ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3782/2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circu mstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, la data de 07 august 2017, contestatoarea S.C. A. S.A. a solicitat admiterea cererii și pe cale de consecință anularea Deciziei nr. 7166/13.02.2017 prin care a fost respinsă contestația împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/29.12.2016, emis pentru contractul de lucrări "CS-CL-03, nr. x/29.11.2013 Construcția și reabilitarea stațiilor de epurare în Reșița, Bocșa, Anina și Oravița " din cadrul proiectului Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș-Severin"; anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/29.12.2016 emis pentru contractul de lucrări "CS-CL-03, nr. x/29.11.2013 Construcția și reabilitarea stațiilor de epurare în Reșița, Bocșa, Anina și Oravița " din cadrul proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș-Severin" și exonerarea noastră de la plata sumei de 2.491.009,51 RON; suspendarea executării actului administrativ unilateral - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență nr. x/29.12.2016, până la soluționarea definitivă a cauzei - art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 22 din 29 ianuarie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Direcția Generală Infrastructura Mare, Autoritatea de Management Pos Mediu.

Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe, reclamanta S.C. A. S.A. a formulat recurs.

Decizia instanței de recurs

Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția tardivității recursului, invocată prin întâmpinarea formulată de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

În cauză, se constată că sentința atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de15 martie 2018, iar recursul a fost trimis prin fax la data de 2 aprilie 2019, în termenul legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, recurenta a exercitat calea de atac în termenul legal.

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată din oficiu de instanță, se rețin următoarele.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului).

Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reținute, Înalta Curte apreciază necesar a fi sintetizate circumstanțele cauzei și cuprinsul hotărârii judecătorești atacate.

Înalta Curte constată că, memoriul de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă nu circumstanțiază în niciun mod critica sa, în sensul că hotărârea primei instanțe ar fi pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material aplicabile cauzei, limitându-se la a relua aspectele prezentate în cuprinsul acțiunii introductive de instanță.

Reține instanța de control judiciar că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția tardivității recursului.

Constată nulitatea recursului formulat de S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 22 din 29 ianuarie 2018 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iulie 2020.