ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1751/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2013, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate (A.N.I.), B., C. - Inspector A.N.I., D. - Vicepreședinte A.N.I. și E. - Președinte A.N.I.: - anularea raportului de evaluare nr. x/24.07.2012 și a dispoziției de clasare cu privire la starea de incompatibilitate și conflict de interese a pârâtei B.; - obligarea pârâtei Agenția Națională de Integritate la reevaluarea dosarului; - obligarea pârâților la plata de daune morale; - obligarea pârâtei Agenția Națională de Integritate la plata cheltuielilor de judecată.

În cursul judecății, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a raportului de evaluare.

Prin sentința civilă nr. 2537/30.09.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, a admis excepția lipsei de interes și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate, B., C. - inspector A.N.I., D. - vicepreședinte A.N.I. și E. - președinte A.N.I.

Împotriva acestei sentințe reclamanta A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2015.

Prin sentința nr. 3607 din 17 noiembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția nulității absolute a întâmpinărilor depuse de intimații Agenția Națională de Integritate și D. și a respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 2537/30.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013, formulată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de Integritate, B., C., D. și E., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței a declarat recurs revizuenta A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a arătat că prima instanță a apreciat, în mod nelegal, că sentința a cărei revizuire se solicită este o hotărâre care nu evocă fondul, ignorând faptul că instanța învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2013 este o instanță de fond, iar excepția de nelegalitate invocată a fost unită cu fondul.

Sentința nr. 3607/17.11.2016 este nulă de drept, judecătorul reținând, pentru motive străine de natura cauzei, că prin sentința nr. 2537/2014 nu s-ar fi evocat fondul. În realitate, excepția de nelegalitate a raportului de evaluare face parte din fondul cauzei, iar ea a fost unită cu fondul întrucât, altfel, instanța nu se putea pronunța asupra ei.

A mai arătat recurenta că instanța a interpretat eronat dispozițiile art. 205 alin. (2) lit. c) și d) C. proc. civ. și nu a aplicat sancțiunea nulității prevăzută de aceste dispoziții în privința întâmpinărilor depuse la dosar de către A.N.I. și D..

De asemenea, prin hotărârea recurată a fost încălcat principiul contradictorialității, astfel cum acesta este reflectat în cuprinsul art. 14 pct. 3 C. proc. civ., recurenta apreciind că instanța a refuzat să se pronunțe și să sancționeze conduita pârâților care nu au depus punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse, cu privire la împrejurări relevante în cauză.

Intimata Agenția Națională de Integritate a depus note scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Revizuenta A. a învestit Curtea de Apel București cu o cerere de revizuire a sentinței nr. 3607 din 17 noiembrie 2016 pronunțate în dosarul nr. x/2013, cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Prima instanță a respins ca inadmisibilă cererea formulată, întrucât sentința a cărei revizuire se solicită nu este o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul, iar revizuenta a criticat această soluție prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Examinând în concret cazurile de casare invocate de recurentă, Înalta Curte constată că sub un prim aspect de nelegalitate a hotărârii, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea poate fi casată atunci când instanța a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Astfel, în cauză nu se poate vorbi despre încălcarea principiului contradictorialității prin nesancționarea conduitei pârâților care nu au depus întâmpinare în forma cerută de dispozițiile art. 205 C. proc. civ. și nu și-au exprimat propriul punct de vedere față de cererea de revizuire.

Astfel, chiar dacă potrivit art. 513 alin. (2) C. proc. civ., întâmpinarea este obligatorie, această obligație nu este prevăzută sub sancțiunea nulității, dispozițiile procedurale nereglementând expres o astfel de ipoteză.

Efectele juridice ale unei astfel de conduite sunt cele menționate în cuprinsul art. 208 alin. (2) C. proc. civ., nedepunerea întâmpinării în termenul și forma prevăzute de lege atrăgând "decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel."

Cel de al doilea motiv de recurs invocat - art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Subsumat acestui caz de casare, recurenta a susținut că judecătorul cauzei a reținut, pentru motive străine de natura cauzei, faptul că sentința a cărei revizuire se solicită este o hotărâre care nu evocă fondul, ignorând faptul că instanța învestită cu soluționarea dosarului nr. x/2013 este o instanță de fond, iar excepția de nelegalitate invocată a fost unită cu fondul.

Argumentele recurentei sub acest aspect nu se circumscriu ipotezelor prevăzute de norma procedurală menționată. Sentința atacată îndeplinește exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., iar judecătorul fondului a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale.

Se observă, totodată, că susținerile recurentei care privesc expunerea de către judecătorul fondului a unor motive străine de natura cauzei, reprezintă, în fapt, aprecieri de fond asupra considerentelor hotărârii, cărora instanța de recurs le va răspunde în cadrul analizei motivului prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ.

Potrivit ultimului motiv de casare invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În prezenta cauză aceste motive nu sunt incidente, iar soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a dispozițiilor care reglementează calea extraordinară de atac promovată de recurenta-revizuentă.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., iar dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare. Articolul menționat reglementează condițiile de admisibilitate, atât cu caracter comun, pentru toate motivele ce pot fi invocate pe această cale, cât și condițiile specifice fiecăruia dintre acestea.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: ... 5. după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

Evocarea fondului presupune, în primă instanță, examinarea raportului juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în recurs, schimbarea situației de fapt în urma analizării materialului probator.

În acest context, față de dispozițiile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază", prima instanță a reținut, în mod corect, că sentința nr. 2537/30.09.2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2013, prin care acțiunea reclamantei a fost respinsă ca inadmisibilă, nu poate constitui obiect al cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. .

Împrejurarea că instanța învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată a unit cu fondul excepția de nelegalitate invocată în cauză nu are efectul juridic invocat de revizuentă, câtă vreme acțiunea formulată a fost respinsă în temeiul unei excepții procesuale, fără a fi dezbătut fondul cauzei, iar excepția de nelegalitate a fost respinsă ca inadmisibilă, motivat de faptul că actul administrativ vizat de excepție este chiar cel a căruia anulare s-a solicitat.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuenta A. împotriva sentinței nr. 3607 din 17 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2021.