ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2996/2021

Ședința publică din data de 19 mai 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Sesizarea instanței de fond

Prin Raportul de evaluare nr. x/2 august 2018, s-a constatat că reclamantul a încălcat dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c), cap. III, Titlul IV al Legii nr. 161/2003, prin exercitarea simultan, în perioada 24.06.2012 - 26.10.2016, a funcției de consilier local în cadrul Consiliului local al Comunei Vetrișoaia cu cea de referent (director), angajat cu contract individual de muncă în cadrul Căminului Cultural Vetrișoaia.

Prin acțiunea promovată, reclamantul A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/2 august 2018.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 144 din 21 noiembrie 2018, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs reclamantul A. întemeiat pe art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare admiterea acțiunii și anularea Raportului de evaluare.

În motivarea căii de atac exercitate recurentul a reținut următoarele:

În mod greșit, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată, în persoana reclamantului nefiind întrunite condițiile pentru reținerea cazului de incompatibilitate reglementat de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003.

Apreciază recurentul că judecătorul fondului a greșit atunci când a asimilat contractul de management contractului individual de muncă, extinzând în mod nepermis cazurile de incompatibilitate reglementate de dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003, ceea ce conduce la nelegalitatea hotărârii pronunțate.

Precizează recurentul că nu poate fi primită aserțiunea judecătorului fondului potrivit căreia contractul de management încheiat de către reclamant cu Primarul Comunei Vetrișoaia dă naștere unui raport de muncă având în vedere tocmai dispozițiile art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 189/2008, potrivit cărora " contractul încheiat pe durată determinată între ordonatorul principal de credite și manager prin care managerul se obligă în schimbul unei remunerații să asigure conducerea și buna administrare a activității instituției publice de cultură în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență " întrucât, legiuitorul, redefinind noțiunea de manager prin O.U.G. nr. 68/2013, precizează în mod expres că acesta " nu este funcționar public, nu este angajat cu contract individual de muncă și nu are statut de funcție de autoritate publică " (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 189/2008).

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

În cauza de față, prin hotărârea pronunțată, Curtea de Apel lași a respins acțiunea reclamantului, invocând în principal următoarele argumente: situatia premisă avută în vedere de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, cap.lll Titlul IV are la bază relația de subordonare existentă între Consiliul Local din care face parte în calitate de ales și unitatea de cultură pe care reclamantul o conduce în calitate de director în baza contractului de management; contractul de management încheiat de către reclamant cu Primarul comunei dă naștere unui raport de muncă, în acest sens fiind definiția legală dată contractului de management prin art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 189/2008, iar din punct de vedere organizatoric, instituția de cultură Căminul Cultural Vetrișoaia reprezintă un serviciu public înființat în subordinea Consiliului Local Vetrișoaia, conform HCL nr. 22/06.12.2012, HCL nr. 9/14.12.2013, HCL nr. 26/05.09.2013, HCL. nr. 3/21.01.2014; și fisa postului, retine judecătorul fondului, arată că reclamantul se află într-o relație de subordonare față de Consiliul Local al Comunei Vetrișoaia.

Instanța de control judiciar reține că, dispozițiile art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161/2003, aplicabile în cauza de față, sunt de strictă interpretare, astfel că judecătorul fondului a greșit atunci când a asimilat contractul de management contractului individual de muncă, extinzând cazurile de incompatibilitate reglementate de dispozițiile anterior menționate, ceea ce conduce la nelegalitatea hotărârii pronunțate.

De asemenea, nu poate fi primită aserțiunea judecătorului fondului potrivit căreia contractul de management încheiat de către reclamant cu Primarul Comunei Vetrisoaia dă naștere unui raport de muncă, având în vedere dispozițiile art. 2 lit. f) din O.U.G. nr. 189/2008, potrivit cărora contractul încheiat pe durată determinată între ordonatorul principal de credite și manager prin care managerul se obligă în schimbul unei remunerații să asigure conducerea și buna administrare a activității instituției publice de cultură în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență, întrucât, legiuitorul, redefinind noțiunea de manager prin O.U.G. nr. 68/2013, precizează în mod expres că acesta " nu este funcționar public, nu este angajat cu contract individual de muncă și nu are statut de funcție de autoritate publică (art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 189/2008).

Relația de subordonare a angajatului față de angajator, specifică contractului individual de muncă, nu se regăsește în cazul contractului de management al cărui regim juridic este total diferit de cel al contractului individual de muncă, dovadă fiind și reglementarea distinctă prin O.U.G. nr. 189/2008 .

Prin dispozițiile prevăzute de art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003 se statuează în mod expres că funcția de consilier local este incompatibilă cu calitatea de funcționar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv, Contractul de management, din care decurge calitatea de manager a recurentului-reclamant, nu poate fi asimilat contractului individual de muncă, cu atât mai mult cu cât legiuitorul, prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 189/2008, statuează în mod expres că " managerul nu este angajat cu contract individual de muncă și nu are statut de funcție de autoritate publică.

Pe cale de consecință, concluzia la care ajunge judecătorul fondului în sensul asimilării contractului de management celui de muncă, reprezintă expresia unei interpretări eronate a dispozițiilor art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea 161/2003.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.., va admite recursul declarat de recurentul - reclamant A. și, casând sentința atacată, va admite acțiunea și va anula Raportul de evaluare nr. 26353/G/II 2.08.2018, emis de A.N.I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței nr. 144 din 21 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare, admite acțiunea.

Anulează Raportul de evaluare nr. x/2 august 2018, emis de A.N.I.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2021.