ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3894/2022

Ședința publică din data de 13 septembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.10.2020, inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020, reclamanta UAT COMUNA ADAMCLISI PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ENERGIEI - Organismul Intermediar Pentru Energie și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial" Creșterea Competitivității Economice, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, anularea în tot a Deciziei nr. 463341/31.08.2020 emise de către OIE, precum a tuturor și oricăror acte ce au stat la baza emiterii acesteia, cât și a oricăror acte subsecvente; anularea în tot a Procesului-verbal nr. x/02.12.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii acestuia, precum și a tuturor actelor subsecvente; anularea în tot a Notei Rectificative 311200/12.12.2015 aferentă procesului-verbal de constatare a neregulilor x/02.12.2015, precum și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestuia, precum și a tuturor actelor subsecvente, iar în subsidiar, în măsura respingerii capătului de cerere principal a solicitat reducerea cuantumului corecției financiare aplicate la 5% din valoarea echipamentelor și utilajelor solicitate la rambursare.

În drept, au fost invocate următoarele dispoziții legale: art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora coroborat cu art. 8 alin. (1) în referire la art. 10 alin. (3) în referire la art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, C. proc. civ.

La termenul din 05.10.2021, Curtea de Apel București a invocat din oficiu excepția necompetenței sale materiale și a reținut cauza în pronunțare pe excepția invocată.

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a reținut în esență Curtea de Apel București că, față de obiectul cauzei, reprezentat de anularea unor acte administrative (Decizia nr. 463341/31.08.2020 emise de către OIE, procesul-verbal nr. x/02.12.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, nota rectificativă 311200/12.12.2015 aferentă procesului-verbal de constatare a neregulilor x/02.12.2015,) ce vizează sume reprezentând finanțare nerambursabilă din partea Uniunii Europene, precum și faptul că valoarea creanței bugetare stabilite prin acestea este mai mică de 3.000.000 de RON (437.723,68 RON), potrivit criteriului valoric menționat la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 la care face trimitere art. 10 alin. (1)

1

din același act normativ, competența materială de soluționare a cauzei revine Tribunalului, secția contencios-administrativ și fiscal.

Astfel, prin sentința civilă nr. 1340 din data de 05.10.2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.11.2021, sub același număr de dosar.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 635 din 09 februarie 2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul București a reținut în esență că raportul juridic de contencios administrativ reglementat de norma specială din O.U.G. nr. 66/2011 are ca părți: reclamantul - beneficiarul în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 66/2011, care poate fi orice persoană fizică sau juridică de drept public ori privat … și pârâtul - autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene, iar atunci când, mai departe, se continuă identificarea instanței competente din punct de vedere teritorial, se constată că art. 10 alin. (3) nu reglementează în mod expres și ipoteza legii speciale, în care reclamant este beneficiarul persoană juridică de drept public, art. 10 alin. (3) reglementând doar cele două ipoteze în care reclamant este fie persoana fizică sau juridică de drept privat, fie autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora.

Faptul că art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în calitate de normă generală, nu este suficient de clară și nu acoperă toate ipotezele faptice care pot apărea prin trimiterile pe care legile speciale le fac la norma generală, nu exonerează judecătorul cauzei de obligația de identificare a normei aplicabile circumstanțelor cauzei, această determinare a legii aplicabile făcându-se prin aplicarea art. 5 alin. (3) C. proc. civ.

A mai reținut Tribunalul București că, în condițiile în care legea nu reglementează în mod clar și expres competența teritorială pentru circumstanța raportului de contencios administrativ special, reglementat prin O.U.G. nr. 66/2011, cum această competență nu poate fi identificată nici în baza uzanțelor, atunci competența teritorială a instanței sesizate de beneficiarul (persoană juridică de drept public) nemulțumit de actul emis de autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene se va determina în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, iar acestea sunt cele cuprinse în teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece, astfel cum rezultă și din cele prezentate mai sus, ipoteza raportului juridic litigios întemeiat pe prevederile O.U.G. nr. 66/2011, cea în care instanța de contencios administrativ este sesizată de subiectul de drept al raportului juridic de drept administrativ, nemulțumit de actul autorității publice pârâte, este asemănătoare ipotezei reglementate prin teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare, de asemenea, la situația în care instanța de contencios administrativ este sesizată de persoana care se consideră vătămată prin actul autorității pârâte.

A arătat tribunalul că sesizarea instanței de contencios administrativ în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 nu este asemănătoare celei reglementate de teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece în acest din urmă caz instanța este sesizată de autoritatea publică, astfel cum este ea definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public), în vreme ce în ipoteza în care instanța de contencios administrativ este sesizată în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, aceasta nu acționează (în cadrul raportului juridic concret dedus judecății) în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Astfel, în lumina raționamentului juridic mai sus expus, Tribunalul București s-a declarat necompetent să soluționeze cauza de contencios administrativ deschisă în temeiul O.U.G. nr. 66/2011 de beneficiarul persoană juridică de drept public, nemulțumit de actul autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, apreciind că, în speță, competența teritorială aparține instanței de la sediul reclamantului beneficiar în temeiul O.U.G. nr. 66/2011, cu trimitere la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, aplicabil în temeiul art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., declinând astfel competența în favoarea Tribunalului Constanța.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 08.03.2022, sub același număr de dosar.

Hotărârea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 687/2022 din 10 mai 2022, Tribunalul Constanța a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat de drept judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Constanța a reținut în esență că, în raport de obiectul contestației, temeiul de drept pe care se fundamentează și actele administrative contestate în cauză, precum și în raport de dispozițiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, ce prevăd că "deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.", în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, avand in vedere calitatea reclamantei de autoritate publică precum și faptul că pârâții au sediul în Municipiul București.

A reținut astfel că în cauză revine Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal competența teritorială exclusivă de soluționare.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Argumente de fapt și de drept relevante

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta UAT COMUNA ADAMCLISI prin PRIMAR, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL ENERGIEI - ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU ENERGIE și MINISTERUL INVESTIȚIILOR ȘI PROIECTELOR EUROPENE - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial" Creșterea Competitivității Economice, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună, în principal, anularea în tot a Deciziei nr. 463341/31.08.2020 emise de către OIE, precum a tuturor și oricăror acte ce au stat la baza emiterii acesteia, cât și a oricăror acte subsecvente; anularea în tot a Procesului-verbal nr. x/02.12.2015 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și a tuturor actelor ce au stat la baza emiterii acestuia, precum și a tuturor actelor subsecvente; anularea în tot a Notei Rectificative 311200/12.12.2015 aferentă procesului-verbal de constatare a neregulilor x/02.12.2015, precum și a tuturor actelor care au stat la baza emiterii acestuia, precum și a tuturor actelor subsecvente, iar în subsidiar, în măsura respingerii capătului de cerere principal a solicitat reducerea cuantumului corecției financiare aplicate la 5% din valoarea echipamentelor și utilajelor solicitate la rambursare.

Analizând astfel cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că titularul acesteia este Comuna Adamclisi -prin Primar, iar, raportat la obiectul acțiunii, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 51 din O.U.G. nr. 66/2011, alin. (2) al acestui articol făcând trimitere la Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, calitate de pârâti având MINISTERUL ENERGIEI - ORGANISMUL INTERMEDIAR PENTRU ENERGIE și MINISTERUL INVESTIȚIILOR ȘI PROIECTELOR EUROPENE - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial" Creșterea Competitivității Economice.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației deduse judecății, din perspectiva competenței teritoriale de soluționare a cauzei, instanțele aflate în conflict exprimând opinii diferite cu privire la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respectiv cu privire la consecințele pe care le atrage încadrarea reclamantului ca persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanței competente să judece cauza.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței (24.12.2019):

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului.".

Totodată, potrivit art. 96 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 "Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", iar art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006 definește noțiunea de "instituții publice locale" ca fiind "denumirea generică, incluzând comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora".

Astfel, Înalta Curte constată că reclamanta Comuna Adamclisi - prin Primar are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă și "comunele", iar din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze și anume: prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat și a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, instituție publică sau asimilată, textul legal neinstituind nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l doar calitatea reclamantului.

Deși, în prezenta cauză, reclamanta Comuna Adamclisi, acționează în calitate de " persoană vătămată" printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică și nu în calitate de emitent al actului administrativ contestat, în lipsa unor mențiuni derogatorii în cuprinsul articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 referitoare la calitatea autorității publice - de persoană vătămată printr-un act administrativ sau de persoană juridică ce acționează în regim de putere publică, reține Înalta Curte că, în orice împrejurare, indiferent de obiectul acțiunii judiciare, în situația în care o autoritate publică are calitate de reclamantă, într-o acțiune de contencios administrativ, trebuie să se adreseze instanței de la sediul pârâtului, legiuitorul instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

Înalta Curte nu-și poate însuși punctul de vedere exprimat de Tribunalul București, în sensul aplicării tezei I a articolului 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reținând că reclamanta are calitatea de instituție publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, orașele, municipiile, sectoarele municipiului București, județele, municipiul București, instituțiile și serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanțare a activității acestora.

De asemenea, constată că articolul 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este foarte clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorul nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte, ce exced textului de lege aplicabil, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situația reclamanților persoane fizice sau juridice de drept privat, în condițiile în care titularul cererii de chemare în judecată - Comuna Adamclisi- este o autoritate publică/persoană juridică de drept public, competența trebuie tranșată în raport de dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituție publică, fără a face distincțiile reținute de Tribunalul București.

Prin urmare, în considerarea calității de instituție publică a reclamantei UAT Comuna Adamclisi prin Primar și a sediului celor doi pârâți, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, în fond, este Tribunalul București.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta UAT Comuna Adamclisi prin Primar, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Energiei - Organismul Intermediar Pentru Energie și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial" Creșterea Competitivității Economice" în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 13 septembrie 2022.