KOSCHIN c. REPUBLIQUE TCHEQUE

SECȚIUNEA A CINCEA DECIZIE Cerere n 26163/03 prezentată de Zdeněk KOSCHIN împotriva Republicii Cehe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a cincea), care are loc la 9 octombrie 2007 într-o cameră compusă din Lorenzen președinte Botoucharova dnii Jungwiert Maruste Borrego Borrego Jaeger, Villiger, judecători și dl Westerdiek, graffière de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 12 august 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unui regulament confidențial al cauzei, După ce a luat act de acest lucru, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Reclamantul, dl Zdeněk Koschin, este cetățean ceh, născut în 1952 și rezident la Praga. Guvernul ceh ( de la Praga 5 de o acțiune prin care el tindea să protejeze dreptul său de închiriere. Având în vedere că mai devreme de 31 a fost pronunțată nici o decizie pe fond nu a fost pronunțată. În decembrie 2000, data la care contractul său de închiriere a expirat și, prin urmare, cererea sa a devenit fără obiect, reclamantul și-a retras acțiunea la 2 ianuarie 2001. Potrivit afirmațiilor sale, acest act a fost notificat părții pârâte fără ca aceasta să solicite ulterior rambursarea cheltuielilor de judecată. La 16 februarie 2001, tribunalul a decis că nici una dintre părți nu avea dreptul la rambursarea cheltuielilor de judecată. La 20 august 2001, tribunalul municipal (Městský soud) din Praga, sesizat cu recursul părții pârâte care nu fusese comunicată reclamantului, a reformat decizia din 16 februarie 2001 prin care i s-a solicitat acesteia să suporte cheltuielile de judecată suportate de adversarii săi. Tribunalul apreciază că, din punct de vedere procedural, încetarea procedurii era imputabilă reclamantului. Reclamantul a formulat o acțiune constituțională. Invocând, printre altele, art. 6 alineatul (1) din Convenție și principiul contradictoriei, el se plângea, pe de o parte, că partea pârâtă a avut posibilitatea de a aloca cheltuielile de judecată fără să le fi solicitat în primă instanță și, pe de altă parte, că apelul la aceasta nu i-a fost notificat și, prin urmare, nu a avut posibilitatea de a pronunța. În aprilie 2003, Curtea Constituțională (Ústavní soud) a declarat acțiunea vădit nefondată și a considerat că, în conformitate cu dreptul intern, cheltuielile de justiție trebuiau să fie suportate de cel care le-a generat prin comportamentul său (dezistarea) sau printr-un eveniment accidental care l-a lovit. Astfel, în cazul în care obiectul litigiului a încetat să mai existe ca urmare a scurgerii timpului, consecințele materiale nefavorabile cauzate de acest litigiu nu pot fi suportate de partea care nu a inițiat procedura. Curtea Constituțională a arătat, de asemenea, că, chiar dacă reclamantul ar fi fost informat cu privire la cererea de recurs și ar fi fost invitat să se pronunțe, acest lucru nu ar fi avut nicio influență asupra deciziei atacate. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție sub unghi de echitate a procedurii, reclamantul se plângea că, la apelul părții adverse, instanța municipală a alocat cheltuielile de judecată acesteia din urmă, deși nu le-a solicitat în primă instanță și nu le-a calculat și deși el însuși nu a avut posibilitatea de a lua cunoștință de apelul respectiv și de a-l pronunța. (2) Pe teren de la art. 6 alin. (1) și (13) din Convenție, se contestă decizia negativă a Curții Constituționale, care se bazează, în opinia sa, pe o interpretare ilogică și prea largă a dreptului intern. A se vedea, de asemenea, hotărârea Curții din 14 septembrie 2007, în cauza C-75/08, ECLI:EU:C:2008:291, punctul 66. I, Vít Alexander Schorm, Agent of the Government of the Czech Republic, declaration that the Government of the Czech Republic offer to pay 1 500 euro to Mr Zdeněk Koschin with a view to securing a friendly settlement of the above-mented case pandaning before the European Court of Human Rights. Acest sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage, will be converted into Czech korunas at the rate applicable on the data of payment, free of any taxes that may be applicable. It will be plata within three months from the data of notation of the decision taken by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simplu interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncts. The painment will constitute the final resolution of the case. La 17 august 2007, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reclamanta I, Zdeněk Koschin, nota că Government of the Czech Republic are pregred to pay me the sum of 1 500 euro with a view to securing a friendly settlement of the above-mented case pandaning before the European Court of Human Rights. Acest sum, which is to cover any pecuniary and moraly damage, will be converted into Czech korunas at the rate applicable on the data of payment, free of any taxes that may be applicable. It will be plata within three months from the data of notation of the decision taken by the Court pursuant to Article 37§ 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interesest shall be plata on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus tree percentage puncts. I accept ofertal and waive any further claims against the Czech Republic in respect of the facts giving rise to this application. I declar that this constitutes a final resolution of the case. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile. Curtea consideră că acesta se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum le recunosc convenția și protocoalele sale și nu are nici un temei de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, este necesar să se pună capăt aplicării art. 29 alin. (3) din Convenție și să se șteargă cazul din rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Claudia Westerdiek Peer Lorenzen Prezident

CINQUIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n

o

26163/03

présentée par Zdeněk KOSCHIN

contre la République tchèque

La Cour européenne des Droits de l’Homme (cinquième section), siégeant le 9 octobre 2007 en une chambre composée de

:

M.

P.

Lorenzen

,

président

,

M

me

S.

Botoucharova

,

MM.

K.

Jungwiert

,

R.

Maruste

,

J.

Borrego Borrego

,

M

me

R.

Jaeger,

M.

M.

Villiger,

juges

,

et de M

me

C.

Westerdiek,

greffière de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 12 août 2003,

Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,

Vu les déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, M. Zdeněk Koschin, est un ressortissant tchèque, né en 1952 et résidant à Prague. Le gouvernement tchèque («

le Gouvernement

») est représenté par son agent, M. V. A. Schorm.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 1

er

décembre 1997, le requérant saisit le tribunal d’arrondissement

(Obvodní soud)

de Prague 5 d’une action par laquelle il tendait à la protection de son droit de bail.

Étant donné qu’aucune décision sur le fond n’avait été rendue avant le 31

décembre 2000, date à laquelle son contrat de bail était arrivé à terme et que sa demande était donc devenue sans objet, le requérant se désista de son action, en date du 2 janvier 2001. Selon ses dires, cet acte fut notifié à la partie adverse sans que celle-ci sollicitât par la suite le remboursement des frais de justice.

Le 16 février 2001, le tribunal prononça l’extinction de la procédure en décidant qu’aucune des parties n’avait droit au remboursement des frais de justice.

Le 20 août 2001, le tribunal municipal

(Městský soud)

de Prague, saisi de l’appel de la partie adverse qui n’avait pas été communiqué au requérant, réforma la décision du 16 février 2001 en enjoignant à l’intéressé de supporter les frais de justice encourus par ses adversaires. Le tribunal estima que, du point de vue procédural, l’extinction de la procédure était imputable au requérant.

Le requérant forma un recours constitutionnel. Invoquant entre autres l’article 6 § 1 de la Convention et le principe du contradictoire, il se plaignait, d’une part, que la partie adverse s’était vu allouer les frais de justice sans les avoir demandés en première instance et, d’autre part, que l’appel de celle-ci ne lui avait pas été notifié et qu’il n’avait donc pas eu la possibilité de s’y prononcer.

Le 1

er

avril 2003, la Cour constitutionnelle

(Ústavní soud)

déclara le recours manifestement mal fondé. Elle considéra que selon le droit interne, les frais de justice devaient être assumés par celui qui les avait engendrés par son comportement (le désistement) ou par un événement fortuit le frappant. Ainsi, dans le cas où l’objet du litige cessa d’exister du fait de l’écoulement du temps, les conséquences matérielles défavorables provoquées par ce litige ne sauraient être supportées par la partie qui n’avait pas intenté la procédure. La Cour constitutionnelle releva également que même si le requérant avait été informé de l’appel et invité à s’exprimer, cela n’aurait eu aucune influence sur la décision attaquée.

GRIEFS

causé

» l’extinction de la procédure, relevant que son action avait perdu ses chances de succès en raison de l’expiration du bail, dans la situation où aucune décision sur le fond n’avait été rendue pendant trois ans.

EN DROIT

Le 14 septembre 2007, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante

:

“ I, Vít Alexander Schorm, Agent of the Government of the Czech Republic, declare that the Government of the Czech Republic offer to pay 1 500 euros to Mr Zdeněk Koschin with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, will be converted into Czech korunas at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”

Le 17 août 2007, la Cour a reçu la déclaration suivante, signée par la partie requérante

:

“ I, Zdeněk Koschin, note that the Government of the Czech Republic are prepared to pay me the sum of 1 500 euros with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

This sum, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage, will be converted into Czech korunas at the rate applicable on the date of payment, free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

I accept the proposal and waive any further claims against the Czech Republic in respect of the facts giving rise to this application. I declare that this constitutes a final resolution of the case.”

La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle estime que celui-ci s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention et ses protocoles et n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1

in fine

de la Convention). En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

Claudia

Westerdiek

Peer

Lorenzen

Greffière

Président