ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3526/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost precizată și completată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Comitetul Național pentru Situații de Urgență, anularea H.G. nr. 34/2022 și H.G. nr. 171/2022, a art. 1 din Anexele la aceste hotărâri și anularea Hotărârii CNSU nr. 1/2022 și a Hotărârii CNSU nr. 7/2022, precum și suspendarea executării H.G. nr. 34/2022 și H.G. nr. 171/2022 și a prevederilor anexelor acestor hotărâri. În subsidiar, a cerut anularea în parte a H.G. nr. 34/2022 și HCNSU nr. 1/2022, în privința dispozițiilor din anexe care condiționează participarea la diverse activități de vaccinare/imunizare/testare. precum și anularea art. 1 din Anexa 2 a H.G. nr. 34/2022 și a punctului nr. 5 din Anexa la HCNSU nr. 1 din 05.01.2022.

Ulterior, în cauză, B. a formulat cerere de intervenție principală, prin care a cerut, în principal, anularea Hotărârii de Guvern nr. 171/2022 și a Hotărârii de Guvern nr. 34/2022, precum și suspendarea Hotărârii de Guvern nr. 171/2022. În subsidiar, a solicitat admiterea acțiunii în parte cu privire la articolele de Anexe, ce încalcă drepturile si libertățile fundamentale prin raportare la întregul conținut al cererii de chemare in judecată, anularea art. 4 din Anexa 2 a H.G. nr. 171/2022, suspendarea art. 4 din Anexa 2 a H.G. nr. 171/2022, anularea art. 1 din Anexa 2 a H.G. nr. 171/2022 și suspendarea art. .1 din Anexa 2 a H.G. nr. 171/2022.

În prezenta cauză, instanța este învestită cu suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 34/2022 și a Hotărârii Guvernului nr. 171/2022, precum și a anexelor acestor hotărâri.

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 15 februarie 2022, a respins cererea de suspendare formulată de intervenientul principal ca neîntemeiată.

Totodată, a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamant și a suspendat, până la soluționarea definitivă a prezentei cauze, aplicarea față de reclamant a prevederilor art. 1 pct. 11 si 12 din Anexa 3, a prevederilor art. 4 alin. (1) lit. a), c) și alin. (2) din Anexa 2 la H.G. nr. 171/2022, și, de asemenea, a suspendat aplicarea față de reclamant a prevederilor H.G. nr. 171/2022 și anexelor la aceasta în ce privește condiționarea accesului și a participării reclamantului la serviciile și activitățile menționate în cadrul hotărârii contestate și a anexelor la aceasta de prezentarea dovezii trecerii prin boală, de prezentarea dovezii realizării schemei complete de vaccinare sau de prezentarea certificatului verde.

Prin aceeași sentință, a respins în rest cererea de suspendare.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâtul Guvernul României și intervenienta B.

3.1. În motivarea căii de atac, pârâtul Guvernul României a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4 și 8 din C. proc. civ.

În esență, a susținut că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității, apreciind că soluția este nelegală.

Cu privire la lipsa de interes în promovarea cererii se relevă în primul rând sub aspectul faptului că intimatul-reclamant, deși se arată drept persoană prejudiciată, nu probează în concret în ce constă vătămarea propriu-zisă, iar pe de altă parte s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în speță nefiind dovedită în concret vătămarea pretinsă de către reclamant și nici instanța fondului nu arată în concret în ce a constat aceasta.

Totodată, prima instanță a aplicat în mod eronat dispozițiile legale privind legitimarea persoanelor fizice de a invoca încălcarea unui interes legitim public, având în vedere art. 8 alin. (1

l

) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la excepția inadmisibilității, a arătat că în mod eronat nu au fost avute în vedere argumentele sale, solicitarea privind suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 34/2022 fiind inadmisibilă prin raportare la prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

În continuare, recurentul a apreciat că depășirea atribuțiilor puterii judecătorești de către instanța fondului rezultă din faptul că, deși învestită cu examinarea legalității actului administrativ normativ contestat, aceasta a făcut aprecieri asupra oportunității măsurilor dispuse de autorități, substituindu-se acestora într-o analiză de oportunitate, depășind astfel limitele controlului jurisdicțional asupra excesului de putere, situație în care devine incident motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ.

De asemenea, a susținut că hotărârea atacată nu este temeinic motivată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței cazului bine justificat și a pagubei iminente pentru a fi dispusă suspendarea executării actelor contestate.

În concluzie, recurentul a arătat că încheierea atacată a fost pronunțată pe de o parte cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, iar pe de altă parte cu aplicarea greșită a normelor de drept material care constituie cadrul juridic aplicabil stării de alertă și măsurilor dispuse pentru gestionarea acestei situații de criză sanitară, solicitând solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea în integralitate a cererii de suspendare formulată de reclamant, în principal ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată, solicitând, totodată, și admiterea cererii de intervenție accesorie.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, intervenienta B. a invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Astfel, recurenta a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și conține motive contradictorii, fiind dată, totodată, cu încălcarea normelor de drept material, care au fost aplicate greșit.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., în sensul că .hotărârea primei instanțe conține motive contradictorii, a arătat că, deși judecătorul fondului reține ignorarea de către Legislativ și Executiv a Deciziei Curții Constituționale nr. 392/2021, care aveau obligația de a se conforma in termen de 45 de zile și a reglementa procedura de judecată aferentă actelor administrative emise în temeiul Legii 55/2020, iar intervenienta a depus la dosar și o plângere prealabilă prin care se solicita Guvernului respectarea acestei decizii, în final apreciază ca nu s-a probat o vătămare a Organizației.

Or, însăși privarea cetățenilor României de accesul liber la justiție în contextul unor masuri restrictive de drepturi și libertăți justifică o vătămare ireparabilă, care nu poate avea legătură cu un prejudiciu probat.

În opinia recurentei, pe de o parte nu există o motivare prin raportare la nelegalitatea notei de fundamentare, procedura prealabilă adoptării hotărârii atacate și documentelor ce stau la baza emiterii, iar pe de altă parte deși se apreciază aparența de nelegalitate a respectivei hotărâri se motivează lipsa prejudiciului suferit de către Asociație, în contextul în care interesul legitim al acesteia a fost probat, prejudiciul fiind chiar imposibilitatea ducerii la îndeplinire a obiectivelor prezente în Statut.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a susținut că, în cauză, s-au aplicat greșit prevederile art. 1 și 2 prin raportare la art. 14 si 15 din Legea 554/2004, dar și celelalte temeiuri de drept invocate fata de suspendarea actului administrativ.

Astfel, deși prima instanță face o analiză judicioasă în privința inadmisibilității cererii de suspendare și în mod corect înlătură prevederile art. 5 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, respinge cererea de suspendare a actului administrativ cu caracter normativ atacat, motivând în sensul ca H.G. nr. 171/2022 stabilește interdicții in privința persoanelor fizice și nu juridice, iar intervenienta nu a argumentat clar în ce fel este afectată de aceste interdicții.

Or, Asociația a arătat faptul că se întreține din donații care nu pot apărea decât ca urmare a activității în sensul obiectivelor prevăzute în statut, respectiv reprezentarea societății civile și monitorizarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor României, precizând că a fost vătămată prin judecarea cauzelor înregistrate pe rolul instanțelor de judecată în termen de un an de la introducerea cererilor de chemare în judecată.

A arătat recurenta că o astfel de interpretare contravine și prevederilor Legii 554/2004 - art. 1 și 2, fiind încălcate, totodată, și dispozițiile O.G. nr. 137/2000, reiterând motivele pentru care consideră că cererea de suspendare este întemeiată, cu trimitere la măsurile restrictive adoptate pe durata stării de alertă, pe care le-a apreciat discriminatorii și nefundamentate.

În concluzie, a apreciat că pentru suspendarea în întregime a H.G. nr. 171/2022 era suficientă simpla analiză a actului administrativ atacat sau lecturarea Notei de Fundamentare sau Analizei factorilor de risc (..) prezente pe site-ul Guvernului României, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat.

4.1. Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului pârâtului Guvernul României, în principal ca rămas fără obiect și lipsit de interes având în vedere că H.G. nr. 171/2022 și-a încetat aplicabilitatea prin ajungere la termen, nemaifiind astfel susceptibilă de executare, iar în subsidiar ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței atacate, fiind temeinică și legală.

4.2 Prin notele de ședință depuse la dosar, intimatul-reclamant a invocat lipsa calității de reprezentant pentru Departamentul pentru Situații de Urgență a domnului doctor C., cu consecința anulării actului de procedură întocmit, respectiv a întâmpinării la recursul formulat împotriva încheierii atacate și a tuturor actelor semnate de domnul C. în prezenta cauză, având în vedere că Decizia Primului-Ministru nr. 20/2014 nu poate fi apreciată ca fiind suficientă pentru a dovedi, la acest moment, calitatea de șef al Departamentului pentru Situații de Urgență în persoana secretarului de stat in cadrul M.A.I., C., prin acest act făcându-se dovada că acesta deține doar calitatea de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne.

4.3. Prin întâmpinările formulate, intimatul-pârât Comitetul Național pentru Situații de Urgență a solicitat admiterea recursului pârâtului Guvernul României și respingerea recursului recurentei B. formulat împotriva încheierii atacate prin care i-a fost respinsă cererea intervenientei de suspendare a H.G. nr. 171/2022, invocând și excepția netimbrării acestei căi de atac.

4.4. Prin răspunsul la notele de ședință, intimatul - pârât Comitetul Național pentru Situații de Urgență a solicitat respingerea excepția lipsei dovezii calității de reprezentant legal invocate, în temeiul dispozițiilor art. 82 alin. (2) C. proc. civ., ca inadmisibilă în recurs, în principal, respectiv ca nefondată, în subsidiar, invocând Ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. II/5555 din 11.04.2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a recursului declarat de pârâtul Guvernul României, invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că obiectul căii de atac exercitate îl formează încheierea din data de 15 februarie 2022 a Curții de Apel București.

Referitor la excepția lipsei calității de reprezentant a domnului doctor C., pentru Departamentul pentru Situații de Urgență, invocată de intimatul-reclamant prin notele de ședință depuse la dosar, de asemenea, se constată că este neîntemeiată, având în vedere că partea nu a formulat recurs în cauză, în cadrul căruia să invoce această excepție.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 32 din C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recursurilor, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 34/2022 și a Hotărârii Guvernului nr. 171/2022, precum și a anexelor acestor hotărâri, ulterior formulând cerere de intervenție principală și intervenienta B., care a solicitat suspendarea executării Hotărârii Guvernului nr. 171/2022.

Curtea de Apel București a respins cererea de suspendare formulată de intervenientul principal ca neîntemeiată.

Totodată, a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamant referitoare la H.G. nr. 171/2022 și a anexelor acesteia.

În privința cererii de suspendare a executării H.G. nr. 34/2022 se constată că prima instanță, prin încheierea din data de 15 februarie 2022, a admis excepția rămânerii fără obiect, întrucât respectiva hotărâre și-a încetat aplicabilitatea prin ajungere la termen și, ca urmare, nu mai este susceptibilă de suspendare.

Se reține că prin Hotărârea Guvernului nr. 171/2022, în vigoarea din data de 4 februarie 2022, s-a dispus menținerea stării de alertă pentru o perioada de 30 de zile și instituirea unor masuri restrictive de acces la anumite activități sociale, începând cu data de 7 februarie 2022.

Prin art. 1 din Anexa 2 se stabilește că "Art. 1. În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) și ale art. 13 lit. a) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, în toate spațiile publice închise și deschise se poate institui obligativitatea purtării măștii de protecție tip medical sau FFP2, astfel încât să acopere nasul și gura, în condițiile stabilite prin ordinul comun al ministrului sănătății și al ministrului afacerilor interne, emis în temeiul art. 13 și al art. 71 alin. (2) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare. ", si prin art. 4 din aceeasi anexa se statueaza ca:

"Art. 4

(1)În condițiile art. 5 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 55/2020, cu modificările și completările ulterioare, este permisă participarea la una dintre activitățile prevăzute în anexa nr. 3 art. 1 pct. 4, 5, 7-12, 15 și 18, art. 5 pct. 1-5, 8, 9, 11 și 13, art. 8 pct. 1-4 și 6-10, art. 10 alin. (2) și (3), precum și art. 11 alin. (4) numai persoanelor care se află în una dintre următoarele situații:

a)sunt vaccinate împotriva virusului SARS-CoV-2 și pentru care au trecut 10 zile de la finalizarea schemei complete de vaccinare;

b)prezintă rezultatul negativ al unui test RT-PCR pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 72 de ore sau rezultatul negativ certificat al unui test antigen rapid pentru infecția cu virusul SARS-CoV-2 nu mai vechi de 48 de ore;

c)se află între sfârșitul perioadei de izolare și până la a 180-a zi ulterioară confirmării infectării cu virusul SARS-CoV-2.

(2)Persoanele fizice sunt obligate să facă dovada situațiilor prevăzute la alin. (1) prin intermediul certificatelor digitale ale Uniunii Europene privind COVID, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2021 privind adoptarea unor măsuri pentru punerea în aplicare a cadrului european pentru eliberarea, verificarea și acceptarea certificatului digital al Uniunii Europene privind COVID pentru a facilita libera circulație pe durata pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare.

(3)În cazul persoanelor fizice provenite din state ale căror autorități nu emit certificate digitale ale Uniunii Europene privind COVID sau documente compatibile cu aceste certificate, dovada situațiilor prevăzute la alin. (1) se face prin intermediul unui document, pe suport hârtie sau în format electronic, care să ateste vaccinarea, testarea sau vindecarea de infecția cu virusul SARS-CoV-2."

Așa cum s-a reținut, prin Hotărârea Guvernului nr. 171/2022, în vigoarea din data de 4 februarie 2022, a cărei suspendare s-a solicitat în cauză, s-a dispus menținerea stării de alertă pentru o perioada de 30 de zile, începând cu data de 7 februarie 2022.

Așadar, Hotărârea Guvernului nr. 171/2022 și-a produs efectele până la data de 8 martie 2022, astfel, începând cu data de 9 martie 2022 își încetează aplicabilitatea Hotărârea Guvernului nr. 171 din 3 februarie 2022 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19.

În acestea condiții, constatându-se că obiectul cererii de chemare în judecată vizează suspendarea executării efectelor Hotărârii Guvernului nr. 171/2022, act normativ care nu mai este în vigoare, încetându-și aplicabilitatea prin ajungere la termen, se pune problema subzistenței interesului în promovarea căilor de atac exercitate.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenții nu mai justifică un interes în soluționarea prezentei căi de atac, în condițiile în care actul administrativ atacat a cărei suspendare se solicită nu mai este în vigoare și deci nu mai produce efecte juridice.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile formulate, ca lipsite de interes, ținând seama, totodată, de prevederile art. 499 teza a doua din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de obiect a recursului declarat de pârâtul Guvernul României, invocată de intimatul-reclamant.

Respinge excepția lipsei calității de reprezentant pentru Departamentul pentru Situații de Urgență, invocată de intimatul-reclamant.

Respinge recursurile formulate de pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și de intervenienta Asociația O.C.H.R prin președinte D. împotriva încheierii din data de 15 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsite de interes.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 16 iunie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.