ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1923/2022

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 12.11.2018, reclamantul A., în calitate de asociat și administrator la B. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună excluderea pârâtului din calitatea de asociat din cadrul societății B. S.R.L., preluarea de către reclamant a părților sociale deținute de pârât și continuarea activității societății cu asociat unic; a mai solicitat să oblige pârâtul să predea toate actele contabile deținute în prezent, sub sancțiunea plății unei amenzii în sumă de 500 RON/zi, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat art. 222 lit. d) și art. 223 din Legea nr. 31/1990.

La 28.12.2018 pârâtul C. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat dizolvarea societății B. S.R.L. și să îi fie restituit aportul personal adus în societate, în temeiul art. 227 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 31/1990.

Prin sentința nr. 16/04.05.2021, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea principală și a dispus excluderea pârâtului C. din calitatea de asociat al societății B. S.R.L., preluarea de către reclamant a părților sociale deținute de pârât și continuarea activității societății cu asociat unic A.; a respins capătul de cerere privind predarea actelor contabile și cererea reconvențională; a obligat pârâtul la plata către reclamant de sumei de 2.540 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâtul.

Prin decizia nr. 668/03.11.2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelurile, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâtul să predea reclamantului evidența financiar-contabilă a societății B. S.R.L. și să achite reclamantului și suma de 19.786 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a constatat că petitul având ca obiect restituirea valorii părții proporționale din patrimoniul social a fost anulat ca netimbrat prin încheierea din 08.04.2019; a menținut celelalte dispoziții și a obligat apelantul-pârât să plătească apelantului-reclamant suma de 3.841 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a evocat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Constituția României și ale art. 6 alin. (1) din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și a susținut că din motivarea lacunară a deciziei recurate nu reiese de ce instanța a înlăturat susținerile recurentului referitoare la restituirea valorii părții proporționale din patrimoniul social, adică parte din activul net contabil.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a relevat că instanța de apel a încălcat prevederile din Legea nr. 31/1990, deoarece a făcut o gravă confuzie între aportul personal și valoarea activului net contabil, fiind anulat capătul de cerere al cererii reconvenționale care vizează restituirea aportului.

A mai susținut că în cauză nu s-a ținut cont de concluziile expertizei efectuate și că au fost ignorate restul probelor administrate, putându-se observa că instanța de apel nu s-a lămurit asupra pretențiilor solicitate de către părți și că a făcut confuzie asupra normelor legale aplicabile.

Sub acest aspect, a relevat că instanța de apel nu a înțeles temeiul de drept al pretențiilor pârâtului, aspect ce rezultă din considerentele reținute pentru respingerea cererii reconvenționale și din împrejurarea că acțiunea reclamantului nu este nedovedită.

În final, după prezentarea obiectivelor din expertiză și aprecierile proprii asupra concluziilor acesteia, recurentul a susținut că suma de 170.189,01 RON nu poate fi diminuată, întrucât reprezintă valoarea corectă a activului.

La 14.03.2022 intimatul-pârât a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), rap. la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. la art. 457.

În cauză, decizia nr. 668/03.11.2021 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, împotriva căreia s-a declarat prezentul recurs, a fost pronunțată în apel într-un litigiu fundamentat pe dispozițiile art. 222 lit. d), art. 223 și art. 237 din Legea nr. 31/1990, având ca obiect excludere asociat, respectiv dizolvare societate.

Dispozițiile art. 223 alin. (3

1

) din Legea nr. 31/1990 prevăd că "Hotărârea prin care instanța se pronunță asupra cererii de excludere este supusă numai apelului", iar potrivit art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Din coroborarea dispozițiilor anterior enunțate rezultă că pentru acțiunile vizând excludere asociat, hotărârile curții de apel sunt definitive.

Astfel, decizia nr. 668/03.11.2021 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă, împotriva căreia a fost declarat prezentul recurs, era definitivă încă de la pronunțare, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., context în care nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei nr. 668/03.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2022.