ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4545/2022

Ședința publică din data de 11 octombrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la data de 31.08.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Maramureș și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 488/12.03.2021 privind admiterea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 emisă de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Maramureș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în totalitate a acestui act administrativ, obligarea pârâtei Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București la emiterea unei decizii conforme situației de fapt, anume că indemnizația cuvenită reclamantei în calitate de urmaș a numitului B. este de 350 de RON pentru fiecare an în care tatăl acesteia a fost deportat în Bărăgan, începând cu data de 01.09.2020, precum și obligarea pârâtei Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București la plata dobânzii legale pentru sumele neacordate, calculate pe perioada cuprinsă între data de 01.09.2020 și data emiterii deciziei conforme și achitarea la zi și efectivă a obligațiilor conform deciziei refăcute, cu cheltuieli de judecată.

1.2 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 30.08.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Maramureș și Agenția Pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 488/12.03.2021 privind admiterea cererii de acordare a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990 emis de Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Social Maramureș, reclamanta apreciind că aceasta nu este întemeiată în drept și în fapt, motiv pentru care a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea în totalitate a acesteia, obligarea pârâtei Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București la emiterea unei decizii conforme situației de fapt, respectiv că indemnizația cuvenită reclamantei în calitate de urmaș a numitului B. este de 350 de RON pentru fiecare an în care tatăl acesteia a fost deportat în Bărăgan, începând cu data de 01.09.2020, obligarea pârâtei Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București la plata dobânzii legale pentru sumele neacordate, calculate pe perioada cuprinsă între data de 01.09.2020 și data emiterii deciziei conforme și achitarea la zi și efectivă a obligațiilor conform deciziei refăcute, cu cheltuieli de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 45 din data de 19.01.2022, Tribunalul Maramureș a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că determinarea instanței competente să soluționeze cererea dedusă judecății trebuie făcută raportat la noțiunea de domiciliu, în sensul de reședință, astfel cum a fost interpretat și de Curtea Constituțională prin decizia nr. 815/2020, urmând a se da prioritate necesității asigurării accesului la justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a II-a CAF la data de 31.01.2022, sub nr. x/2021.

Prin încheierea de ședință din data de 01.04.2022, pronunțată de Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal instanța a admis excepția litispendenței invocată de pârâta Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială București și a dispus înaintarea dosarului x/2021 la dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul secției a II-a a Tribunalului București.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2657 din data de 12.05.2022 pronunțată de Tribunalul București, secția a II a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței teritoriale.

S-a constatat ivit conflict negativ de competență.

S-a dispus înaintarea cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială Maramureș și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București, Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sunt de strictă interpretare, nu se poate deroga de la competența teritorială exclusivă astfel reglementată, iar reclamanta trebuie să se adreseze instanței de la domiciliul său, neavând un drept de opțiune între mai multe instanțe.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește interpretarea diferită, de către instanțele de judecată, a noțiunii de domiciliu, în sens procedural.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, actualizată:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului".

Instanțele aflate în conflict de competență au concluzionat că aceste dispoziții legale reglementează o competență teritorială exclusivă, de la care părțile nu pot deroga, instanța competentă teritorial, în materia contenciosului administrativ, fiind instanța de la domiciliul reclamantului, persoană fizică.

Cu privire la interpretarea noțiunii de domiciliu ca element de determinare a competenței teritoriale a instanței, se impune a fi amintite cele două tipuri de abordări, una din perspectiva art. 59 din C. civ., care consacră domiciliul ca atribut de identificare a persoanei fizice și, a doua, prin raportare la dispozițiile art. 87 din C. civ., care consacră domiciliul ca premisă a exercitării drepturilor și libertăților civile ale acesteia.

Înalta Curte, învestită cu conflictul negativ de competență în temeiul art. 135 alin. (1), raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., urmează a avea în vedere, în interpretarea dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 212/2018, și la expunerea de motive a proiectului de lege (Pl-x nr. 76/2018, Camera Deputaților), din care rezultă că, prin stabilirea competenței exclusiv în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului persoană fizică, s-a urmărit realizarea unei distribuții corecte și clare a cauzelor între instanțe de pe același palier, evitându-se încărcarea unora în detrimentul celorlalte; eliminarea introducerii aceleiași cereri la mai multe instanțe diferite, cereri repetitive, cu sute de reclamanți care fac imposibilă verificarea acestora, ajungându-se astfel la soluții diferite; precum și o reducere a cheltuielilor procedurale.

Se observă, astfel, că în contextul reglementării contenciosului administrativ, legiuitorul a optat pentru a da întâietate interesului general al societății, noțiunea de domiciliu cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, fiind înțeleasă din perspectiva rolului de atribut de identificare a persoanei fizice, unic și opozabil erga omnes, pentru a-și putea îndeplini menirea de a oferi stabilitate raporturilor sociale.

Așa fiind, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, instanța competentă teritorial în materia contenciosului administrativ, este instanța de la domiciliul reclamantei, văzut în sens restrâns, și anume, domiciliul înscris în actul de identitate.

Observând din copia cărții de identitate, depusă la fila x (Tribunalul Maramureș), că domiciliul reclamantei se află în satul Lăpuș, județul Maramureș, Înalta Curte va stabili competenta de soluționare a dosarului în favoarea Tribunalului Maramureș.

Această abordare se regăsește în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, făcând și obiectul unei soluții de principiu din data de 02 noiembrie 2020 în care Plenul SCAF a ajuns la concluzia că noțiunea de "domiciliu", ca element de determinare a competenței instanțelor judecătorești, trebuie interpretată în sens restrâns, respectiv ca adresa domiciliului înscris în actul de identitate.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială a Municipiului București și Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială Maramureș în favoarea Tribunalului Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 11 octombrie 2022.