ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1909/2022

HOTĂRÂRE

05.10.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1909/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la 04.10.2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta la plata către reclamant a sumei de 576.695,98 RON, compusă din sumele de 252.990 RON, reprezentând penalitățile de întârziere aferente sumei de 181.524,91 RON la plata căreia pârâta a fost obligată prin sentința civilă nr. 3125/23.05.2016, calculate de la data scadenței până la 18.08.2017, de 151.701,1 RON, reprezentând discountul stornat aferent sumei de 181.524,91 RON cuprinsă în sentința civilă nr. 3125/23.05.2016, de 64.253,59 RON, reprezentând contravaloare facturi și de 80.282 RON, reprezentând penalitățile de întârziere aferente facturilor calculate până la 22.09.2017, precum și în continuare, până la achitarea debitului.

La 28.03.2019, reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, prin care a redus valoarea obiectului acțiunii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 332.995 RON, compusă din sumele de 212.938 RON, reprezentând penalitățile de întârziere aferente sumei de 181.524,91 RON la plata căreia pârâta a fost obligată prin sentința civilă nr. 3125/23.05.2016, calculate de la data scadenței până la 18.08.2017 și de 120.057 RON, reprezentând discountul stornat aferent sumei de 181.524,91 RON.

Prin sentința civilă nr. 929/09.04.2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins acțiunea precizată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinice și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 1286/01.10.2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 212.938 RON, cu titlu de penalități de întârziere aferentei sumei de 181.524,91 RON, și de 120.057 RON, reprezentând discount stornat aferent sumei de 181.524,91 RON; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor de 7.684,95 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și de 3.468 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, a susținut în esență că instanța de apel a încălcat principiul contradictorialității și dreptul la apărare, deoarece nu a pus în discuția părților chestiunea privind autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 3125/23.05.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

În continuare, recurenta a arătat că instanța de apel a interpretat greșit prevederile art. 1.270, art. 1.530, art. 1.538, art. 1.566, art. 1.266 și urm. și ale art. . 1.315 C. civ., precum și principiul nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet, invocând pe larg aspecte legate de fondul litigiului.

De altfel, în opinia recurentei hotărârea curții de apel cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

La 12.02.2021 intimatul-reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, iar la 22.02.2021 a înregistrat la dosar o cerere de transmitere a calității sale către numitul C., ca urmare a intervenirii contractului de cesiune creanță din 12.11.2020.

La 25.06.2021 recurenta-pârâtă a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata recursului.

În temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, acesta a fost redactat și comunicat părților.

Prin încheierea din 08.06.2022, Înalta Curte a admis în principiu recursul și a stabilit termen în ședință publică, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

La 30.09.2022 recurenta-pârâtă a depus la dosar o declarație autentificată de renunțare la judecata recursului.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, cererea de renunțare la judecata recursului, asupra căreia reține următoarele:

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o achiesare la hotărârea instanței de fond, un act de dispoziție a recurentei ca expresie a disponibilității recunoscute de lege părții, conform art. 9 C. proc. civ.

Articolul 406 C. proc. civ. reglementează condițiile în care poate opera renunțarea reclamantului la judecată, aceasta reprezentând un act procesual de dispoziție, iar conform alin. (5) din norma legală evocată atunci "când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză".

Actul de dispoziție în cauză nu urmează regimul art. 406 C. proc. civ., deoarece dispoziția reglementează renunțarea la cererea de chemare în judecată, ca act începător al procedurii judiciare, iar nu renunțarea la calea de atac pe care partea a promovat-o.

Manifestarea de voință a recurentei-pârâte, în sensul renunțării la judecata recursului, are valența unei achiesări la hotărâre, în acord cu prevederile art. 463-464 C. proc. civ.

Potrivit art. 463 alin. (1) C. proc. civ., achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.

Având în vedere dispozițiile legale evocate mai sus, precum și manifestarea expresă de voință a recurentei-pârâte, care îmbracă formele prevăzute de art. 464 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să ia act de achiesarea acesteia la decizia civilă nr. 1286/01.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.