ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5171/2021

Ședința publică din data de 2 noiembrie 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (succesor în drepturi și obligații al Ministerului Fondurilor Europene, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună anularea Deciziei nr. 7155/13.02.2017 prin care a fost respinsă contestația împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 101047/29.12.2016 emis pentru Contractul de servicii "CS-SC-02/14.11.2012, Supervizarea lucrărilor pentru Proiectul "Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș-Severin" din cadrul proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caras-Severin" Cod SMIS 43331; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare anterior nominalizat și exonerarea de la plata sumei de 233.073,87 RON; suspendarea executării Procesului-verbal contestat până la soluționarea definitivă a cauzei; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 257/28.09.2017 pronunțată în dosar nr. x/2017, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei S.C. A. S.A. Reșița, în contradictoriu cu pârâta Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene - Direcția Generală Infrastructură Mare, Autoritatea de Management POS Mediu, având ca obiect anularea Procesului-verbal de stabilire a neregulilor și de constatare a creanțelor bugetare nr. x/29.12.2016 și a Deciziei nr. 7155/13.02.2017 de soluționare a contestației administrative. A respins cererea de suspendare a executării procesului-verbal menționat. A dispus restituirea către reclamant a cauțiunii de 11.653 RON, achitată cu recipisa de consemnare nr. x din 19.09.2017 la B., Sucursala Reșița. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării cauzei, admiterea acțiunii, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Decizia nr. 2654/17.06.2020 pronunțată în dosar nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 257 din 28 septembrie 2017, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara-Seția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017* la data de 16.09.2020.

Prin sentința civilă nr. 395 din 29 decembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene - DGIM - Autoritatea de Management POS Mediu.

S-a dispus anularea Deciziei nr. 7155/13.02.2017 privind soluționarea contestației și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 101047/29.12.2016 emise de pârât și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 233.073,87 RON.

S-a respins cererea de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 101047/29.12.2016.

A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4600 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

3.1. Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, înregistrat la data de 2 martie 2021.

Prin motivele de recurs formulate împotriva soluției de suspendare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/29.12.20166, s-a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., casarea sentinței civile nr. 401/14.10.2020 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2020 și, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, în rejudecare, modificarea hotărârii în sensul respingerii în tot, ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulate de S.C. A. S.A..

3.2. La data de 4 martie 2021, printr-o nouă cerere de recurs, conținând motive identice cu cea precedentă, recurentul - reclamant a solicitat, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., referitor la cererea de suspendare, casarea sentinței civile nr. 95/29.12.2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2017 și, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în subsidiar, în rejudecare, modificarea hotărârii în sensul respingerii în tot, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată formulate de S.C. A. S.A..

În esență, prin ambele exemplare de recurs, recurenta - pârâtă a criticat greșita apreciere a primei instanțe asupra îndeplinirii condițiilor prevăzut de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu privire la soluția de suspendare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare.

3.3. Prin cererea de recurs formulată la data de 9 martie 2021, vizând soluția dată asupra cererii de anulare a Deciziei nr 7155/13.02.2017 si a Procesului Verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/29.12.2016, s-a solicitat în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., casarea sentinței civile nr. 395 din 29 decembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal și modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

A susținut recurentul - pârât că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, în cauza fiind incidente prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

S-a arătat că motivarea instanței trebuie să poarte asupra tuturor criticilor formulate și asupra tuturor argumentelor de fapt și de drept invocate, nefiind suficient ca instanța să preia exclusiv argumentele uneia dintre părți, ci trebuind să arate si motivele pentru care au fost respinse apărările pârtii adverse.

Prima instanța s-a limitat la a relua aproape în integralitate argumentele instanței de recurs din cuprinsul Deciziei nr. 2654/17.06.2020, fără să vina cu o analiza proprie a aspectelor învederate de părți, limitându-se doar la a concluziona ca în cauza sunt îndeplinite condițiile din Ghidul Comisiei Europene, dispunând admiterea cauzei, fără a aduce argumente care sa susțină soluția data.

Întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b), a) apreciat pârâtul că devin incidente prevederile art. 488 pct. 6) din C. proc. civ.

A arătat recurentul -pârât că hotărârea a fost pronunțată și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 pct. 8 C. proc. civ.) întrucât, în rejudecare, în ceea ce privește legalitatea si temeinicia actelor administrative, prima instanță si-a fundamentat în mod eronat raționamentul juridic pe prevederile Ghidului Comisiei Europene din data de 28.07.2016.

S-a susținut că intimata a înțeles doar în recurs, se aducă noi critici asupra actelor administrative supuse cenzurii judecătorești, deși inițial, prin cererea introductiva de instanța, nu a formulat critici cu privire la Instrucțiunea nr 1200/10.08.2015 si o eventuală aplicabilitate a prevederilor Ghidului Comisiei Europene din data de 28.07.2016.

A arătat recurentul ca sunt incidente prevederile Instrucțiunii AM POS Mediu nr. 1200/10.08.2015, care stabilește faptul că pentru contractele din cadrul proiectelor ce conțin activități/obiective care pot fi fazate, avansul acordat de către autoritatea contractantă, către contractor, trebuie recuperat în totalitate până la sfârșitul Etapei l.

În concluzie, aprecierile Curții de Apel Timișoara prin care reține faptul că recuperarea avansului se poate face si în faza a II a a proiectului, sunt nefondate și lipsite de o susținere juridică și în contradicție cu prevederile art. 1 și art. 8 din Contractul de finanțare nr. x/24.08.2012

Astfel, devin incidente dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind dreptul UE de a recupera aceste prejudicii de la Statul Român în baza mecanismului corecțiilor financiare.

Cât privește obligarea recurentului - pârât la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 4600 RON, s-a arătat că în cauză nu a fost dovedită culpa autorității, câtă vreme aceasta a aplicat dispozițiile legale.

În subsidiar, în ipoteza în care instanța ar reține ca fiind îndeplinite condițiile legale de admitere a cererii intimatei reclamante, s-a solicitat aplicarea prevederilor art. 452 și art. 453 din C. proc. civ. în sensul stabilirii acestora în funcție de pretențiile câștigate și dovezile efectuării lor cu facturi și chitanțe, precum și în raport de caracterul necesar și util al acestora.

Având în vedere că în rejudecare prima instanță a tratat cu superficialitate speța cu care a fost învestită și în contradicție cu sensul normelor legale și contractuale incidente, carențe ale soluției primei instanțe ce atrag incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 si pct. 8 din C. proc. civ., s-a solicitat admiterea recursului, casarea în integralitate a sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca fiind lovita de nulitate iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, anularea recursului înregistrat în data de 09.03.2021, acesta nefiind motivat prin raportare la sentința civilă atacată și, în subsidiar, respingerea recursului înregistrat în data de 09.03.2021 ca fiind nefondat.

S-a solicitat respingerea recursului înregistrat în data de 16.03.2021, pe cale de excepție ca fiind inadmisibil, tardiv formulat, respectiv tardiv formulate motive de recurs noi sau dezvoltarea acestora prin raportare la recursul din data 09.03.2021 și, în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat.

A solicitat intimata menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 395/29.12.2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul - pârât a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității recursului invocată prin întâmpinare. În ceea ce privește excepția nulității recursului, s-a arătat că acesta a fost întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., impunându-se respingerea și a acestei excepții.

Analizând excepția tardivității în ședință publică, Inalta Curte a constatat, raportat la data comunicării sentinței recurate, respectiv 25.02.2021, și data înregistrării recursurilor fiind 2.03.2021 și 9.03.2021, că recursurile au fost formulate în termen.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte urmează să respingă recursurile pârâtului în raport de considerentele în continuare arătate:

7.1. Verificând cu precădere excepția nulității recursului invocată de intimata - reclamantă, Inalta Curte reține că, așa cum s-a arătat în expunerea de la punctul 3 a prezentelor considerente, recurentul - pârât a criticat prin mai multe cereri de recurs, soluția de admitere a cererii de suspendare a Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 101047/29.12.2016 emis pentru Contractul de servicii x/14.11.2012, precum și soluția pronunțată pe fondul cauzei privind anularea Deciziei nr. 7155/13.02.2017 privind soluționarea contestației și anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare.

Instanța de recurs constată neîntemeiată excepția nulității recursului în ceea ce privește cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din C. proc. civ., întrucât recurenta - pârâtă a corectat în termen eroarea materială, indicând în ceea de a doua cerere numărul corect al sentinței atacate precum și instanța care a pronunțat-o.

7.2 În ședință publică, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția lipsei de interes a recursului promovat de către recurentul - pârât împotriva soluției pronunțate asupra cererii de suspendare a acestor administrative atacate.

Înțeles ca una din condițiile de exercițiu ale acțiunii civile, interesul este folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea procedurii judiciare. El trebuie să fie legitim, născut, direct și actual.

Or, în speță recurentul - pârât se situează pe poziția părții care a câștigat acțiunea din perspectiva cererii de suspendare, de vreme ce nu există o astfel de dispoziție a instanței de fond privind admiterea cererii de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 101047/29.12.2016.

În considerarea acestor argumente, recurentul - pârât nu justifică interes în promovarea căii de atac, motiv pentru care excepția invocată din oficiu se dovedește a fi întemeiată, iar recursul privind cererea de suspendare, urmează să fie respins ca lipsit de interes.

7.3 In ceea ce privește criticile subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Inalta Curte reține netemeinicia acestora.

Referindu-se la "obligația instanțelor de judecată de a-și motiva deciziile lor", Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că art. 6 din Convenție obligă, într-adevăr, instanțele să-și motiveze hotărârile lor, dar această obligație nu trebuie înțeleasă în sensul că ele trebuie să răspundă în mod detaliat la fiecare argument al părților procesului. Întinderea obligației de motivare a deciziilor variază în funcție de natura acestora. Este necesar să se țină seama, în special, de diversitatea capetelor de cerere ale acțiunilor și de motivele formulate în căile de atac exercitate de părți, de diferențele existente între statele contractante cu privire la izvoarele dreptului (dispoziții legale, cutume, concepții doctrinale), de diferențele privitoare la prezentarea și redactarea hotărârilor judecătorești (decizia din 9 decembrie 1994, în cauza Ruiz Torija contra Spaniei).

Verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

Împrejurarea că în urma analizei probelor administrate în cauză, instanța și-a format convingerea în sensul temeiniciei susținerilor uneia dintre părți, ceea ce excludea în mod logic apărările prin care cealaltă parte propune o proprie interpretare legalității actelor administrative, nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii, în accepțiunea art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Astfel, se constată că prima instanță a examinat înscrisurile depuse de părți în suplimentarea probatoriului, reținând că, contractul de servicii nr. x/14.11.2012 încheiat între S.C. A. S.A. (în calitate de Achizitor) și Asocierea dintre C. și D. S.R.L. (în calitate de Prestator), având ca obiect Asistența tehnică pentru Supervizarea lucrărilor în cadrul Proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș-Severin", a continuat și o etapă a II-a a Proiectului, beneficiarul reluând activitățile pentru acest contract, plățile și recuperarea avansului în baza facturii nr. x/15.12.2015.

În plus, contrar aprecierilor recurentului pârât cu privire la obligația primei instanțe de a proceda la o analiză proprie a problemei de drept în ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a Instrucțiunii AM POS Mediu nr. 1200/10.08.2015 și nu a Ghidului Comisiei Europene din data de 28.07.2016 privind tratamentul avansurilor, Înalta Curte constată că soluția și motivarea instanței respectă obligațiile impuse de art. 501 din C. proc. civ. potrivit cărora (1) În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul.

7.4. Analizând motivele de recurs din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Inalta Curte constată că recurentul - pârât a invocat nelegalitatea sentinței exclusiv prin prisma aplicării de către instanța de fond a prevederilor Ghidului Comisiei Europene din data de 28.07.2016 privind tratamentul avansurilor, a sumelor reținute și a achizițiilor de teren.

Reclamanta este parte în Proiectul major "Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș-Severin" care face parte din Programul Operațional Sectorial "Mediu" pentru asistență structurală prin Fondul European de Dezvoltare Regională și Fondul de Coeziune sub obiectivul "convergență" în România. Pentru realizarea acestui Proiect, a fost semnat Contractul de finanțare nr. x/24.08.2012 între Ministerul Mediului și Pădurilor (în calitate de Autoritate de Management pentru programul anterior arătat) și S.C. A. S.A. (în calitate de Beneficiar). Conform art. 4 din Contract, valoarea acestuia este de 457.387.662 RON, fără TVA, reprezentând 99% din valoarea totală eligibilă a Proiectului. Ulterior, au fost încheiate patru acte adiționale la acest contract de finanțare.

În baza acestui Contract de finanțare, a fost încheiat Contractul de servicii nr. x/14.11.2012 între S.C. A. S.A. (în calitate de Achizitor) și Asocierea dintre C. și D. S.R.L. (în calitate de Prestator), având ca obiect Asistența tehnică pentru Supervizarea lucrărilor în cadrul Proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș-Severin".

AM POS Mediu a rambursat Beneficiarului S.C. A. S.A. cheltuielile solicitate prin cererea de rambursare nr. x, respectiv suma de 1.539.733,20 RON, fără TVA, reprezentând avans de 10% din valoarea contractului acordat Antreprenorului reprezentat de C., în baza prevederilor art. 8 din Contractul de servicii nr. x/14.11.2012.

Chestiunea litigioasă privește momentul până la care se realizează recuperarea integrală a avansului în condițiile în care contractul a fost fazat.

Neregula reținută prin Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. 101047/29.12.2016, a cărui anulare se solicită de către reclamantă, este aceea că avansul nu a fost recuperat integral până la ultima factură solicitată la rambursare în CR 28, rămânând de recuperat suma de 189.490,95 RON și TVA aferentă de 45.477,83 RON, care reprezintă o cheltuială neeligibilă.

În temeiul Deciziei Comisiei Europene din data de 23.03.2017 de modificare a Deciziei Comisiei Europene C (2012) 5646 privind Proiectul major "Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș-Severin", care face parte din Programul Operațional "Mediu" pentru asistență structurală prin Fondul European de Dezvoltare Regională și Fondul de Coeziune sub obiectivul "convergență" în România, calendarul Proiectului a fost reprogramat în două perioade de programare, respectiv 2007-2013 și 2014-2020; Faza I - din 2012 și până la sfârșitul anului 2015 - are un cost eligibil alocat de 23.629.881 euro (fără TVA), din care contribuția UE este de 19.528.534 euro: Faza a II-a include perioada de la începutul anului 2016 și până la data estimată de finalizare a cheltuielilor aferente investițiilor din cadrul proiectului (06.2018) și are un cost eligibil alocat de 84.367.859 euro (fără TVA), din care contribuția UE este de 69.724.457 euro.

Prin recurs pârâtul a reiterat incidența prevederilor Instrucțiunii AM POS Mediu nr. 1200/10.08.2015, care stabilește faptul că pentru contractele din cadrul proiectelor ce conțin activități/obiective care pot fi fazate, avansul acordat de către autoritatea contractantă, către contractor, trebuie recuperat în totalitate până la sfârșitul Etapei l.

Reține Înalta Curte că prin decizia nr. 2654/17.06.2020 pronunțată de această instanță, în primul ciclu procesual, s-a precizat că este fondată critica recurentei referitoare la faptul că instanța de fond nu trebuia să își fundamenteze raționamentul juridic pe Instrucțiunea nr. 1200/10.08.2015, ci trebuia să aibă în vedere prevederile din Ghidul Comisiei Europene din data de 28.07.2016 privind tratamentul avansurilor, a sumelor reținute și a achizițiilor de teren. Așa cum se menționează în preambulul acestuia, scopul Ghidului este ca implementarea proiectului să nu fie împiedicată, în special atunci când contractele de lucrări și servicii acoperă atât etapele 1 și 2; prin urmare, se impune clarificarea măsurilor care ar trebui luate de AM în analizarea fazării și, în special, a tratării avansurile care au fost plătite contractanților în cadrul Programului 2007-2013.

Dispozițiile art. 501 alin. (1) din C. proc. civ., mai sus indicate, potrivit cărora dezlegarea dată de instanța de recurs unei probleme de drept este obligatorie pentru instanța de fond în rejudecare, presupun că aceasta din urma să nu mai poată repune în discuție aceste chestiuni și să nu le poate da o altă rezolvare, deoarece ar însemna să încalce forța obligatorie și autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate de instanța de recurs.

Din această perspectivă, sentința pronunțată reprezintă rezultatul unei corecte interpretări a normelor de drept material, nefiind întemeiată critica circumscrisă cazului de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. a

7.5. În ceea ce privește critica din recurs referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, instanța reține că dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că "Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

Înalta Curte constată că la dosar se află copiile facturilor fiscale privind contravaloarea serviciilor de asistenta juridică, observând că este îndeplinită și condiția dovedirii cheltuielilor.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, reprezentând 4500 RON onorariu avocat și 100 de RON taxă de timbru, instanța de recurs are în vedere dispozitivul și considerentele deciziei nr. 3/2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii prin care se tranșează practica neunitară în sensul că motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Reține astfel instanța că proporționalitatea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților cu complexitatea și valoarea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, reprezentând o chestiune de temeinicie și nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, nu poate fi analizată pe calea recursului

7.6. Observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată aferente recursului, insotiță de factura de la fiele 105 și 105, în valoare de 4000 de RON, Inalta Curte, în raport de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constată caracterul întemeiat al cererii, urmând a o încuviința.

Pentru considerentele expuse, Inalta Curte în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul formulat împotriva cererii de suspendare ca lipsit de interes și va respinge recursul formulat împotriva cererii în anulare, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului privind cererea de suspendare, invocată de intimata - reclamantă S.C. A. S.A..

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței civile nr. 395 din 29 decembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, privind cererea de suspendare, ca lipsit de interes.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva aceleiași sentințe privind cererea de anulare, ca nefondat.

Obligă recurentul - pârât la plata sumei de 4000 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, în favoarea intimatei - reclamante.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2021.