ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4590/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 04.10.2017, înregistrată sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., toți cu sediul ales la Tribunalul București, secția a VI-a civilă, cu sediul în București, Splaiul Independenței, persoana desemnata pentru primirea corespondenței B., au chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiției, cu sediul în București.

Prin care solicită:

- prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON;

- prin care să recalculeze indemnizațiilor de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 și până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Prin sentința nr. 21/2019 din 17 ianuarie 2019 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Admite în parte acțiunea privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției.

Respinge ca fiind rămase fără obiect cererile privind anularea parțială a Ordinului Ministrului Justiției nr. 1490/C/2017 și cea privind obligarea pârâtului să emită noi ordine de salarizare reclamanților.

Admite capătul de cerere în pretenții și obligă pârâtul la alocarea și, ulterior, plata către reclamanți a diferențelor salariale rezultate din recalcularea indemnizațiilor de încadrare prin utilizarea unui V.R.S. de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, și de 445,50 RON începând cu data de 01.12.2015 și până la data de 01.10.2016, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.".

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea parțială a acesteia, în limitele și pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.

Trecând la analiza punctuală a motivelor de recurs înfățișate de recurent, Înalta Curte constată că, în temeiul art. 488 pct. 5 C. proc. civ. s-a invocat încălcarea prin hotărârea pronunțată a normelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, în esență, urmare a împrejurării că, prin sentința pronunțată, instanța de fond a obligat pârâtul Ministerul Justiției la alocarea fondurilor necesare plății, deși reclamanții prin cererea de chemare în judecată nu au solicitat acest lucru.

În opinia instanței de control judiciar nu este incident în cauză acest motiv de recurs în condițiile în care, nu se poate reține încălcarea vreunei norme de procedură care să atragă sancțiunea nulității hotărârii.

Cat privește soluția efectivă adoptată de prima instanță asupra motivului invocat, aceste aspecte urmează a fi analizate în contextul celuilalt motiv de recurs înfățișat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte găsește întemeiată critica din recurs referitoare la soluția obligării Ministerului Justiției la achitarea diferențelor dintre drepturile salariale recalculate, începând cu data de 09.04.2015.

Prima instanță, consecutiv obligației instituite în sarcina Ministerului Justiției de a emite un nou ordin de încadrare salarială pentru reclamanți, l-a obligat pe pârât să achite diferențele salariale rezultate.

Această din urmă dispoziție va fi înlăturată, pentru că se justifică numai prin prisma calității recurentului de ordonator principal de credite. Or, potrivit celor statuate în Decizia nr. 13/2016, pronunțată într-un recurs în interesul legii (aplicabilă mutatis mutandis în cauza de față) și a dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 304/2004 se poate concluziona că, în privința acestei cereri, Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

Reține instanța de control judiciar că, prin Decizia nr. 13/2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007, s-a decis că:

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 222 din C. civ., adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială."

Or, potrivit celor statuate în această decizie, aplicabilă mutatis mutandis în cauza de față, reținându-se și dispozițiile art. 44 din Legea nr. 304/2004, conform cărora "Președinții curților de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite", se poate concluziona că, în privința petitului cererii de obligare a pârâtului la acordarea/plata dobânzilor aferente debitului principal și a sumei reprezentând actualizarea debitului principal cu indicele de inflație, Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

De altfel, potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, bugetul curților de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate și al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiției, ministrul justiției având calitatea de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 6 pct. VII subpct. 3 din H.G. nr. 652/2009, Ministerul Justiției asigură fondurile necesare, fundamentează și elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituțiilor publice din sistemul justiției pentru care ministrul justiției și libertăților cetățenești are calitatea de ordonator principal de credite și a unităților subordonate Ministerului, repartizând creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite și urmărind modul de utilizare a acestora.

Totodată, calitatea de ordonatori secundari/terțiari de credite revine, conform art. 125 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Înaltei Curți de Casație si Justiție, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, curților de apel, parchetelor de pe lângă curțile de apel, tribunalelor și parchetelor de pe lângă tribunale, care au în structură câte un departament economico - financiar și administrativ, condus de un manager economic.

În raport cu obligațiile ce revin pârâtului Ministerul Justiției, Înalta Curte constă că formularea unor cereri având ca obiect plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite personalului auxiliar care activează în cadrul instanțelor de judecată nu poate să atragă obligarea Ministerului Justiției în acest sens, numai prin prisma calității de ordonator principal de credite. Raportul obligațional, care are ca obiect plata salariului, se desfășoară între intimații-reclamanți și Tribunalul București, Curtea de Apel București (în circumscripția teritorială a cărui activează reclamanții), în timp ce Ministerul Justiției este parte a unui raport juridic financiar care implică ordonatorii de credite, potrivit atribuțiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002. Prin urmare, chiar dacă Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite, gestionând bugetele instanțelor judecătorești, plata efectivă a drepturilor salariale se face de către curtea de apel/tribunal, ordonatori secundari/terțiari de credite, în baza ordinelor de salarizare individuale.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și va casa, în parte, sentința atacată, în sensul că va înlătura obligarea pârâtului la achitarea diferențelor salariale rezultate, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 21/2019 din 17 ianuarie 2019 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

Casează, în parte, sentința recurată și, în rejudecare:

Înlătură mențiunea din sentință privind alocarea diferențelor salariale.

Respinge cererea având ca obiect plata diferențelor salariale rezultate din recalcularea indemnizațiilor de încadrare prin utilizarea unui V.R.S. de 405 RON începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015, și de 445,50 RON începând cu data de 01.12.2015 și până la data de 01.10.2016, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculate de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 octombrie 2021.