ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1483/2021

Ședința publică din data de 11 martie 2021

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 29.01.2018, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, anularea parțială a Ordinului nr. 1490/C/2017 emis de pârât, în ceea ce îi privește pe fiecare dintre reclamanți, cu obligarea pârâtului la emiterea de noi ordine de salarizare, individuale, prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 și până la data de 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, prin care să recalculeze indemnizațiile de încadrare conform Legii nr. 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 01.12.2015 și până la data de 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015.

Prin sentința nr. 167 din 9 octombrie 2018, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția rămânerii fără obiect a cauzei, invocată de pârât.

A admis cererea formulată de reclamanți, a anulat parțial Ordinul nr. 1490/C/2017 și a obligat pârâtul la emiterea de noi ordine de salarizare în ce-i privește pe reclamanți prin care să se recalculeze indemnizațiile de încadrare potrivit Legii nr. 71/2015 și O.U.G. nr. 20/2016, începând cu 09.04.2015 până la 30.11.2015 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405 RON, iar, începând cu 01.12.2015 până la 01.10.2016 prin raportare la o valoare de referință sectorială de 405, majorată cu 10% potrivit Legii 293/2015.

A obligat pârâtul la acordarea diferențelor salariale începând cu 09.04.2015 și până la plata efectivă a noii indemnizații de încadrare, suma ce va fi actualizată cu indicele de inflație și la care se va adăuga dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare, până la data plății efective.

Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâtul Ministerul Justiției a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea în tot a sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca rămasă fără obiect.

A arătat recurentul că, deși instanța de fond a reținut emiterea OMJ nr. 2066/C/2018 prin care s-au stabilit indemnizațiile intimaților-reclamanți în funcție de o valoare de referință sectorială mai mare decât cea solicitată prin acțiune, a apreciat că, la momentul pronunțării hotărârii, 09.11.2018, acest ordin nu a anulat sau revocat OMJ nr. 1490/C/2017, că nu au fost emise ordine individuale de salarizare că și nu au fost plătite drepturile aferente perioadei 09.04.2015-30.06.2018.

Însă, prin OMJ nr. 2066/C/2018 nu se putea revoca OMJ nr. 1490/C/2017 întrucât acesta intrase în circuitul civil și a produs efecte juridice. Pe de altă parte, OMJ nr. 2066/C/2018 nu a fost emis urmare a constatării nelegalității OMJ nr. 1490/C/2017, ci ca urmare a emiterii Ordinului nr. 75/15.03.2018 al Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La art. 3 din OMJ nr. 2066/C/2018 se prevede că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

OMJ nr. 2066/C/2018 a fost pus în executare, intimații-reclamanți primind deja salariile majorate pentru luna iulie 2018, corespunzător valorii de referință sectorială de 463,5 RON, fiind emise și ordine individuale. Astfel, prin OMJ nr. 3072/C/07.08.2018 s-au stabilit drepturile salariale individuale ale intimaților-reclamanți potrivit art. 4 din OMJ nr. 2066/C/2018.

Astfel, Ministerul Justiției a adus la îndeplinire obligațiile stabilite prin OMJ nr. 2066/C/2018, însă, cu privire la plata drepturilor bănești pentru perioada lucrată în intervalul 09.04.2015-30.06.2018, se pune problema raportului juridic de drept financiar stabilit între ordonatorii de credite, ceea ce depășește cadrul procesual stabilit prin cererea de chemare în judecată.

Intimații-reclamanți nu sunt implicați în raporturile financiare existente între ordonatorii de credite de diferite niveluri, motiv pentru care nu sunt titulari de drepturi și obligații în plan financiar pentru a solicita îndeplinirea obligațiilor ce revin părților ca autorități publice.

Calitatea de ordonator de credite și debitor al plății drepturilor bănești pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, respectiv calitatea eliberării din funcție, se regăsește la nivelul angajatorului Tribunalul București, față de care intimații-reclamanți s-au aflat în raporturi de serviciu.

În dovedirea susținerilor sale, recurentul-pârât a depus OMJ nr. 2066/2018 și OMJ nr. 3072/C/07.08.2018 și anexele acestuia.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere susținerile recurentului-pârât, Înalta Curte apreciază că recursul Ministerului Justiției este fondat.

4.1. Instanța de control judiciar găsește întemeiată critica din recurs referitoare la obligarea Ministerului Justiției la plata diferențelor dintre drepturile salariale recalculate, începând cu data de 09.04.2015.

Prima instanță, consecutiv obligației instituite în sarcina pârâtului Ministerul Justiției de a emite noi ordine de încadrare salarială pentru reclamanți, l-a obligat și la plata diferențelor salariale rezultate.

Această dispoziție, însă, va fi înlăturată, pentru că se justifică numai prin prisma calității recurentului Ministerul Justiției de ordonator principal de credite.

Or, potrivit celor statuate în Decizia nr. 13/2016, pronunțată într-un recurs în interesul legii (aplicabilă mutatis mutandis în cauza de față) și a dispozițiilor art. 44 din Legea nr. 304/2004 se poate concluziona că, în privința acestei cereri, Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titular al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

4.2. În ceea ce privește aspectele invocate de recurentul-pârât Ministerul Justiției referitoare la rămânerea fără obiect a cererii de obligare a sa la emiterea unor noi ordine de recalculare a drepturilor salariale, Înalta Curte constată că, la data de 24.05.2018, a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 2066/C/2018, iar, la data de 07.08.2018 a fost emis OMJ nr. 3072/C/2018 prin care au fost stabilite drepturile salariale individuale ale reclamanților.

După cum a susținut și recurentul, prin art. 1 al OMJ nr. 2066/C/2018, s-a statuat, la alin. (1), că, în perioada 09.04.2015-30.11.2015, indemnizația de încadrare brută lunară a judecătorilor și asistenților judiciari este stabilită prin raportare la valoarea de referință sectorială 421,36 RON, la alin. (2), că, în perioada 01.12.2015-31.12.2017, indemnizația se calculează prin raportare la valoarea de referință sectorială de 463,5 RON, iar, la alin. (3), că, începând cu 01.01.2018, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 153/2017, drepturile se recalculează în funcție de valoarea de referință sectorială 463,5 RON.

La art. 3 din ordin, s-a prevăzut că plata drepturilor salariale stabilite potrivit art. 1 se realizează începând cu luna august 2018 pentru drepturile aferente lunii iulie 2018, iar, pentru perioada 09.04.2015-30.06.2018, plata se va face după asigurarea fondurilor necesare în bugetul Ministerului Justiției.

Prin OMJ nr. 3072/C/07.08.2018, s-a stabilit că, începând cu data 01.07.2018, judecătorii din cadrul instanțelor de judecată din circumscripția Curții de Apel București prevăzuți în Anexele 1-1056 la prezentul ordin beneficiază de drepturile salariale menționate în anexa corespunzătoare fiecărui judecător.

Prin urmare, avându-se în vedere că, în cursul soluționării cauzei, la data de 24.05.2018, și, respectiv 07.08.2018, recurentul-pârât Ministerul Justiției a răspuns pretențiilor intimaților-reclamanți în ceea ce privește emiterea ordinelor de recalculare a drepturilor salariale, acest capăt de cerere a rămas fără obiect.

4.3. Față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtului Ministerul Justiției, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la emiterea unor ordinului de recalculare a drepturilor salariale, ca rămas fără obiect, și va respinge capătul de cerere privind acordarea drepturilor salariale ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 167 din 9 octombrie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, rejudecând, respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea ordinului de recalculare a drepturilor salariale, ca rămas fără obiect.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiției la acordarea diferențelor salariale, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 martie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.