ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2729/2021

Ședința publică din data de 15 decembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 martie 2018 pe rolul Tribunalului Timiș, sub număr de dosar x/2018, reclamantele S.C. A. S.R.L. - în reorganizare judiciară și S.C. B. S.R.L. - în faliment, în contradictoriu cu pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I", au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 1.751.841,98 RON cu titlul de daune materiale.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357, art. 1373 C. civ., art. 23 și 25 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Pe cale de excepție, pârâta a invocat autoritatea de lucru judecat cu privire la dosarele nr. x/2014 și nr. y/2016 ale Tribunalului Timiș - excepție ce a fost respinsă la termenul de judecată din 05.11.2018.

În subsidiar, a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că prin acțiune, reclamanta a precizat că temeiul de drept al formulării pretențiilor sale îl constituie dispozițiile legale prevăzute de noul C. civ. cu privire la răspunderea delictuală, în concret la răspunderea pentru fapta proprie, respectiv la răspunderea comitenților pentru prepușii lor.

Prin sentința civilă nr. 1/PI/LP din 14 ianuarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Timiș a admis excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului "Regele Mihai I", prin întâmpinare, și a respins ca prescrisă acțiunea formulată de reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI "REGELE MIHAI I"; fără cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate au declarat apel reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. - ambele în faliment, reprezentate prin administrator judiciar "C." - Cabinet de practician în insolvență, solicitând anularea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, cu evocarea fondului, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării pârâtei la plata sumei de 1.751.841,98 RON, cu titlul de daune materiale.

Prin decizia civilă nr. 585/A din 10 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a fost respins apelul declarat de reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. - ambele în faliment, reprezentate prin administrator judiciar "C." - Cabinet de practician în insolvență, împotriva sentinței civile nr. 1/PI/LP/14.01.2019, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ A BANATULUI "REGELE MIHAI".

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantele S.C. A. S.R.L. și S.C. B. S.R.L. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 585/A din 10 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

În argumentarea cererii de recurs, reclamantele au susținut, în esență, că instanța de apel a apreciat în mod eronat că în cauză nu ar fi avut loc întreruperi ale termenului de prescripție, interpretând normele de drept material, în speță, dispozițiile art. 1373 C. civ. referitoare la calitatea de comitent și prepus și dispozițiile art. 16 din Decretul 167/1958 referitoare la întreruperea prescripției dreptului de acțiune.

Contrar celor reținute de instanța de apel, arată recurentele, atât dirigintele de șantier, cât și proiectantul au calitatea de prepuși ai beneficiarului lucrării, activitatea lor fiind circumscrisă dispozițiilor art. 1373 alin. (2) C. civ.

Conform art. 1373 alin. (2) C. civ.:

"(2) Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercita direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia".

Consideră că ambele societăți, în calitate de prepuși ai intimatei-pârâte, au recunoscut existența dreptului reclamantelor, ceea ce a avut de întrerupere a cursului termenului de prescripție.

Astfel, odată întrerupt termenul de prescripție la data de 09.04.2015, acesta urma să se împlinească la data de 09.04.2018, acțiunea fiind introdusă înainte de acest moment.

Referitor la întreruperea prescripției prin recunoașterea din dosarul x/2014, arată că prin notele de ședință depuse de intimată în dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Timiș, aceasta a solicitat compensarea unor pretenții ale sale cu suma de 1.751.41,98 RON.

Or, compensarea presupune existența unor datorii reciproce, ceea ce înseamnă că intimata a recunoscut că datorează suma pe care reclamantele o pretind, motiv pentru care, apreciază că la 17.11.2015 a avut loc o întrerupere a termenului de prescripție.

Consideră că instanța de apel a apreciat în mod eronat că înscrisul depus la termenul de judecată din apel ar fi fost invocat pentru prima oară cu acea ocazie, aceea fiind de fapt, o redepunere a înscrisului pentru ca acesta să fie găsit mai ușor.

Precizează că au invocat în fața primei instanțe și au depus actul respectiv la Tribunalul Timiș, au făcut referiri la acesta prin notele de ședință pentru termenul din 14.01.2019, fiind astfel respectate prevederile art. 478 alin. (2) C. proc. civ.

Suplimentar, instanța de apel a constatat în mod greșit că recunoașterea ar fi una echivocă, în forma realizată, ea fiind suficient de clară și neîndoielnică pentru a avea efectul întreruptiv de prescripție prevăzută de art. 16 din Decretul 167/1958.

Sub aspectul elementelor răspunderii, recurentele susțin că intimata a încălcat dispozițiile art. 23 și 25 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, neincluzând în estimarea contractului de achiziție lucrări suplimentare ce puteau fi anticipate de către aceasta la momentul estimării și a utilizat metode de calcul ce au condus la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziție publică, la acest lucru dându-și concursul și S.C. D. S.R.L., prepus al pârâtei-intimate, care a acționat în calitate de proiectant, sub direcția, controlul și supravegherea intimatei, în îndeplinirea unei însărcinări în folosul Universității.

Cu referire la existența unui prejudiciu, precizează că prin faptele pârâtei, societățile recurente au fost prejudiciate cu 1.751.841,98 RON, sumă reprezentând contravaloarea materialelor, a manoperei și a utilajelor suportate de noi ca urmare a realizării lucrărilor suplimentare.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate între faptele ilicite și prejudiciu arată că prin acțiunile sale, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului "Regele Minai I" din Timișoara a provocat cheltuielile suplimentare suportate de către societățile recurente, prejudiciu care, având în vedere întinderea sa, a condus chiar la insolvența acestora.

Totodată, apreciază că pârâta răspunde atât pentru fapta proprie, reprezentată de subevaluarea unui contract și de determinarea noastră să continuăm efectuarea de lucrări neprevăzute în proiectul inițial, cât și pentru fapta prepusului, constând în realizarea proiectului necorespunzător, în ambele situații aceasta acționând cu vinovăție.

Așa fiind, în condițiile în care, instanța de apel a făcut în mod greșit aplicarea normelor de drept referitoare la calitatea de prepus, precum și a normelor de drept material referitoare la întreruperea cursului prescripției extinctive, apreciază ca fiind incident art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care, solicită a se constatat că termenul de prescripție nu s-a împlinit și, în consecință, să se dispună admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei Curții de Apel Timișoara spre rejudecare.

Intimata-pârâtă Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului "Regele Minai I" din Timișoara a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Pe fondul recursului, a solicitat, în esență, respingerea acestuia.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluția preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului.

Prin încheierea din 23 iunie 2021 a fost încuviințat în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 20 octombrie 2021 a fost respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă, prin întâmpinare, a fost admis în principiu recursul și a fost acordat termen pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Se observă că problema de drept care se ridică în soluționarea excepției prescripției dreptului material la acțiune privește momentul de început al termenului de prescripție, întrucât ceea ce susțin recurentele-reclamante, în contradicție cu motivarea instanțelor de fond, vizează pretinsele întreruperi ale termenului de prescripție - generate de recunoașterile "prepușilor" pârâtei, respectiv S.C. E. S.R.L., în calitate de diriginte de șantier, și S.C. D. S.R.L., în calitate de proiectant general al lucrărilor.

Potrivit art. 1373 alin. (2) C. civ.:

"Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcția, supravegherea și controlul asupra celui care îndeplinește anumite funcții sau însărcinări în interesul său ori al altuia".

În mod greșit recurentele se prevalează de împrejurarea că instanța de apel ar fi făcut o aplicare greșită a normelor referitoare la efectul întreruptiv de prespripție, motivat de împrejurarea că întreruperile termenului de prescripție au avut loc la 27.03.2015, respectiv 09.04.2018, prin adresa emisă de S.C. D. S.R.L. în calitate de prepus al intimatei-pârâte și proiectant general al lucrărilor și cea emisă de S.C. E. în calitate de prepus al intimatei-pârâte și diriginte de șantier, adrese prin care se recunosc lucrările suplimentare efectuate.

Sub un prim aspect, Înalta Curte subliniază că simpla recunoaștere a existenței lucrărilor nu echivalează cu recunoașterea datoriei (a dreptului de creanță), iar acest aspect, cum în mod legal a constatat și instanța de prim control judiciar, rezultă cu putere de lucru judecat din decizia civilă nr. 4006/29.06.2017 a Curții de Apel Timișoara, care a arătat că:

"Faptul că intimata nu a contestat efectuarea lucrărilor suplimentare - fără însă a admite dreptul la contravaloarea lor - sau chiar a dispus efectuarea acestor lucrări nu echivalează cu recunoașterea dreptului de creanță, câtă vreme a fost menținută aceeași limită de preț stabilită prin contract, iar un act adițional nu a fost încheiat".

Totodată, contrar susținerilor recurentelor, între societatea intimată, pe de o parte, și dirigintele de șantier și proiectantul general, pe de altă parte, nu există un raport de prepușenie, întrucât aceștia din urmă, deși acționează în interesul intimatei-pârâte (în baza raporturilor contractuale încheiate cu aceasta) nu se află nici sub supravegherea și nici sub controlul acesteia.

De altfel, cum în mod legal a reținut și instanța de apel, este irelevantă calitatea de prepus din perspectiva recunoașterii, întrucât o "recunoaștere" valabilă nu poate proveni decât din partea celui care "reprezintă" în mod valabil autoritatea pârâtă (adică, din partea celui care exprimă în mod legal voința juridică a pârâtei - aptă să producă efecte juridice).

În plus, noțiunea de prepus nu poate fi confundată cu cea de reprezentant, iar calitatea de diriginte de șantier și cea de proiectant general al lucrărilor, nu conferă acestora statutul de reprezentanți ai beneficiarului lucrărilor de construcții (în speță, de reprezentanți ai intimatei-pârâte).

Astfel, prin contractele încheiate cu intimata-pârâtă UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI REGELE MIHAI I, este de necontestat că societățile D. S.R.L. și E. S.R.L. nu au dobândit statutul de "reprezentant" al intimatei, iar în condițiile în care simpla recunoaștere a existenței lucrărilor nu echivalează cu recunoașterea datoriei, cu atât mai mult o recunoaștere a efectuării acestora emisă de către terții cu care pârâta se află în raporturi contractuale, nu poate avea un astfel de caracter.

În ceea ce privește invocarea întreruperii termenului de prescripției prin pretinsa recunoaștere manifestată în cadrul dosarului nr. x/2014, cu referire la înscrisul depus în ședința publică din 10.09.2019, s-a reținut în mod legal că această pretinsă recunoaștere de către pârâtă a datoriei constituie un nou motiv de apel, invocat cu încălcarea dispozițiilor art. 478 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora:

"Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare".

Așa fiind, în condițiile în care, recurentele-reclamante nu au dovedit întreruperea termenului prescripției extinctive - în condițiile art. 16 alin. (1) lit. a) din Decretul nr. 167/1958, iar termenul de prescripție general de trei ani calculat de la data la care părțile au încheiat procesul-verbal nr. x de recepție la terminarea lucrărilor (26.03.2013) a fost depășit în raport de data formulării acțiunii ce formează obiectul prezentului litigiu (27.03.2018), sunt nefondate criticile recurentelor vizând greșita soluționare a excepției prescripției dreptului la acțiune.

În raport de legala soluționare a cauzei în ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, Înalta Curte apreciază că susținerile vizând fondul cauzei nu pot forma obiectul judecății.

Nu în ultimul rând, în condițiile în care restabilirea situației de fapt și interpretarea probelor aflate la dosar excedează competenței instanței de recurs, se impune respingerea criticilor de netemeinicie, care nu satisfac exigențele impuse de art. 488 C. proc. civ.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și invocat de recurente, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recurentele-reclamante S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. și S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 585/A din 10 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondat, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

Constatând culpa procesuală a recurentelor în promovarea recursului de față și în raport de solicitarea intimatei UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI REGELE MIHAI I privind acordarea cheltuielilor de judecată, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., să fie admisă cererea acesteia, în sensul obligării recurentelor-reclamante S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. și S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. la plata sumei de 10800 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI REGELE MIHAI I, conform înscrisurilor doveditoare aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-reclamante S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. și S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 585/A din 10 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Obligă pe recurentele-reclamante S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar C. și S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C. la plata sumei de 10800 RON cheltuieli de judecată către intimata-pârâtă UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI REGELE MIHAI I.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2021.