ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1454/2021

Ședința publică din data de 10 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare in judecată înregistrată pe rolul Cuții de Apel Oradea, reclamanții A. și B. în contradictotiu cu pârâții Uniunea Națională a Notarilor Publici, C., D., E. și F. au solicitat instanței să constate că cei 4 sunt membrii în Consiliul Uniunii sunt în incompatibilitate și în conflict de interese ca membrii în corpul de control al Uniunii, corpul de control al președintelui orice alte activități remunerate și neremunerate, să obligați pârâții la restituirea sumelor încasate în stare de incompatibilitate și conflict de interese pe ultimii 3 ani Uniunii Naționale a Notarilor Publici, să obligați pârâții la despăgubiri morale în cuantum de 25.000 EUR pentru fiecare precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și, în consecință, a suspendat judecarea prezentei cauze cu privire la întreg dosarul, fără a dispune disjungerea, apreciind că petitele subsidiare sunt strict legate de petitul principal și, prin urmare, nu se poate pronunța anterior pronunțării asupra petitului principal.

1.2. Hotărârea/Încheierea primei instanțe

Prin încheierea de ședință din data de din 15 septembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, În temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecații prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. x/2018, nr. y/2018 și nr. 449/35/2019 ale Curții de Apel Oradea.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva încheierii pronunțate de Curtea de Apel Oradea a promovat recurs au promovat recurs reclamanții A. și B., în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Motivele de recurs

Susținând nelegalitatea încheierii atacate, recurenții au arătat, în esență, că instanța de fond fără nicio justificare legală a dispus suspendarea judecații prezentei cauze până la soluționarea definitivă a dosarelor nr. x/2018, nr. y/2018 și nr. 449/35/2019 ale Curții de Apel Oradea.

Recurenții au arătat că au catalogat această acțiune drept o acțiune pentru repararea prejudiciului și s-au adresat secției Civile, solicitând în acest fel că pârâta șla platza tuturor sumelor încasate de pârâți în calitatea lor de membrii în diferite comisii neidentificate de noi, stimulente, diurnă, cazare, orice alte venituri încasate de aceștia.

Or, instanța în loc să dea curs solicitării recurenților respectiv să ceară de la Uniune toate veniturile încasate de pârâți pe ultimii 3 ani preia de pe rolul secției civile a Curții de apel dosarul, secție ce avea competența exclusivă să judece acest dosar. Artaă că, numai în condiția în care secția civilă a Curții de Apel s-ar fi declarat necompetentă ar fi fost îndreptățită să se dezinvesteasca și să trimită dosarul către instanța competentă să judece acest dosar.

În condițiile în care noi au motivat în drept art. 1349, art. 1357 C. civ. și următoarele, art. 1381 și următoarele C. civ., art. 219, art. 222 C. civ., art. 413 C. proc. civ., instanța era obligată să trimită dosarul Curții de Apel, secția Civilă și nu să se declare ea competentă pentru această cauză.

În continuare recurenții au arătat că Dosarele nr. x/2018 respectiv nr. 2925/111/2018 invocate de către pârâți nu au legătură cu obiectul acestui dosar.

În primul rând în aceste dosare nu au judecat fondul problemei ci s-a judecat pe excepția lipsei procedurii prealabile sau tardivitate cu toate că în speță era vorba despre Hotărâri ce intrase în circuitul civil și ca atare numai era necesară procedura prealabilă.

În aceste condiții, recurenții au solicitat admiterea recursului, casare încheierii atacate și în consecință reluarea judecății cauzei.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimta-pârâtă Uniunea Națională a Notarilor Publici a invocat excepția nulității recursului promovat de partea adversă. Pe fond a solicitat respingerea recursului promovat de reclamanți ca nefondat reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

Intimații-pârâți, D., E. și F., prin întâmpinarea formulată, au solicitat respingerea recursului promovat de reclamanți, ca nefondat.

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 10 februarie 2021 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 10 martie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate de reclamanți și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În primul rând Curtea are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, prin care se supune Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv, în cazurile prevăzute de lege, instanței ierarhic superioare, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Răspunzând criticilor formulate de recurenți, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Curtea reține următoarele:

Recurenții critică în esență soluția instanței de fond de suspendare a judecății cauzei, invocând faptul că nu este îndeplinită condiția legală prevăzută la art. 413 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la aceste critici, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. în vigoare la data sesizării instanței cu cererea de chemare în judecată în cauză, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Într-adevăr, din interpretarea stricto sensu a dispozițiilor legale anterior menționate, reiese că judecata pendinte trebuie să aibă ca obiect existența sau inexistența unui drept de care să depindă soluția în cauza suspendată.

Analizând cererea de recurs, Curtea constată că recurenții nu au indicat in concreto care sunt regulile de procedură care nu ar fi fost respectate de către instanța de fond și a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, aceasta motivând că instanța de ar fi dispus în mod nelegal suspendarea judecării cauzei în temeiul prevederilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Curtea reține că suspendarea facultativă a cauzei este lăsată la aprecierea instanței de judecată, cazurile de suspendare facultativă fiind cele prevăzute de art. 413 C. proc. civ., în afara acestor cazuri existând și alte dispoziții legale, cuprinse fie în același cod, fie în alte acte normative speciale.

Una dintre situațiile de suspendare facultativă este cea prevăzută de dispozițiile art. 413 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora "instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Acest caz are în vedere existența unor chestiuni prejudiciale, a căror soluționare ar putea avea o influență hotărâtoare asupra rezolvării cauzei. Practic, implică existența unei probleme juridice a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă, fiind necesar ca soluționarea acesteia să se facă în mod definitiv înainte celeilalte.

Pentru ca acest caz de suspendare facultativă să poată opera, este necesar ca problema de a cărei dezlegare depinde soluția din proces să facă obiectul unei alte judecăți în curs de desfășurare, adică să existe o altă judecată pendente.

În cauză, este mai mult decât evident, că nu se mai poate schimba caracterul competenței funcționale care a fost stabilit de instanță ca fiind unul de contencios administrativ, astfel că nu se mai impune a se reveni asupa acestui aspect.

De asemenea, măsura suspendării prezentului dosar este pe deplin justificată de faptul că, atât în cadrul dosarului x/2018 la care au fost conexate o serie de alte dosare cu părți/obiect/cauză comune, cât și în cadrul dosarului nr. x/2018, recurenții - reclamanți contestă tocmai legalitatea acelorași acte administrative deduse judecății si în prezentul dosar, respectiv a Hotărârii nr. 47/2013 a Hotărârii nr. 19/2014 și a hotărârilor de stabilire a indemnizațiilor unor persoane fizice care exercită diferite funcții la nivelul Uniunii, invocând drept temei aceeași pretinsă stare de incompatibilitate reclamată si în prezenta cauză.

Deci obiectul comun al dosarelor este mai mult decât suficient pentru a dovedi că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., inclusiv criticile recurenților-reclamanți invocate în dosarul nr. x/2018 și în dosarele conexate prin care încearcă să dovedească pretinsa nelegalitate a acelorași acte administrative vizează exact aceeași problemă de drept, respectiv posibilitatea unui membru ai Corpului de control ai Uniunii de a cumula această calitate cu alte funcții exercitate în cadrul altor organisme de la nivelul Uniunii.

Or, pentru aceste considerente, în mod evident între aceste dosare există o legătură de cauzalitate, dată de obiectul comun al acestora, pe de-o parte, respectiv de cauza juridică identică, pe de altă parte.

Prin urmare, instanța constată că nu pot fi primite criticile formulate de recurenți sub aspectul suspendării judecății, în mod judicios dispunând prima instanță suspendarea judecății prezentei cauze până la soluționarea în mod definitiv a dosarelor nr. x/2018, nr. y/2018 și nr. 449/35/2019 ale Curții de Apel Oradea.

Referitor la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimatul - pârât C. aceasta va fi respinsă ca neîntemeiată.

Pe de o parte, în ceea ce privește apărarea propriu-zisă desfășurată în fața instanței de recurs și care a condus la cheltuieli judiciare constând în onorariu de avocat, astfel cum au fost solicitate, Curtea reține că activitatea desfășurată efectiv de avocat a constat în formularea unei întâmpinări în care s-a susținut pe scurt (3 paragrafe) respingerea recursului.

Pe de altă parte, onorariile de avocat se dovedesc prin depunerea la dosarul cauzei a originalului chitanței reprezentând achitarea onorariului de avocat sau a ordinului de plată, însoțite de un exemplar al facturii fiscale, care să menționeze numărul contractului de asistență juridică sau numărul dosarului pentru care au fost achitate aceste sume.

Acest raționament se justifică prin faptul că instanța va acorda cheltuielile de judecată numai în raport cu actele justificative ale plăților, iar hotărârea instanței reprezintă înscris justificativ și poate fi pusă în executare silită de către partea care a avansat aceste cheltuieli.

Mai mult decât atât, trebuie avută în vedere atât jurisprudenta națională, cât și și jurisprudenta C.E.D.O., care a conturat nu numai ideea că dispozițiile art. 452- C. proc. civ. sunt aplicabile în raport de culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, ci și cerința ca în analiza culpei să se aibă în vedere prejudiciul real creat părții care a achitat cheltuielile de judecată, precum și faptul că cheltuielile de judecată urmează a fi recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite și constituie cheltuieli necesare care au fost făcute în mod real în limita unui cuantum rezonabil, aspecte care nu au fost dovedite în cauză, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar (justificarea onorariului avocatului a fost făcută cu o xerocopie a facturii fiscale și a imputernicirii avocațiale, filele x ds recurs).

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele ce preced în temeiul art. 496 C. proc. civ., instanța va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ. din data de 15 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Totodată, va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul - pârât C., ca neîntemeiată.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii de suspendare a judecării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ. din data de 15 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca nefondat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul - pârât C., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 martie 2021.