Decizia nr. 3083/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 417 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București la data de 14.12.2018, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale: - în principal, obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fară contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a medicamentului Bevacizumab (denumite comercială AVASTIN) pentru indicațiile terapeutice Astrocitom Anaplazic, Glioblastom și Oligodendrogliom; - în subsidiar, obligarea pârâtului Ministerul Sănătății la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse în rezumatul caracteristicilor produsului, publicat în transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018. Prin sentința nr. 417 din data 9 septembrie 2019 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții B. și C. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale în favoarea Curții de Apel Craiova și a disjuns cererea formulată de reclamanții reclamanții A., D., E. și F., dispunând formarea unui dosar distinct, cu termen la 21.10.2019.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 66 din 18 mai 2020 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanții B. și C. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții C. și B., aceștia solicitând, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului recurenții au arătat că prima instanță s-a raportat în mod eronat la procedura evaluării "din oficiu" a medicamentelor în condițiile art. 8 lit. d) din Ordinul nr. 861/2014 și nu a ținut cont de puterea provizorie de lucru judecat a sentinței civile nr. 17/2018 pronunțate de Curtea de Apel Galați în dosarul nr. x/2017, prin care pârâții din prezenta cauză au fost obligati să includă pe lista de medicamente compensate în sistemul de asigurări de medicamentul Bevacizumab (denumite comercială Avastin) pentru indicația glioblastom. Pe același aspect, Curtea de Apel București a mai pronunțat alte 3 sentințe, respectiv sentinta nr. 168/10.03.2020 din dosar nr. x/2019, sentinta nr. 169/10.03.2020 din dosar nr. x/2019, sentința nr. 314/25.05.2020 din dosar nr. x/2019. Pe capătul subsidiar, recurenții au arătat că nu pot fi de acord cu aprecierea potrivit căreia Ministerul Sănătății nu poate fi obligat să adopte un proiect de ordin pe care l-a elaborat și l-a publicat în transparență decizională, pe motiv că are o marjă de apreciere ce nu poate fi cenzurată de către instanța de judecată.

Apărările formulate de intimați și alte aspecte relevante Intimații-pârâți Guvernul României, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe. În ședința publică din data de 26 mai 2022 Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 486 alin. (3) C. proc. civ.,: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".(...) (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e),(...), sunt prevăzute sub sancțiunea nulității." Articolul 487 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) și (2) C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport de dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În speță, cazul de casare invocat de reclamanți în susținerea recursului este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". O atare critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau a normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs. De asemenea, recurenții-reclamanți s-au limitat la a indica practică judiciară apreciată ca având putere provizorie de lucru judecat sau relevanță în cauză, fără a formula critici raportate la conținutul concret al hotărârii atacate. Constatând că recurenții-reclamanți nu s-au conformat exigențelor impuse de normele C. proc. civ. și nu au formulat critici care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului invocată din oficiu și va aplica sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nul recursul promovat în cauză.