ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 525/2022

Ședința publică din data de 3 martie 2022

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

La data de 07.06.2021 pe rolul Curții de Apel București a fost înregistrată, sub nr. x/2021, cererea de revizuire formulată de revizuenta-reclamantă A. - moștenitoare a defunctului B. împotriva deciziei civile nr. 1606 din data de 22.03.2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-intervenient C. - moștenitor al defunctului B. și intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București.

Prin decizia civilă atacată cu prezenta cale extraordinară de atac, instanța de apel, în complet de divergență a admis apelurile formulate de apelanta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentințelor civile nr. 2665 din data de 09.05.2019 și nr. 3916/27.06.2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu apelanții-reclamanți C. și B. (decedat), prin moștenitori C. și A.; a schimbat în parte sentințele civile nr. 2665/09.05.2019 și nr. 3916/27.06.2019, în sensul că a admis în parte cererea de chemare în judecată; a obligat pârâta să plătească reclamantului C. indemnizația lunară aferentă perioadei 1 iulie 2012- octombrie 2016, pentru calitatea de strămutat recunoscută pentru perioada 10.10.1954 - decembrie 1989, potrivit Decretului-lege nr. 118/1990, indemnizație actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală, calculată de la data scadenței fiecărei indemnizații lunare și până la plata efectivă; a obligat pârâta să plătească reclamantului B., prin moștenitori, indemnizația lunară aferentă perioadei 1 iulie 2012- octombrie 2016, pentru calitatea de strămutat recunoscută pentru perioada 10.10.1954- decembrie 1989, potrivit Decretului-lege nr. 118/1990, indemnizație actualizată cu indicele de inflație, precum și dobânda legală, calculată de la data scadenței fiecărei indemnizații lunare și până la plata efectivă; a respins în rest pretențiile, ca neîntemeiate; a păstrat dispozițiile sentinței civile nr. 3916/27.06.2019 referitoare la majorarea și plata onorariului de expert, a respins cererea apelantului-reclamant C. de acordare a cheltuielilor de judecată în apel, ca neîntemeiată.

Prin motivele cererii de revizuire, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta-reclamantă A. solicită admiterea cererii de revizuire și schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererilor de apel formulate de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentințelor civile nr. 2665/09.05.2019 și nr. 3916/27.06.2019, cu consecința menținerii acestora din urma și admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecata, în ceea ce privește pretenția formulata de B. și obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului București, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata tuturor cheltuielilor de judecata ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

La data de 28.06.2021, prin Serviciul Registratură al Curții, a depus la dosar întâmpinare intimatul-reclamant-intervenient C., prin care a precizat că este de acord cu cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 1606/22.03.2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția civilă și pentru alte cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2017 formulată de reclamanta A..

De asemenea, la data de 28.06.2021, intimatul-reclamant-intervenient a depus la dosar cerere de intervenție accesorie, prin care a solicitat admiterea acesteia și admiterea cererii principale formulate de reclamantă și a cererii de revizuire.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale prin decizia nr. 5377/2021 din 01 noiembrie 2021 a respins cererea de revizuire formulate de revizuenta-reclamantă A., în calitate de moștenitor al defunctului B., împotriva deciziei civile nr. 1606 din data de 22.03.2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosar nr. x/2017, în contradictoriu cu intimatul-reclamant-intervenient C., în calitate de moștenitor al defunctului B. și intimata-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului București, ca neîntemeiată.

A respins cererea de intervenție accesorie formulată de intimatul C., ca inadmisibilă.

În ceea ce privește cererea de intervenție accesorie, Curtea a reținut că aceasta a fost formulată de o persoană care are deja calitatea de parte în procesul civil, fiind apelant reclamant, prin urmare, acesta nu poate cumula mai multe calități procesuale cu privire la aceeași cerere.

Așadar, fiind deja parte originară, numitul C. nu poate fi și intervenient accesoriu.

Împotriva deciziei nr. 5377/2021 din 01 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a declarat recurs reclamantul C..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1), art. 63 și art. 477 C. proc. civ.

Criticile recurentului au vizat soluția pronunțată cu privire la cererea de intervenție accesorie formulată în cadrul cererii de revizuire, susținând că aceasta a fost dată cu încălcarea nomelor de drept material, respectiv ca urmare a incidenței prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.

Recurentul arată că deși deține calitatea de parte în litigiul de față, cererea de intervenție a fost formulată pentru a sprijini apărarea revizuentei A., iar nu intervenția într-o cauză care se află în curs de judecată.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, recurentul arată că aceasta a fost formulată în cadrul termenului legal și îndeplinește condițiile de formă prevăzute de C. proc. civ.

Recurentul susține că a intervenit în scopul susținerii apărării reclamantei și nu în scopul de a se constitui parte într-un proces ce se derula între părțile inițiale.

Recurentul apreciază că nu există un conflict prin admiterea cererii de intervenție, întrucât acesta nu urmărește constituirea ca parte într-un proces deja început, ci sprijinirea apărării uneia dintre părți.

De asemenea, se susține că prin C. proc. civ. nu se face nicio distincție cu privire la persoanele care pot formula o astfel de cerere, acesta statuând numai condiția de a interveni în sprijinirea apărării uneia dintre părți, scop care este îndeplinit de reclamant.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu preliminar, trebuie subliniat faptul că, deși recurentul nu a invocat in terminis dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în realitate criticile formulate pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de pct. 5 al articolului precitat, întrucât se invocă încălcarea unei norme de procedură, astfel cum se va arăta în cele ce succed.

Autorul căii de atac a susținut că instanța de revizuire, cu încălcarea art. 61 alin. (1) C. proc. civ., a reținut în mod nelegal că cererea de intervenție accesorie este inadmisibilă, întrucât petentul deține calitatea de parte în dosar.

Raportat la aceste susțineri, Înalta Curte reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 61 alin. (1) și (3) C. proc. civ. oricine poate interveni într-un proces care se judecă între părțile originare, intervenția fiind accesorie când sprijină apărarea uneia dintre părți.

Criticile invocate de recurent, astfel cum sunt argumentate din perspectiva normelor de procedură, sunt nefondate, instanța care a respins cererea de intervenție accesorie reținând în mod corect că petentul C. deține deja calitatea de parte în procesul civil, fiind apelant reclamant.

Aceasta întrucât recurentul deține calitatea de reclamant, în temeiul cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 30.10.2017 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, formulată în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București.

În acest context, din textul art. 61 alin. (1) C. proc. civ. se desprind cerințele esențiale ale intervenției voluntare și anume existența unui proces în curs de desfășurare, inițiativa introducerii în proces a terțului să aparțină acestuia și lipsa calității de parte originară a terțului intervenient.

Așadar, contrar susținerilor recurentului, nu se poate reține că soluția instanței de apel este nelegală, de vreme ce, cererea de intervenție accesorie aparține unei persoane care figurează ca parte originară în proces, în speță, reclamant.

Or, intervenția accesorie este incidentă ori de câte ori vizează lărgirea cadrului procesual din punctul de vedere al părților.

În acest context, se apreciază că în mod judicios s-a reținut prin decizia atacată că formularea cererii de intervenție accesorie de către partea originară, nu poate fi încadrată în niciuna din ipotezele prevăzute de art. 61 alin. (1) pct. C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, instanța supremă apreciază că argumentele invocate de recurent nu justifică măsura casării deciziei atacate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., încheiere dată cu respectarea dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. proc. civ., așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-intervenient C. - moștenitor al defunctului B. împotriva deciziei nr. 5377/2021 din 01 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. - moștenitor al defunctului B. și intimata-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 martie 2022.