ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2018/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra recursului, din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 26 iunie 2015 pe rolul Judecătoriei Timișoara sub număr de dosar x/2015, reclamanta SN AEROTORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA - TRAIAN VUIA S.A., în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMĂ- ADMINISTRAȚIA ROMÂNA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 89.393,04 euro reprezentând prejudiciu produs societății prin neaplicarea corectă a tarifelor aprobate prin Hotărârea Consiliului de Administrație al SN AEROPORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA- TRAIAN VUIA de aprobare în unanimitate Grila- completă pentru stabilirea prețurilor de pornire la închirierea de spații în incinta A.. nr. 28/2005, la plata de daune interese compensatorii de la data cauzării însărăcirii și până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, la plata de daune moratorii în sensul art. 1088 C. civ. până la plata efectivă a însărăcirii, cu cheltuieli de judecată.

În drept, s-a invocat principiul îmbogățirii fără justă cauză.

La 13 iulie 2015, reclamanta a depus precizare de acțiune prin care a înțeles să își majoreze cuantumul cererii introductive de instanță la suma de 911.627,23 RON.

Prin sentința civilă nr. 1209 din 16 februarie 2016, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Timișoara și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta SN Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă - Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA, în favoarea Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civilă a Tribunalului Timiș la 7 martie 2016.

Prin încheierea din 16 septembrie 2016, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2015, s-a respins excepția insuficientei timbrări invocată de pârâtă; s-a respins excepția tardivității depunerii precizării de acțiune privind introducerea în cauză în calitate de pârât a D.S.N.A.; s-a amânat judecarea cauzei la data de 18.10.2016.

Prin sentința civilă nr. 78/PI din 17 ianuarie 2017, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2015, s-a respins excepția prescripției cererii de chemare în judecată pentru pretențiile formulate pe perioada 2009 - 2012, ca neîntemeiată.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a REGIEI AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA ca neîntemeiată.

S-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată precizată formulată de reclamanta S.N. AEROPORTUL INTERNATIONAL TIMIȘOARA-TRAIAN VUIA S.A., în contradictoriu cu pârâtele REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA și ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECȚIA SERVICIILOR DE NAVIGAȚIE AERIANĂ TIMIȘOARA, având ca obiect pretenții.

A fost obligată debitoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA și debitoarea ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECȚIA SERVICIILOR DE NAVIGAȚIE AERIANĂ TIMIȘOARA la plata către creditoare a sumei de 911.627,23 RON cu titlu de debit, la care se adaugă TVA.

A fost obligată debitoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA și debitoarea ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECȚIA SERVICIILOR DE NAVIGAȚIE AERIANĂ TIMIȘOARA la plata către creditoare a sumei reprezentând diferență de chirie calculată de la data de 01.06.2015 și până la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

A fost obligată debitoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA și debitoarea ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECȚIA SERVICIILOR DE NAVIGAȚIE AERIANĂ TIMIȘOARA la plata către creditoare a penalităților de întârziere de 0,15% pe zi, calculate de la data rămânerii definitive a Deciziei nr. 84 din 04.09.2012 a Curții de Conturi și până la plata efectivă a debitului principal.

S-a respins, în rest, acțiunea.

A fost obligată debitoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA și debitoarea ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECȚIA SERVICIILOR DE NAVIGAȚIE AERIANĂ TIMIȘOARA la plata către creditoare a sumei de 16.301,33 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 21 februarie 2017 pronunțată în Ședința Camerei de Consiliu, de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2015, s-a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinței civile nr. 78/PI/17.01.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2015, în sensul că a fost obligată debitoarea REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA și debitoarea ADMINISTRAȚIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA- DIRECȚIA SERVICIILOR DE NAVIGAȚIE AERIANĂ TIMIȘOARA la plata către creditoare a sumei de 34.348,26 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 78/PI din 17 ianuarie 2017 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2015, a declarat apel reclamanta SN AEROPORTUL INTERNATIONAL TIMISOARA - TRAIAN VUIA S.A..

Apelantele pârâte REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA ("ROMATSA - Administrația Centrală" sau "ROMATSA - AC" BUCURESTI și ADMINISTRATIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA - DIRECTIA SERVICIILOR DE NAVIGAȚIE AERIANĂ TIMIȘOARA (DSNA) au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 78/PI din 17 ianuarie 2017, a încheierii din 16 septembrie 2016 și a încheierii din 21 februarie 2017, pronunțate de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2015.

Prin decizia civilă nr. 677/A din 23 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă s-a respins apelul declarat de reclamanta SN AEROPORTUL INTERNATIONAL TIMISOARA - TRAIAN VUIA S.A. împotriva sentinței civile nr. 78/PI/17.01.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2015.

S-a respins apelul declarat de pârâtele REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA ("ROMATSA - Administrația Centrală" sau "ROMATSA - AC" BUCURESTI și ADMINISTRATIA ROMANA A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA - DIRECTIA SERVICIILOR DE NAVIGAȚIE AERIANĂ TIMIȘOARA (DSNA) împotriva sentinței civile nr. 78/PI/17.01.2017, a încheierii din data de 16.09.2016 și a încheierii din data de 21.02.2017, pronunțate de Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2015.

Împotriva acestei decizii, au declarat recurs reclamanta S.N. Aeroportul Internațional Timișoara - Traian Vuia S.A. și pârâtele Regia Autonomă a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa și Regia Autonomă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian Romatsa R.A. - Direcția Serviciilor de Navigație Aeriană Timișoara.

Prin decizia nr. 947 din 7 mai 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă SOCIETATEA NAȚIONALĂ AEROPORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA TRAIAN VUIA S.A. împotriva deciziei civile nr. 677/A din 23 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

A fost admis recursul declarat de recurentele-pârâte Regia Autonomă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA și Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA R.A. - Direcția Serviciilor de Navigație Aeriană Timișoara împotriva aceleiași decizii.

A fost casată în parte decizia recurată numai în ceea ce privește apelul declarat de pârâtele Regia Autonomă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA și Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA R.A. - Direcția Serviciilor de Navigație Aeriană Timișoara și a fost trimisă cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

S-a menținut dispoziția de respingere a apelului reclamantei.

În rejudecare, prin decizia civilă nr. 877/A din 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a fost admis apelul formulat de apelantele-pârâte REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA și ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA - DIRECȚIA SERVICIILOR DE NAVIGAȚIE AERIANĂ TIMIȘOARA, în contradictoriu cu intimatul-reclamant AEROPORTUL INTERNAȚIONAL TIMISOARA TRAIAN VUIA S.A. împotriva sentinței civile nr. 78/PI/17.01.2017 pronunțată de Tribunalul Timiș.

A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că: s-a luat act de renunțarea la judecarea petitului având ca obiect plata debitului restant de la data de 1.04.2016 și până la rămânerea definitivă a soluției din prezentul dosar; au fost obligate pârâtele să-i achite reclamantei suma de 19329 RON în loc de 34348,26 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.

S-au menținut în rest dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 877/A din 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă au declarat recurs pârâtele Regia Autonomă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA și Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA R.A. - Direcția Serviciilor de Navigație Aeriană Timișoara.

Recurentele-pârâte Regia Autonomă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA și Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA R.A. - Direcția Serviciilor de Navigație Aeriană Timișoara se raportează prin motivele de nelegalitate invocate la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5); când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii (pct. 6).

În argumentarea recursului, pârâtele susțin, în esență, că hotărârea atacată este nemotivată în raport cu dispozițiile C. proc. civ. și jurisprudența CEDO.

Apreciază că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., art. 237 alin. (2) pct. 3 din același cod, precum și jurisprudența CEDO, care a stabilit că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența".

În opinia recurentelor, instanța de apel a validat calculele făcute de intimat fără a ține cont că acordarea cheltuielilor de judecată se face la valoarea pretențiilor admise, potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Or, instanța de fond a respins capătul de cerere cu privire la penalitățile de întârziere datorate pentru perioada anterioară rămânerii definitive a Deciziei Curții de Conturi. Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că în privința penalităților de întârziere părțile nu au convenit o obligație de plată a acestora cu caracter retroactiv, nefiind stipulată nicio clauză în acest sens în cuprinsul actului adițional încheiat. Cu privire la acest capăt de cerere, hotărârea instanței de fond a rămas definitivă prin hotărârea Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 947 din 7 mai 2019.

Prin calculul efectuat de către intimați, validat de instanța de apel, în sumă de 19329 RON s-a avut în vedere valoarea totală a penalităților de întârziere de 551.339 RON.

Decizia nr. 84/2012 a Curții de Conturi Timiș a rămas definitivă la data de 07.05.2015.

Astfel, în calculul taxei de timbru ar fi trebuit să se aibă în vedere penalitățile de întârziere calculate pentru data 07.05.2015 - 25.06.2015 (data introducerii cererii de chemare în judecată).

Astfel, taxa de timbru urma a se reduce proporțional cu valoarea penalităților de întârziere, rezultând o sumă de cel mult 13.962.45 RON.

Validarea calcului făcut de instanța de apel, fără a efectua verificări cu privire la veridicitatea acestuia prin raportare la dispozițiile legale imperative ale C. proc. civ. sunt motive de casare ce se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului cu consecința modificării în parte a deciziei atacate în sensul reducerii cuantumului taxei de timbru și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-reclamantă SN AEROTORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA - TRAIAN VUIA S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, ținând cont și de apărările intimatei SN AEROTORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA - TRAIAN VUIA S.A., formulate prin întâmpinare, constată că recursul este nefondat pentru considerentele care urmează:

Preliminar, Înalta Curte va stabili premisele analizei de nelegalitate care va fi efectuată în această etapă procesuală, pe baza motivelor de recurs susținute de către pârâtele Regia Autonomă Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA și Administrația Română a Serviciilor de Trafic Aerian ROMATSA R.A. - Direcția Serviciilor de Navigație Aeriană Timișoara.

Prin acțiunea introductivă, astfel cum a fost precizată la 25.04.2016, reclamanta SN AEROTORTUL INTERNAȚIONAL TIMIȘOARA - TRAIAN VUIA S.A. a solicitat obligarea pârâtelor la plata debitului principal de 1.021.155,39 RON și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, respectiv suma de 2.053.441,54 RON (calculată de la data încheierii contractului până la 31.03.2016, conform Situației calcul dobânzi pentru perioada 01.07.2009-30.04.2016), reclamanta achitând o taxă de timbru în sumă de 34.350,96 RON.

Prin decizia de casare nr. 947 din 7 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015 a fost admis recursul declarat de recurentele-pârâte împotriva deciziei civile nr. 677/A/23.10.2017, pe care a casat-o în parte, numai în ceea ce privește apelul declarat de pârâte și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel, menținând dispoziția de respingere a apelului reclamantei.

În considerentele deciziei de casare cu trimitere se menționează că în rejudecarea apelului pârâtelor, instanța de rejudecare va avea în vedere precizarea reclamantei în sensul renunțării la pretențiile constând în diferențele de chirie pentru perioada cuprinsă între 1 aprilie 2016 și până la rămânerea definitivă a hotărârii, la care se adaugă TVA, precum și influența acestui act asupra penalităților de întârziere aferente acestor pretenții.

S-a mai menționat că instanța de rejudecare va stabili cuantumul cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru achitată în primă instanță, prin raportare la valoarea pretențiilor admise.

Prin decizia recurată, instanța de apel în rejudecare a luat act de renunțarea la judecata petitului având ca obiect plata debitului restant de la 01.04.2016 și până la rămânerea definitivă a soluției din prezentul dosar și a obligat recurentele-pârâte la plata sumei de 19.329 de RON, în loc de 34.348,26 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.

Prin recursul formulat, recurentele-pârâte invocă, făcând referire la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., încălcarea de către instanța de apel a prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ. prin adoptarea soluției privind cheltuielile de judecată, precum și a dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ., art. 237 alin. (2) pct. 3 din același cod și a jurisprudenței CEDO.

Astfel, se arată că prin hotărârea recurată instanța de apel în mod greșit a stabilit suma acordată cu titlu de cheltuieli de judecată la 19.329 de RON, validând calculul făcut de intimata-reclamantă, fără a face verificări, calculând taxa de timbru la valoarea totală a penalităților de întârziere.

Aceste critici nu sunt fondate.

Potrivit art. 453 alin. (2) din C. proc. civ., "când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată (...)".

În ipoteza în care sunt admise numai în parte pretențiile ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, este necesar ca instanța să acorde celui care a câștigat procesul numai partea din cheltuielile de judecată proporțională cu pretențiile admise.

Cenzurarea legalității hotărârii pronunțate din perspectiva modului în care instanța a determinat cuantumul cheltuielilor de judecată, se rezumă la a verifica aplicarea prevederilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentelor, în mod corect instanța de apel a făcut aplicarea art. 453 alin. (2) C. proc. civ., stabilind cuantumul cheltuielilor de judecată în raport cu valoarea pretențiilor admise.

Restul criticilor sub aspectul determinării modului de calcul al cheltuielilor de judecată reprezintă aspecte de temeinicie, or, controlul judiciar realizat în calea extraordinară de atac a recursului este limitat la verificarea legalității deciziei recurate, relevant în acest sens fiind art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Față de cele expuse anterior se observă că, susținerile recurentelor-pârâte nu sunt fondate, hotărârea atacată fiind corect argumentată în fapt și în drept, neexistând nicio contradictorialitate în motivarea soluției, dezlegarea dată de instanța de apel problemelor de drept deduse judecății fiind pe deplin și coerent reținută în considerente ce nu se contrazic și care conduc la soluția din dispozitiv.

Este cert, raportat la cele arătate mai sus și consemnate în considerentele hotărârii atacate, că instanța și-a motivat în mod corespunzător soluția adoptată, aceasta fiind în concordanță cu actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, fiind nefondat și motivul de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și indicat de recurente.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că se confirmă motivele de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat, recursul declarat de recurentele-pârâte REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN - ROMATSA și ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA - DIRECȚIA SERVICIILOR DE NAVIGAȚIE AERIANĂ TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 877/A din 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele-pârâte REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN - ROMATSA și ADMINISTRAȚIA ROMÂNĂ A SERVICIILOR DE TRAFIC AERIAN ROMATSA RA - DIRECȚIA SERVICIILOR DE NAVIGAȚIE AERIANĂ TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 877/A din 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2021.