norme juridice în raport de care sumele reprezentând indemnizații achitate de către angajator asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă pot fi solicitate numai pe baza actelor justificative.

Evidența obligațiilor de plată către bugetul FNUASS reprezentând contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, se realizează în baza Declarației 112 privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate prevăzute la art. 296 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, și după abrogarea acestuia, la art. 147 și art. 200 din Legea nr. 225/2015 - Noul Codul fiscal.

Afirmă recurenta că declarațiile aferente anului 2008 - lunile februarie, iunie, noiembrie, decembrie 2008 sunt evidențiate în contabilitatea intimatei reclamante, însă aceasta nu a depus la ANAF declarația rectificativă 112, anexa 1, Secțiunea C2.

Evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, reprezentând contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, se realizează pe baza Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate prevăzute la art. 296

19

alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal cu modificările și completările ulterioare.

În raport de acest aspect afirmă recurenta ca în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea pentru suma de 542.009 RON fără a ține cont că dosarele administrative aferente lunilor februarie, iunie, noiembrie, decembrie 2008sunt incomplete, susținând că această sumă poate fi plătită doar după data la care intimata reclamantă va remedia problemele aflate în dosarele administrative.

Precizează recurenta că totalul sumei de recuperat poate fi confirmat după rectificarea erorilor semnalate, suma din cererea de chemare în judecată nefiind o sumă certă, aceasta putându-se modifica în cazul în care se impune transmiterea unor declarații 112 rectificative.

Sub un ultim aspect recurenta solicită instanței de recurs exonerarea recurentei de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 RON reprezentând taxă judiciară de timbru susținând că această taxă nu trebuia achitată întrucât prezentul litigiu este scutit de plata taxei de timbru în raport de dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Solicită, de asemenea, respingerea cheltuielilor de judecată.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este nefondat, sentința recurată reflectând interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Instanța de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în vederea casării hotărârii deoarece prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport cu materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Atributul esențial al instanței de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speță, nu există critici de nelegalitate în sensul exigențelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, chestiunea litigioasă pe care a avut-o de dezlegat prima instanță a fost acea de a stabili dacă refuzul pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate Timiș de a achita intimatei A. S.R.L. este unul justificat.

Analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este conformă normelor de drept material incidente în speță.

Prealabil, observă Înalta Curte că prin recursul formulat se aduc critici hotărârii recurate doar cu privire la suma de 542.009 RON aferentă perioadei februarie, iunie, noiembrie, decembrie 2008, pentru aceste luni susținând recurenta că intimata nu ar fi depus la ANAF declarația rectificativă 112 anexa 1.1 secțiunea C2.

În raport de dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului formulat de Casa de Asigurări de Sănătate Timiș.

În baza principiului tempus regit aqtum, Înalta Curte va avea în vedere, în soluționarea prezentei cereri de recurs, forma actelor normative la data de 15.02.2010, data formulării cererii de plată a sumei de 4.817.172 RON reprezentând diferența dintre indemnizațiile cuvenite salariaților proprii și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorat de acesta ca angajator, aferentă anilor 2007 - 2008 - 2009 - ianuarie 2010

Potrivit art. 1 alin. (1)-(3) din Ordinul nr. 60/2006 privind Norma din 2006 de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate:

"(1) Evidența obligațiilor de plată către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, reprezentând contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, se realizează pe baza Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate prevăzută la art. 29619 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

(2) Modelul, conținutul, modalitatea de depunere și de gestionare a declarației prevăzute la alin. (1) sunt prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 1.397/2010 privind modelul, conținutul, modalitatea de depunere și de gestionare a "Declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate

(3) Persoanele prevăzute la art. 5 lit. a) și b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, sunt obligate să depună la casele de asigurări de sănătate în a căror rază administrativ-teritorială își au sediul social, respectiv domiciliul, exemplarul 2 al certificatelor de concediu medical însoțit de un centralizator al cărui model este prevăzut în anexa nr. 18, numai în condițiile în care se solicită restituirea sumelor reprezentând indemnizații plătite asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Exemplarul 2 al certificatelor de concediu medical se depune la casele de asigurări de sănătate și în situația în care indemnizațiile aferente se suportă integral de către angajator, conform art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 158/2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și în situația în care asiguratul nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de indemnizații".

Raportul juridic dintre părțile în litigiu este reglementat de art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 158/2005 și art. art. 77 alin. (1) din Ordinul nr. 60/2006.

Conform art. 38 alin. (2) din O.U.G. nr. 158/2005: Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.

Art. 77 din Ordinul nr. 60/2006 prevede:

"(1) Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație.

(2) Pentru recuperarea sumelor reprezentând indemnizații achitate care depășesc obligația lunară de plată a contribuției pentru concedii și indemnizații, angajatorul depune la registratura casei de asigurări de sănătate solicitarea scrisă conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, la care se atașează Declarația privind obligațiile de plată prevăzută la arț. 1, precum și, după caz, dovada achitării contribuției pentru concedii și indemnizații, pentru perioada anterioară pentru care se solicită restituirea.

(3) Cererea va fi analizată de compartimentul de specialitate din cadrul casei de asigurări de sănătate, care va întocmi referatul de propunere spre aprobare a cererii de restituire sau, după caz, de respingere cu motivarea acesteia, referat avizat de personalul împuternicit să exercite viza CFP.

(4) Referatul prevăzut la alin. (3), semnat de directorul executiv al Direcției management și economică, va fi supus aprobării președintelui-director general, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13.

(5) Pe baza referatului aprobat se întocmesc: ordonanțarea de plată, ordinul de plată, borderoul ordinelor de plată prevăzut în anexa nr. 14 sau, după caz, comunicarea de respingere a plății prevăzută în anexa nr. 15. În termen de 15 zile de la depunerea cererii de restituire, casa de asigurări de sănătate va efectua plata sumelor aprobate sau va transmite solicitantului comunicarea de respingere a plății.

(6) După efectuarea plății, dosarul se arhivează la compartimentul de specialitate".

Sunt incidente cauzei și dispozițiile art. 82 din același Ordin nr. 60/2006 în coformitate cu care: "Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite. Cuantumul indemnizațiilor astfel solicitate se achită la nivelul cuvenit în perioada prevăzută în certificatul medical".

Așadar, aceste norme juridice fac referire la obligația angajatorului, în situația în care solicită restituirea sumelor reprezentând indemnizații plătite asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, de a depune declaratia prevăzută la art. 1 și art. 77 din Ordinul nr. 60/2006 la care atașează exemplarul 2 al certificatelor de concediu medical însoțit de un centralizator al cărui model este prevăzut în anexa nr. 18, obligație îndeplinită așa cum s-a confirmat prin raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză care a stabilit depunerea de către intimată a "declarațiilor fiscale aferente anului 2008 pentru lunile februarie, iunie, noiembrie, decembrie depuse împreună cu actele justificative la CJAS, cu viza instituției, acte depuse și la dosarul cauzei".

În consecință, constată Înalta Curte că obligațiile impuse de normele juridice incidente cauzei au fost îndeplinite de către intimata reclamantă, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, astfel că susținerile recurentei că nu au fost depuse declarațiile rectificative nu pot fi primite.

Prin urmare, recursul formulat este nefondat, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

În ceea ce privește solicitarea recurentei de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 350 RON, Înalta Curte constată că acestea vizează doar taxa judiciară de timbru. Recurenta-pârâtă a susținut prin motivele de recurs că această taxă nu a fost stabilită de instanța de judecată, acțiunea formulată fiind scutită de plata taxei de timbru.

Conform art. 451 alin. (4) C. proc. civ. "Nu vor putea fi însă micșorate cheltuielile de judecată având ca obiect plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar...", iar în temeiul art. 453 alin. (2) C. proc. civ. "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată".

În aplicarea acestor dispoziții legale, precum și a principiului disponibilității, Înalta Curte nu poate primi solicitarea recurentei-pârâte de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acțiunea. Principiul enunțat este consacrat, în mod expres, în art. 453 C. proc. civ. care dispune:

"(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, înregistrarea litigiului pe rolul instanței fiind cauza premisă generatoare de cheltuieli pentru partea împotriva căreia se îndreaptă, cazurile de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată fiind expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 454 C. proc. civ., ca drept comun în materie.

Pe de altă parte, dispozițiile legale invocate de către recurentă, respectiv art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, nu sunt incidente în cauză, prezentul litigiu nu este unul în materia jurisdicției asigurărilor sociale nefiind promovat de către persoana asigurată pentru stabilirea și plata pensiilor, precum și a altor drepturi prevăzute prin sistemele de asigurări sociale, situație în raport de care intimata-reclamantă avea obligația achitării taxei de timbru conform prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva sentinței civile nr. 340 din 23 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2022.