ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2518/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2518/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 6 mai 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.1 Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății a solicitat obligarea acestora la includerea în lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, în regim de compensare 100% a medicamentului Xospata (denumiră comercială Gilteritinib) pentru indicația terapeutică "Leucemie mieloidă acută refractară sau recidivantă cu mutație FLT3".
1.2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 230 din 21 decembrie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prematurității invocată de pârâtul Ministerul Sănătății și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României și Ministerul Sănătății, ca inadmisibilă.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței nr. 230 din 21 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat recurs prin care solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre judecata pe fond.
Recurenta invocă drept temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a dezvolta critici ce pot fi subsumate acestui motiv de casare.
1.4 Apărările formulate în cauză
Intimații-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate au formulat întâmpinări prin care au solicitat admiterea excepției nulității recursului, cu consecința anulării acestuia ca fiind nul, iar în cazul respingerea excepției, solicită respingerea recursului formulat în cauză ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând cererea de recurs, prin raportare la susținerile părților precum și a dispozițiilor procedurale incidente cauzei, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului este întemeiată pentru considerentele prezentate în cele ce urmează.
Înalta Curte va analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, pe care o consideră întemeiată pentru argumentele expuse în cele ce urmează.
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:
(...)
d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:
"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."
Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)."
Potrivit alin. (2) al aceluiași articol:
"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".
Prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (art. 489 alin. (2) C. proc. civ.).
Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului articolului 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate, o minimă expunere a criticii în fapt și în drept, arătarea probelor pe care se bazează.
Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate.
Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.
Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.
În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ.
Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare, și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de C. proc. civ. anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.
Noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 punctele1-8 C. proc. civ.
Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.
Obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentei în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta nu circumstanțiază în niciun mod criticile sale, în sensul că alegațiile prezentate nu au corespondent în ipoteza motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ., în sensul că nu se precizează care sunt normele de drept material încălcate de către instanța de fond prin raționamentul juridic dezvoltat în considerentele sentinței recurate.
Pe de altă parte, Înalta Curte reține că argumentele prezentate de recurenta-reclamantă nu pot fi reîncadrate în alt motiv de casare dintre cele prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele 1-7 din C. proc. civ.
Or, simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția adoptată de instanța ce a pronunțat hotărârea atacată și reproducerea, prin cererea de recurs, a stării de fapt și a acțiunii nu se constituie într-un motiv de nelegalitate a sentinței, această neregularitate sancționându-se cu nulitatea.
Deoarece recurenta-reclamantă nu a formulat critici care să permită încadrarea lor într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., rezumându-se la expunerea unor succesiuni de fapte și afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care acestea o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția nulității recursului invocată de intimații-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate.
Constată nul recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 230 din 21 decembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 mai 2022.