ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.04.2021

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2603/2021

HOTĂRÂRE
21.04.2021
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2603/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Decizia nr. 603/R din 12 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel galați, secția I civilă, a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta Direcția pentru Agricultură Județeană Galați și de pârâta A., obligându-i, totodată, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.380 RON cheltuieli de judecată către pârâtul B..

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 14.01.2020, sub nr. x/2020, împotriva deciziei de la pct. 1 a promovat calea de atac a revizuirii petenta A., solicitând anularea deciziei.

Cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta, expunând, în esență, criticile arătate în continuare:

Prin decizia nr. 603/12.12.2019, supusă revizuirii, Curtea de Apel Galați, secția a I civilă a respins ca nefondate recursurile formulate de reclamanta Direcția pentru Agricultură Județeană Galați, fiind menținută decizia civilă nr. 582/20.05.2019 pronunțată de Tribunalul Galați.

Susține revizuenta că între soluțiile pronunțate prin hotărârile date în dosarul nr. x/2016 și dosarul nr. x/2016 s-au creat dispoziții potrivnice împotriva revizuentei.

Arată în acest sens în dosarul nr. x/2016 instanța a stabilit că Direcția pentru Agricultură a Județului Giurgiu avea posibilitatea angajării răspunderii revizuentei în temeiul dispozițiilor art. 84-85 din Legea nr. 188/1999.

În dosarul nr. x/2016 a fost obligată revizuenta la plată în temeiul răspunderii civile delictuale întemeiată pe dreptul comun.

Susține că soluțiile sunt conflictuale, iar motivările contradictorii câtă vreme în soluționarea apelului din dosarul nr. x/2016 Tribunalul Galați a stabilit că Decizia de imputare emisă de Direcția pentru Agricultură a Județului Galați în privința lui B., neatacată de acesta, constitue un veritabil titlu executoriu împotriva sa. Dacă împotriva acestuia se validează antrenarea răspunderii în temeiul Legii nr. 188/1999 este imposibil ca în privința revizuentei să nu funcționeze același tip de răspundere în baza legii speciale care exclude răspunderea civilă delictuală de drept comun conform art. 75 din Legea nr. 188/1999.

Afirmă revizuenta că, din moment ce în dosarul nr. x/2016 Decizia de imputare nr. 2/01.07.2016 a fost anulată în mod definitiv cu consecința exonerării de la plata sumei de 5.000 RON, soluție firească ce ține de autoritate de lucru judecat a considerentelor sentinței civile nr. 448/25.05.2017 a Tribunalului Galați, în dosarul nr. x/2016 soluția era de respingere a acțiunii în regres. În schimb, s-a stabilit în sarcina revizuentei obligații de plată care au depășit chiar întinderea deciziei de imputare, respectiv obligația de plată a sumei de 10.000 RON stabilită în solidar cu pârâtul B., care însă nu este obligat la plată în baza aceluiași titlu executoriu - hotărâre judecătorească, ci doar la plata sumei de 5.000 RON în baza deciziei de imputare care îl viza în mod direct și personal.

Așadar, în dosarul nr. x/2016, numai în privința revizuentei divizibilitatea răspunderii civile enunțată prin actul administrativ ca fiind în cuantum de 5.000 RON conform deciziei de imputare s-a transformat în obligație de plată solidară pentru întreaga valoare a prejudiciului de 10.000 RON.

Nu au fost formulate întâmpinări în cauză.

Revizuenta a cerut și suspendarea executării deciziei nr. 603/R din 12 decembrie 2019 a Curtții de Apel Galați, iar prin încheierea din 10 iunie 2020, Înalta Curte a respins această cerere, pentru motivele arătate în cuprinsul încheierii.

Revizuenta a formulat cererea de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora:

"Art. 509. - Obiectul și motivele revizuirii

(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:

[…]

Astfel, pentru a fi admisibilă cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este necesar ca a doua hotărâre să încalce autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare invocate de revizuentă.

Prin decizia civilă nr. 603/R pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins ca nefondate recursurile declarate de reclamanta Direcția pentru Agricultură Județeană Galați și de pârâta A..

Prin decizia nr. 2973 din 31 octombrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta Direcția pentru Agricultură a Județului Galați.

Înalta Curte reține că motivul de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sancționează încălcarea principiului autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, făcând astfel imposibilă executarea simultană a hotărârilor, iar ieșirea din aceasta situație nu se poate realiza decât prin admiterea cererii de revizuire și anularea ultimei hotărâri pronunțate în dosar.

Trebuie a fi avut în vedere faptul că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre hotărârile considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului puterii lucrului judecat ce rezultă din prima hotărâre și, în caz afirmativ, procedează la anularea ultimei hotărâri.

Scopul reglementării acestui motiv de revizuire nu este cel al îndreptării hotărârilor greșite prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 430 din C. proc. civ., ar însemna ca hotărârile potrivnice să soluționeze, ambele, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, ipoteze care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză.

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are în vedere situația în care se pronunță soluții contradictorii, în una și aceeași cauză, înfrângându-se principiul puterii lucrului judecat, rațiunea reglementării fiind necesitatea înlăturării încălcării acestui principiu și care conduce, în final, la anularea ultimei hotărâri pronunțate cu încălcarea acestui principiu.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauză, nu sunt întrunite elementele autorității de lucru judecat.

Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului în care s-a pronunțat decizia a cărei revizuire se solicită, reclamanta Direcția pentru Agricultură a Județului Galați, în contradictoriu cu pârâții A. și B. a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de prejudiciu, precum și la plata cheltuielilor de judecată, temeiul de drept al cererii fiind reprezentat de dispozițiile art. 1384 alin. (1) și (3) din C. civ.

Cererea a fost soluționată prin sentința civilă nr. 225 din 17 ianuarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2016, prin care a fost admisă, în parte, cererea reclamantei și obligați pârâții în solidar la plata sumei de 10.000 RON reprezentând cuantumul prejudiciului suferit de către aceasta, fiind respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe a fost formulat apel de către cei doi pârâți, soluționat prin Decizia nr. 582/2019/din 20 mai 2019, prin care Tribunalul Galați a admis apelul formulat de pârâtul B., a schimbat în parte sentința civilă nr. 225/17.01.2018 pronunțată de Judecătoria Galați și în consecință a admis excepția lipsei de interes și a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul B. ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes.

Totodată, a respins apelul formulat de pârâta A. ca fiind nefondat, fiind menținute în rest celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

În recursul formulat împotriva acestei decizii, soluționat prin decizia civilă nr. 603/R din 12 decembrie 2019, a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză, a fost invocat, ca motiv de casare întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., de către recurenta-pârâtă A., excepția autorității de lucru judecat, prin raportare la hotărârea nr. 448/25.05.2017, pronunțată în dosarul civil nr. x/2016 de Tribunalul Galați.

Această excepție a fost analizată de către instanța de recurs, care a stabilit ca autoritatea de lucru judecat presupune, potrivit art. 430 C. proc. civ. existența triplei identități, de părți, cauză și obiect, or, este evident că prezentul proces și cel care a format obiectul dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Galați sunt diferite, din toate punctele de vedere.

Astfel, s-a constatat că în cauză trebuie avută în vedere doar puterea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în litigiul anterior, cu privire la faptul că poate fi atrasă răspunderea revizuentei doar pe calea dreptului comun, respectiv aceea a răspunderii civile delictuale, ceea ce s-a și întâmplat prin promovarea prezentei cereri de chemare în judecată.

În cuprinsul Deciziei nr. 2973/31.10.2017 care a avut ca obiect contestația formulată de revizuenta A. împotriva deciziei de imputare nr. 2/2016, Tribunalul a reținut că reclamanta nu era funcționar public numit de către conducătorul unității iar competența de aplicare a dispozițiilor art. 84 - 85 din Legea nr. 188/1999 aparținea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Regionale, astfel că, decizia emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale privind competența este nulă.

Tribunalul a mai constatat că decizia este nulă și pentru că nu s-a prevăzut niciun temei de drept dintre cele prevăzute de art. 84 din Legea nr. 188/1999, menționându-se alte dispoziții, precum și pentru că la data emiterii deciziei de imputare, pârâta nu mai avea raporturi de muncă cu reclamanta.

Este evident, așadar, că la anularea deciziei de imputare au fost avute în vedere doar chestiuni de formă și nu de fond, în sensul că nu s-a făcut nicio analiză cu privire la fapta imputată, la vinovăție, etc., instanța reținând că nu mai poate fi atrasă răspunderea pârâtei în calitate de fost funcționar public, deci în temeiul Legii nr. 188/1999, ci doar pe calea dreptului comun, respectiv a răspunderii civile delictuale.

Prin urmare, în dosarul nr. x/2017 în cadrul căreia Direcția pentru Agricultură a Județului Galați încearcă recuperarea pe calea dreptului comun a prejudiciului cauzat de revizuentă nu se poate vorbi de autoritatea de lucru judecat a sentinței anterioare, neexistând în cuprinsul acesteia nicio dezlegare care să se opună celor stabilite prin hotărârea instanței de apel sau a celei de fond.

Odată invocată excepția autorității de lucru judecat, revizuirea întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ar fi fondată doar în ipoteza în care instanța în fața căreia a fost invocată excepția a omis a se pronunța asupra acestui incident procedural.

Or, după cum reiese din examinarea deciziei nr. 603/R din data de 12 decembrie 2019, ce formează obiectul revizuirii de față, instanța de recurs, învestită cu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., referitor la "încălcarea autorității de lucru judecat", a examinat criticile recurentei-pârâte A., stabilind că în dosarul nr. x/2017 în cadrul căreia Direcția pentru Agricultură a Județului Galați încearcă recuperarea pe calea dreptului comun a prejudiciului cauzat de revizuentă nu se poate vorbi de autoritatea de lucru judecat a sentinței anterioare, neexistând în cuprinsul acesteia nicio dezlegare care să se opună celor stabilite prin hotărârea instanței de apel sau a celei de fond.

În atare condiții, nu se poate invoca o pretinsă contrarietate de hotărâri, întrucât s-a examinat excepția autorității de lucru judecat în decizia a cărei revizuire se solicită; odată verificată această chestiune, calea revizuirii urmărește, în realitate, să supună unei alte instanțe discutarea acelorași aspecte pe care o instanță anterioară s-a pronunțat deja, ceea ce ar conduce la o încălcare a autorității de lucru judecat a considerentelor decizorii ce au fost reținute prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat. Este inadmisibilă exercitarea, practic, a unui recurs la recurs, prin care partea nemulțumită de o hotărâre judecătorească încearcă să obțină retractarea acelei hotărâri, uzitând de mecanismul invocării unui motiv de revizuire pentru care nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac.

Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are ca scop înlăturarea din ordinea juridică a unei hotărâri pronunțate cu încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri anterioare, atunci când cele două sunt potrivnice, dar o astfel de cerere este condiționată de împrejurarea că judecătorul cauzei ce a pronunțat cea de-a doua hotărâre să nu fi cunoscut despre existența primei hotărâri ori să fi omis a se pronunța asupra autorității de lucru judecat ce a fost invocată în cel de-al doilea dosar, condiție care nu este îndeplinită în cauză.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 513 raportat la art. 509 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 603/R din 12 decembrie 2019 a Curții de Apel Galați, secția a I civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 603/R din 12 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Cu recurs la Completul de 5 judecători.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2020-12-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6461/2020
temeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, în parte ca inadmisibilă, iar în rest, ca nefondată. 4. Hotărârea i
ÎCCJ 2020-01-16
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 211/2020
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2020 Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Ape
ÎCCJ 2022-01-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 37/2022
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022 asupra cauzei de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15.11.2021 sub nr. x/2021, re
ÎCCJ 2020-11-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5986/2020
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2020 Asupra cererii de revizuire, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: I Cererea de chemare în judecată și hotărârile pronunțate 1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrat
ÎCCJ 2022-03-22
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 592/2022
invocată din oficiu, și a trimis dosarul spre soluționare primei instanțe investite cu judecarea dosarului nr. x/2019 2. Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința civilă nr. 425/27.10.2020 a Tribunalului Vrancea s-a admis excepți
Sursă