CtEDO 09.10.2007 Auto

CASE OF BARNA v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
09.10.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF BARNA v. HUNGARY (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE BARNA v. HUNGARY (Depunerea nr. 40465/04) HOTĂRÂREA STRASBOURG 9 octombrie 2007 FINAL 09/01/2008 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Barna v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Cameră compusă din: dna F. Tulkens, Președintele, A.B. Baka, I. Cabral Barreto, R. Türmen, M. Ugrekhelidze, A. Mularoni, D. Popović, judecători, și dna F. Elens-passos, grefierul adjunct, care a deliberat în particular la 18 septembrie 2007, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 40465/04) împotriva Republicii Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dna Zsuzsanna Barna („reclamantul”), la 23 septembrie 2004. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, Agent, Ministerul Justiției și Execuției. La 23 noiembrie 2006, Curtea a hotărât să comunice guvernului cererea. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să declare în același timp admisibilitatea și meritul cererii. Reclamantul s-a născut în 1957 și trăiește în Budapesta. În 1990, reclamantul și alte reclamante au depus o acțiune pentru decontarea conturilor între anumite persoane cu care a construit un bloc de apartamente. La 11 septembrie 1990, Curtea Centrală de District Buda a întrerupt procedura. La apel, la 19 decembrie 1990, cazul a fost trimis la instanța de primă instanță. După numeroase audieri în cadrul reluării procedurii, la 24 aprilie 1996, Curtea de District a constatat, în parte, pentru reclamant. La recurs, la 6 martie 1998, Curtea Regională de Budapesta a anulat această decizie și a trimis cazul la instanța de primă instanță. În reluarea procedurii, au avut loc numeroase audieri între 11 februarie 1999 și 2 decembrie 2004. Curtea a obținut, de asemenea, avizul unui expert. La 19 aprilie 2005, Curtea de District a constatat în parte pentru reclamant. Această decizie a fost modificată de Curtea Regională la 22 februarie 2006. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” a articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 10. Guvernul a contestat acest argument. 11. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început doar la 5 noiembrie 1992, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Ungaria a dreptului de cerere individuală. Cu toate acestea, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, trebuie luată în considerare starea procedurii la momentul respectiv. Curtea observă că, în această dată, cazul era deja în așteptare pentru aproximativ doi ani. Perioada în cauză s-a încheiat la 22 februarie 2006. Prin urmare, a durat peste 13 ani și trei luni pentru două niveluri de competență. Admisibilitatea 12. Curtea constată că cererea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 14. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din prezenta cerere (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 15. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempă rezonabilă”. În consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEIII 16. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 17 Daune 17. Reclamantul a solicitat 28 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 18. Guvernul a contestat cererea. 19. Curtea aprobă reclamantul 13.000 EUR în ceea ce privește prejudiciile morale, pe o bază echitabilă. Costuri și cheltuieli 20. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 13.000 EUR (trei mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului interesat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi imputabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru satisfacție echitabilă. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 9 octombrie 2007, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. F. Elens-passos F. Tulkens Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă