ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2770/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea precizată B.L.G. a chemat în judecată M.Ap.N. și U.M. 01813 Sibiu pentru a fi obligați să-i plătească suma de 78.514.108 lei reprezentând diferența dintre ajutorul brut datorat conform art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 constând în contravaloarea a 15 și respectiv 6 solde lunare brute stabilite în raport cu solda brută avută în luna mai 2000 când a fost trecut în rezervă și ajutorul net plătit, sumă actualizată începând cu data de 1 noiembrie 2001 până la 30 septembrie 2001 și actualizarea ei în continuare până la executarea efectivă a plății. M.Ap.N. a formulat o cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice solicitând ca în cazul admiterii acțiunii, chematul în garanție să fie obligat să plătească respectivele sume de bani.

Tribunalul Sibiu, prin sentința civilă nr. 645/25 octombrie 2001 a admis acțiunea și cererea de chemare în garanție și a obligat pârâtul, M.Ap.N. să plătească reclamantului suma de 78.514.108 lei reprezentând valoarea actualizată a drepturilor bănești neacordate la data pensionării, ce se vor actualiza în continuare până la achitarea efectivă, respectiv impozit nelegal aplicat și reținut asupra ajutoarelor și plăților compensatorii cuvenite conf. art. 7 din O.G. nr. 7/1998. A fost obligat chematul în garanție să plătească pârâtului aceeași sumă actualizată în continuare până la achitarea efectivă. A respins acțiunea față de pârâta U.M. 01813 Sibiu. În motivarea soluției instanța a reținut că potrivit art. 31 alin. (1) și (2) din Legea nr. 138/1999 reclamantul a beneficiat la pensionare de ajutoare egale cu 15 solde și respectiv 6 solde în valoare totală brută de 156.976.575 lei.

Or, potrivit textelor legale invocate aceste sume sunt neimpozabile și se stabilesc în raport de solda lunară brută avută în luna schimbării poziției de activitate. Cu toate acestea pârâtul i-a reținut reclamantului un impozit de 61.511.530 lei achitându-i doar suma netă de 95.465.045 lei rămasă după deducerea impozitului. În adevăr, ajutoarele cuvenite reclamantului nu se încadrau în categoria veniturilor din salarii sau asimilate salariilor ci în categoria de venituri prev. de art. 5 din O.G. nr. 73/1999 fiind scutite de impozit. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 466/4 martie 2002 a respins ca nefondate recursurile M.Ap.N. și Ministerului Finanțelor Publice reținând în esență că ajutoarele acordate la trecerea în rezervă nu au un caracter salarial, ele nefiind primite ca un preț al muncii și nu pot fi supuse impozitării.

Împotriva acestor hotărâri în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pe motiv că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii și a susținut în esență că instanțele au încălcat disp. art. 4, art. 6, art. 23 și art. 86 din O.G. nr. 73/1999 făcând o greșită aplicare a legii. Astfel, potrivit art. 4 lit. b0 din O.G. nr. 73/1999 sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate, conf. art. 23 lit. b) din ordonanță și drepturile de soldă lunară, indemnizațiile, primele, sporurile și alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii. De asemenea, scutirea de impozit pe venit prev. de art. 6 lit. f) din O.G.

nr. 73/1999 vizează plăți compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete acordate cadrelor militare trecute în rezervă ca urmare a nevoilor de reducere și restructurare, precum și ajutoarelor stabilite în raport de solda lunară netă acordată la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie sau pentru cele care nu îndeplinesc condiții de pensie. Cum ajutoarele prev. de art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999 au fost stabilite în raport de solda lunară brută și nu netă conf. art. 6 lit. f) din O.G. nr. 73/1999 acestea nu sunt scutite de impozit pe venit. Ajutoarele prev. de Legea nr. 138/1999 nu se identifică cu cele prev. de art. 5 din O.G. nr. 73/1999 întrucât ajutoarele acordate militarilor sunt asimilate salariului, iar nu indemnizației cu destinație specială, ce reprezintă forme de sprijin acordate celor aflați în nevoie de natura celor enumerate în normele metodologice privind punerea în aplicare a O.G.

nr. 73/1999 aprobate prin H.G. nr. 1066/1999. La rândul său, prin cererea din 4 februarie 2003 M.Ap.N. a solicitat în temeiul art. 404 1 și art. 404 2 C. proc. civ., restabilirea situației anterioare. Recursul în anulare este fondat. Din dosar a rezultat că reclamantul B.L.G. a fost trecut în rezervă prin Ordinul M.Ap.N. nr. MP 415/19 mai 2000 la data de 31 mai 2000 în baza art. 43 alin. (1) lit. b) prin aplicarea art. 85 alin. (1) lit. a din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare și a beneficiat de ajutoare, la trecerea în rezervă, impozabile de 156.976.575 lei din care 61.511.530 lei o reprezintă impozitul, astfel că reclamantul a încasat o sumă netă de 95.465.045. Prin acțiune B.L.G.

a susținut că în mod greșit suma primită cu titlu de ajutoare a fost supusă impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit și a H.G. nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 73/1999, iar instanțele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit. O atare soluție este însă greșită. Astfel, deși este real că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit, în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispozițiile art. 5 din O.G.

nr. 73/27 august 1999 privind impozitul pe venit și respectiv la H.G. nr. 1066/29 decembrie 1999, care deși confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie excluzându-le pe cele de natură salarială. Or, față de împrejurarea că însăși Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar și la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidență că și veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condițiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariați și prin urmare sunt supuse impozitării în condițiile O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.

Că este așa o confirmă și Normele metodologice pentru aplicarea O.G. nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin H.G. nr. 1066/29 decembrie 1999 care referindu-se la art. 5 din ordonanță individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile și nu se impozitează între care și ajutoarele. Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinația specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soțiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgență acordat de guvern și de primari în situații de necesitate; ajutorul de înmormântare și altele. Textul menționat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută.

Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială și având ca bază de calcul solda brută, urmează a fi impozitate ca orice venit brut. De altfel, în art. 86 din O.G. nr. 73/1999 se statuează expres că se abroga orice dispoziții contrare menționatei ordonanțe ceea ce confirmă odată în plus intenția legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare. Față de cele ce preced urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile atacate și în fond a respinge acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție. De asemenea, în baza art. 404 1 C. proc. civ. urmează a admite cererea formulată de M.Ap.N. și a dispune întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.466 din 4 martie 2002 a Curții de apel Alba Iulia, secția civilă, și sentinței civile nr. 645 din 25 octombrie 2001 a Tribunalului Sibiu, pe care le casează și în fond respinge acțiunea reclamantului B.L.G. și cererea de chemare în garanție împotriva Ministerului Finanțelor Publice. În temeiul art. 404 1 C. proc. civ., admite cererea formulată de Ministerul Apărării Naționale și dispune restabilirea situației anterioare în sensul obligării reclamantului la restituirea sumelor încasate. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 25 iunie 2003.