ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1226/2021

Ședința publică din data de 2 martie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Municipiul Cluj-Napoca reprezentat prin Primar A. și Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca reprezentat prin Primar A. în contradictoriu cu pârâții B. S.A. și Ministerul Economiei, Comertului și Turismului se solicită a se constata că imobilul-teren în suprafață de 219,30 mp înscris în CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. cadastral x provenit din imobilul "Parc Ștefan cel Mare" în suprafață de 12.603 mp înscris în CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. Topo x aparține domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca; a se constata nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/03.03.1993 emis de Ministerul Industriilor; sistarea CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. Cadastral x; anularea intabulării dreptului de proprietate a B. S.A. asupra terenului în suprafață de 219 mp cu nr. Cadastral x; reînscrierea în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca a "Parcului Ștefan cel Mare" în suprafață de 12.603 mp în CF nr. x Cluj-Napoca (nr. CF vechi x Cluj-Napoca) cu nr. topo x; precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere față de admiterea prezentei acțiuni.

Prin sentința civilă nr. 197/2017 din data de 25 mai 2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepțiile tardivității plângerii prealabile și a acțiunii.

Admite excepția inadmisibilității pentru capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate și respinge această excepție pentru celelalte capete de cerere.

Admite în parte acțiunea formulată de Municipiul Cluj-Napoca prin Primar cu sediul în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, în contradictoriu cu pârâții B. cu sediul în București, și Ministerul Economiei, Comertului și Turismului cu sediul în București.

Constată nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/03.03.1993 emis de Ministerul Industriilor.

Dispune rectificarea C.F. în sensul sistării C.F. x Cluj-Napoca, nr. cad. x cu consecința radierii dreptului de proprietate a B. în sensul desființării efectelor încheierii 151476 dosar x din 27.10.2014 și restabilirea situației de CF anterioare reînscriind dreptul de proprietate publică a Municipiului în CF xCj-N, nr. top x pentru suprafața de 12.603mp.

Obligă B. S.A. și MINISTERUL ECONOMIEI la plata sumei de 300 RON, cheltuieli judiciare către Municipiul Cluj-Napoca.".

Împotriva sentinței nr. 197/2017 din data de 25 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri și de pârâtul B. S.A..

Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Economiei a solicitat în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea recursului pârâtul a susținut în esență că dacă în anul 1938 terenul a aparținut orașului Cluj nu înseamnă că nu au putut interveni schimbări în situația juridică a terenului. De asemenea faptul că expertul judiciar a stabilit că pe teren a funcționat o stație C. unde s-a realizat vânzarea de produse petroliere de tipul petrolului lampant și al benzinăriei cu cifra octanică 75 este o dovadă că suprafața de 219,3 mp nu a făcut parte din parcul din Piața Ștefan cel Mare.

În concluzie, suprafața de 219,3 mp a fost inclusă în inventarul bunurilor aparținând domeniului public doar în anul 2005 și nu se poate considera că suprafața îndeplinește condițiile cerute de Constituție și Legea nr. 18/1991, ca teren făcând parte din domeniul public de interes local sau județean deoarece suprafața respectivă a funcționat o stație de benzină, nu un parc public.

Astfel, la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate au fost îndeplinite condițiile de valabilitate cerute de lege pentru emiterea acestuia, terenul nefăcând parte din domeniul public, ci aflându-se în patrimoniul C..

Prin recursul declarat, pârâtul B. S.A. în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea excepțiilor invocate și, evocând fondul, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

A arătat reclamanta că în mod greșit instanța de fond a respins excepția tardivității formulării acțiunii pentru capătul de cerere privind nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare fiscală.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 7 alin. (3) și (7) din Legea nr. 554/2004 față de momentul formulării plângerii prealabile, 08.06.2015, data expedierii plângerii către emitentul actului, rezultă fără echivoc că dreptul la formularea plângerii este prescris.

În mod nelegal, instanța de fond a respins excepția de inadmisibilitate a petitelor 3,4 și 5 ale acțiunii, sistarea unei cărți funciare și anularea unei intabulări se poate efectua doar prin formularea cererii de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară prin care s-a dispus deschiderea cărții funciare și intabularea. Or, în speță, reclamanții nu fac dovada îndeplinirii procedurii prevăzute de dispozițiile art. 60 și 61 din Ordinul 700/2014, prin urmare este inadmisibilă învestirea instanței cu solicitări fără îndeplinirea procedurilor cerute de lege.

În mod nelegal, reclamanții citează dispozițiile art. 1 și 3 din H.G. nr. 834/1991 în redactarea actualizată a actului normativ și nu în redactarea în vigoare la emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, respectiv la data de 03.03.1993.

Astfel certificatul de atestarea a dreptului de proprietate este emis cu respectarea dispozițiilor anterior citate, forma în vigoare la data emiterii certificatului, și a Anexei 2 550/172/17.02.1993 intitulată Calculul Suprafeței de teren necesare societății comerciale C. S.A. CLUJ. Totodată, art. 3 din H.G. nr. 834/1991 se referă la terenurile aflate în domeniul public la momentul emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate. Or, raportat la data de 03.03.1993, data emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate, trebuie apreciat că terenul în suprafață de 219 mp nu se afla în domeniul public.

Trecerea unui bun imobil din proprietatea privată aparținând unei societăți comerciale în proprietate publică, în anul 2006, nu s-ar fi putut face decât prin expropriere, ceea ce nu este cazul în speță.

Mai mult, nu există niciun document, hotărâre care să ateste ca suprafața în discuție face parte din inventarul domeniului public.

Mai arată pârâtul că statuările instanței de fond sunt greșite în condițiile în care a dovedit că a întreprins în anul 1993 demersurile legale pentru obținerea CADP, plătind anual impozitele și taxele aferente, precum și faptul că la acest moment instalațiile petroliere sunt pe locație.

Intimații-reclamanți Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca prin Primar și Municipiul Cluj-Napoca prin Primar au depus întâmpinare în cuprinsul căreia a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamantă.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că sunt fondate criticile formulate de pârâți cu privire la greșita interpretare și aplicare a normelor de drept material, urmând să le analizeze împreună și să le răspundă cu argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanții au învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva pârâților B. S.A. și Ministerul Economiei, Comertului și Turismului, solicitând instanței a se constata că imobilul-teren în suprafață de 219,30 mp înscris în CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. cadastral x provenit din imobilul "Parc Ștefan cel Mare" în suprafață de 12.603 mp înscris în CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. Topo x aparține domeniului public al Municipiului Cluj-Napoca; nulitatea absolută parțială a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/03.03.1993 emis de Ministerul Industriilor; sistarea CF nr. x Cluj-Napoca cu nr. Cadastral x; anularea intabulării dreptului de proprietate a B. S.A. asupra terenului în suprafață de 219 mp cu nr. Cadastral x; reînscrierea în domeniul public al Municipiului Cluj-Napoca a "Parcului Ștefan cel Mare" în suprafață de 12.603 mp în CF nr. x Cluj-Napoca (nr. CF vechi x Cluj-Napoca) cu nr. topo x; precum și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere față de admiterea prezentei acțiuni.

Prima instanță a respins excepțiile tardivității plângerii prealabile și a acțiunii, a admis excepția inadmisibilității pentru capătul de cerere privind constatarea dreptului de proprietate și a respins această excepție pentru celelalte capete de cerere și a admis în parte acțiunea, constatând nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/03.03.1993 emis de Ministerul Industriilor. Totodată, a dispus rectificarea C.F. în sensul sistării C.F. x Cluj-Napoca, nr. cad. x cu consecința radierii dreptului de proprietate a B. în sensul desființării efectelor încheierii 151476 dosar x din 27.10.2014 și restabilirea situației de CF anterioare reînscriind dreptul de proprietate publică a Municipiului în CF xCj-N, nr. top x pentru suprafața de 12.603mp.

Pârâții au declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În concret, în ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material) indicat de recurenții-pârâți ca temei de drept al recursului, Înalta Curte reține că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situațiile în care instanța aplică un act normativ care nu este incident în cauza dedusă judecății, dă eficiență unei norme generale în condițiile existenței unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greșită textului de lege aplicabil în cauză.

Astfel, controlul judiciar declanșat de reclamant vizează exercitarea controlului de legalitate, în condițiile art. 1 și art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în privința Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x emis la data de 03.03.1993 de Ministerul Industriilor, în favoarea S.C. B. S.A..

Astfel, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

De asemenea, potrivit art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, este îndreptățită să introducă plângere prealabilă și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența acestuia, în limitele termenului de 6 luni prevăzut la alin. (7). Acest alineat prevede că plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului. Termenul de 6 luni este termen de prescripție.

Într-adevăr, prin decizia Curții Constituționale nr. 797/2007 s-a reținut neconstituționalitatea textului în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, întrucât nu se poate aplica acest regim terțului care nu are posibilitatea de a cunoaște actul.

Ca atare, este necesară cunoașterea actului administrativ, care se poate realiza prin procedura de comunicare sau într-un sistem de publicitate care asigura posibilitatea de cunoaștere a actului administrativ.

Astfel, într-un sistem de publicitate care asigură obiectiv posibilitatea de cunoaștere a actului administrativ de către terți, aceștia trebuie să urmeze procedura prealabilă și termenele prevăzute în art. 7 din Legea nr. 554/2004, neputându-se prevala de necunoașterea actului, cu consecința curgerii termenului de atacare numai de la data comunicării actului.

Prevederile legii contenciosului administrativ prin care se instituie procedura prealabilă sesizării instanței de judecată nu încalcă dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil, nefiind de natură să contravină dreptului părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci dimpotrivă constituie o normă de protecție și de asigurare a judecării cu celeritate, astfel că nu se poate vorbi de o limitare a accesului la justiție.

Obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile în cazul solicitării prin formularea unei cereri de chemare în judecată în fața instanței de contencios administrativ a unui act administrativ individual rezidă din formularea art. 7 al Legii nr. 544/2004 privind contenciosul administrativ, potrivit căruia "înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia".

Procedura prealabilă a fost concepută în dreptul administrativ ca o cale care poate oferi persoanei vătămate posibilitatea de a obține rezolvarea diferendului prin recunoașterea dreptului sau a interesului vătămat mai rapid, fără mijlocirea instanței, iar nu ca un obstacol în exercitarea dreptului de acces liber la justiție.

Legea nr. 554/2004 instituie o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței, exercitată sub forma recursului grațios sau ierarhic, care constă în aceea că, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

Înalta Curte observă că, deși potrivit textelor menționate, reclamanții aveau obligația de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile în termenul prevăzut de lege, o dată cu formularea acțiunii în anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x/03.03.1993, aceștia nu și-au îndeplinit această obligație care le incumba întrucât plângerea a fost formulată tardiv.

Astfel, plângerea prealabilă a fost formulată la data de 8 iunie 2015, ori față de momentul luării la cunoștință despre actul vătămător, respectiv momentul comunicării încheierii de carte funciară nr. x/2014 de către OCPI Cluj, respectiv data de 15 decembrie 2014, aceasta a fost formulată, în mod evident, tardiv. Justificarea depășirii termenului imperativ de 30 zile prin faptul că "reclamanții au încercat să rezolve situația juridică prin formularea unei cereri de reexaminare", respinsă și aceasta ca fiind tardiv formulată, nu poate fi primită.

Faptul că reclamanta a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de carte funciară, nu este în măsură să încadreze astfel de acțiuni în noțiunea de motive temeinice pentru care termenul poate fi depășit. Așadar, formularea de către reclamanți a plângerii prealabile prin care au solicitat revocarea actelor administrative care, în opinia lor, le-ar fi produs o vătămare, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, echivalează cu lipsa acesteia.

Apreciază instanța de control judiciar că sunt neîntemeiate și susținerile cu privire la încadrarea cererii de chemare în judecată în prevederile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, întrucât în speță nu a fost îndeplinită procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, care constituie o condiție a exercitării dreptului la acțiune, iar nu pentru că acțiunea introductivă de instanță a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege, dispoziții cu care se pot corela doar prevederile art. 7 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ, care reglementează situațiile de excepție, în care nu se impune procedura prealabilă, reclamanții neîncadrându-se în niciunul dintre cazurile prevăzute expres de acest text de lege.

În concluzie, în raport de cele reținute mai sus, instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, pentru a fi admisă în parte acțiunea formulată de Municipiul Cluj-Napoca prin Primar și a dispune nulitatea absolută parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/03.03.1993 emis de Ministerul Industriilor și, pe cale de consecință, rectificarea C.F. în sensul sistării C.F. x Cluj-Napoca, nr. cad. x cu consecința radierii dreptului de proprietate a B. în sensul desființării efectelor încheierii 151476 dosar x din 27.10.2014 și restabilirea situației de CF anterioare reînscriind dreptul de proprietate publică a Municipiului în CF xCj-N, nr. top x pentru suprafața de 12.603mp.

În ceea ce privesc capetele de cerere vizând rectificarea C.F. în sensul sistării C.F. x Cluj-Napoca, nr. cad. x cu consecința radierii dreptului de proprietate a B. în sensul desființării efectelor încheierii 151476 dosar x din 27.10.2014 și restabilirea situației de CF anterioare reînscriind dreptul de proprietate publică a Municipiului în CF xCj-N, nr. top x pentru suprafața de 12.603mp, Înalta Curte reține dispozițiile Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996 și ale Ordinului nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară.

Astfel, art. 60 alin. (1) și (2) prevede că:

(1) Cererea de reexaminare se formulează de persoanele și în condițiile prevăzute de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, republicată.

(2) Cererea de reexaminare va fi însoțită de copia încheierii de carte funciară atacată și va fi motivată.

Art. 61 dispune în sensul că:

(1) Plângerea împotriva încheierii de reexaminare se formulează de persoanele și în condițiile prevăzute de lege.

(2) Plângerea împotriva încheierii registratorului șef prezentată direct, prin poștă ori prin curier se depune la biroul teritorial care a comunicat-o, se menționează în registrul general de intrare sub numărul dosarului inițial, fără a primi număr nou de înregistrare, cu precizarea numelui/denumirii persoanei ce o formulează și data depunerii acesteia.

(3) Plângerea împotriva încheierii se poate depune și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita, din oficiu, biroului teritorial comunicarea copiei dosarului încheierii și a copiei cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară. În acest caz, plângerea se menționează în registrul general de intrare sub numărul dosarului inițial, fără a primi număr nou de înregistrare, cu precizarea datei primirii acesteia.

De asemenea, dispozițiile art. 31 din Legea nr. 7/1996 dispun în sensul că:

Art. 31 - (1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.

(2) Persoanele interesate sau notarul public pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează în termen de 20 de zile prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul. În vederea soluționării cererii de reexaminare, persoana interesată va putea completa dosarul cu documentele necesare, la solicitarea registratorului-șef.

(3) Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) cei interesați sau notarul public pot formula plângere, în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.

(4) Plângerea împotriva încheierii se poate depune de cei interesați sau notarul public și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.

(5) Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată numai cu apel.

(6) Hotărârea judecătorească definitivă ce poartă mențiunea "conform cu originalul", pronunțată în dosarul ce are ca obiect plângerea împotriva încheierii de carte funciară, se comunică de îndată, din oficiu, biroului teritorial de către instanța de fond, în vederea efectuării înscrierilor dispuse de către instanță.

(7) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.

(8) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă, notările făcute se radiază din oficiu.

Art. 33 reține că:

(1) Înscrierile și radierile efectuate în cărțile funciare nu pot fi rectificate decât pe baza hotărârii instanței judecătorești definitive și irevocabile sau pe cale amiabilă, în baza unei declarații date în formă autentică, de titularul tabular, respectiv de titular, în baza unei documentații cadastrale.

(2) Prevederile art. 31 se vor aplica în mod corespunzător.

Or, rezultă cu puterea evidenței, că cererile vizând rectificarea C.F. în sensul sistării C.F. x Cluj-Napoca, nr. cad. x cu consecința radierii dreptului de proprietate a B. în sensul desființării efectelor încheierii 151476 dosar x din 27.10.2014 și restabilirea situației de CF anterioare reînscriind dreptul de proprietate publică a Municipiului în CF xCj-N, nr. top x pentru suprafața de 12.603mp sunt supuse unor altor proceduri de contestare, în sensul dispozițiilor Legii nr. 7/1996 și ale Ordinului nr. 700/2014, iar nu pe calea contenciosului administrativ.

În acest sens, plângerea reclamanților împotriva încheierii nr. 2159/2015 a OCPI, prin care au solicitat anularea acesteia cu consecința anulării încheierii nr. 151476/27.10.2014 prin care s-a admis intabularea pârâtei B. S.A. asupra imobilului înscris în cartea funciară nr. x Cluj Napoca, a fost respinsă ca inadmisibilă prin sentința civilă nr. 6682/01.07.2015 pronunțată de Judecătoria Cluj Napoca.

Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496, art. 497 din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, va casa, în parte, sentința atacată și va respinge acțiunea ca inadmisibilă, menținând dispoziția privind admiterea excepției inadmisibilității pentru capătul de cerere în constatarea dreptului de proprietate.

Totodată, reținând culpa procesuală a intimaților reclamanți raportată la motivul de recurs admis, potrivit dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., aceștia vor fi obligați să plătească recurentului pârât B. S.A. cheltuielile de judecată în sumă de 100 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de pârâtul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri și de pârâtul B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 197/2017 din data de 25 mai 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal,

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge acțiunea ca inadmisibilă.

Menține dispoziția privind admiterea excepției inadmisibilității pentru capătul de cerere în constatarea dreptului de proprietate.

Obligă intimații reclamanți la plata către recurenta reclamantă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 100 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2021.