ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4957/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 7 august 2017, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Societatea A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (în prezent Ministerul Fondurilor Europene), a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 7150 din 13.02.2017, emisă de pârât, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 101013/29.12.2016, emis pentru contractul de lucrări "CS-CL-07 nr. R 3062/26.06.2014 Reabilitare și extindere a conductelor de aducțiune, rețeaua de distribuție și de canalizare în Caransebeș și Băile Herculane" din cadrul proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș-Severin" cod SMIS 43331;

(ii) anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 101013/29.12.2016, emis pentru contractul de lucrări "CS-CL-07 nr. R 3062/26.06.2014 Reabilitare și extindere a conductelor de aducțiune, rețeaua de distribuție și de canalizare în Caransebeș și Băile Herculane" din cadrul proiectului "Modernizarea infrastructurii de apă și apă uzată în județul Caraș-Severin" cod SMIS 43331 și exonerarea reclamantei de la plata sumei de 3.056.380,32 RON;

(iii) suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului de convergență nr. 101013/29.12.2016 până la soluționarea definitivă a cauzei, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004;

(iv) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 381 din 21 decembrie 2017, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 381 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul instanței de recurs, intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, în calitate de succesor al Ministerului Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 1/2018, a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., republicat:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...)

(3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității."

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Examinând recursul declarat în cauză prin raportare la aceste dispoziții legale, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care reclamanta își întemeiază cererea, criticile formulate neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., în raport cu soluția pronunțată de prima instanță. Astfel, cererea de recurs se limitează la reluarea conținutului cererii de chemare în judecată și a răspunsului la întâmpinare depus în dosarul instanței de fond, fără a aduce critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate (fără a face referiri la vreun considerent al instanței de fond).

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze recursul în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 C. proc. civ.

Deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., rezumându-se la preluarea argumentelor expuse la fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene.

Anulează, ca nemotivat, recursul declarat de reclamanta Societatea A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 381 din 21 decembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2020.