ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4779/2022

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021 reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mureș și Direția de Asitență Socială Târgu Mureș, a solicitat acordarea sumelor de bani la care consideră că este îndreptățit în calitatea sa de persoană încadrată în grad de handicap grav, cu drept la însoțitor, sume care să fie calculate cu începere de la data de 1.05.2017: suma de 1328,69 RON reprezentând banii de însoțitor, și, respectiv, prestația lunară de 500 RON aferentă gradului său de handicap; a cuantificat pretențiile la suma de 70.200 RON.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 416 din data de 17 iunie 2021, Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mureș și a respins, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Asistență Socială Târgu Mureș și cu pârâta Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mureș.

Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței nr. 416 din data de 17 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Hotărârea instanței de recurs. Prin decizia nr. 12/R din data de 17 ianuarie 2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității recursului și a anulat recursul formulat de A., împotriva sentinței civile nr. 416/17.06.2021, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2021.

Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței nr. 416 din 17 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a formulat o nouă cerere de recurs. În cuprinsul cererii se arată că este nemulțumit de sentința dată de Tribunalul Mureș și că își menține declarația dată la plângerea penală și se constituie parte civilă cu suma de 700.000 RON sau 150.000 Euro pentru perioada 1986-2020, iar această solicitare se bazează pe acte medicale depuse în dosarul de fond. Solicită acordarea retroactivă a indemnizației de însoțitor fiind persoană vătămată cu handicap grav, epilepsie și cu asistent permanent din 1986.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Mureș a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității și pe cale de consecință a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 aprilie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 19 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și pe cale de consecință, va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Înalta Curte constată că, recurentul-reclamant a formulat critici împotriva sentinței nr. 416 din 17 iunie 2021, pronunțate de Tribunalul Mureș și împotriva deciziei nr. 12/R din 17 ianuarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Înalta Curte va avea în vedere că sfera hotărârilor supuse căii de atac a recursului este determinată, cu caracter general, de dispozițiile art. 483 C. proc. civ., conform cărora: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că pot face obiect al recursului doar hotărârile primei instanțe, când sunt date fără drept de apel, sau hotărârile instanței de apel, fiind delimitată astfel, expres și limitativ, categoria hotărârilor judecătorești supuse acestei căi de atac. În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În raport de dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "recursul împotriva sentințelor pronunțate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel se judecă de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel." Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din aceiași lege, "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare". Raportat la datele speței de față, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva sentinței nr. 416 din 17 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Mureș, revine Curții de Apel Târgu Mureș și având în vedere că acesta a fost soluționat de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin pronunțarea deciziei nr. 12/R din 17 ianuarie 2022, exercitarea unei noi căi de atac împotriva aceleiași sentințe în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție este inadmisibilă. Cu privire la recursul declarat împotriva deciziei nr. 12/R din 17 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată, de asemenea, că este inadmisibil, având în vedere că recurentul-reclamant a declarat recurs împotriva unei hotărâri definitive, așa cum este definită de dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 5 și alin. (2) din C. proc. civ., pronunțată în soluționarea unei alte cereri de recurs și nesusceptibilă de calea de atac exercitată în prezenta cauză. Prin urmare, se observă că, în speță, recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva unei hotărâri care nu face parte din categoria hotărârilor care, potrivit art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fiind definitivă, ceea ce este inadmisibil.

Temeiul de drept al soluției adoptate. Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., coroborat cu art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.