ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1722/2022

Ședința publică din data de 21 septembrie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 15 aprilie 2014, pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, sub număr de dosar x/2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. SPARD S.R.L., solicitând instanței obligarea pârâților la depunerea la dosarul cauzei a contractelor de vânzare-cumpărare sau contractele prin care terenurile prevăzute în Centralizator au fost transmise către S.C. D. S.R.L. conform Actului adițional din 18.04.2011. De asemenea, a solicitat achitarea către reclamanta a comisionului de 2% din prețul final de vânzare a terenului agricol situat in Jud. Dolj, având suprafața totală de 2931 ha teren arabil, pentru serviciul de intermediere prestat conform Contractului nr. x/07.04.2011 și a Anexei nr. 1/18.04.2011.

Reclamanta a evaluat pretențiile provizoriu la suma de 30.000 RON.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 969 alin. (1), art. 1066, art. 1069, art. 1070, art. 1073, art. 1084 C. civ. (vechiul C. civ. în vigoare la data încheierii contractului de intermediere), art. 194 și urm. C. proc. civ., art. 1166 și urm. Noul C. civ.

La 11 iulie 2014, reclamanta A., în temeiul art. 204 și urm. C. proc. civ., a depus completare a cererii de chemare în judecată în sensul că a înțeles să completeze cadrul procesual pasiv prin introducerea în calitate de pârât a doamnei E.. De asemenea, a înțeles să completeze petitul cererii prin introducerea capătului 3 de cerere cu caracter subsidiar, prin care a solicitat ca în cazul în care se va constata că E. nu avea calitatea de reprezentant a celor trei societăți pârâte, astfel încât a încheiat contractul cu depășirea limitelor mandatului său, să se dispună obligarea acesteia personal la plata comisionului de 2% din valoarea tranzacției având în vedere prevederile vechiul C. civ. cu privire la contractul de mandat, precum și art. 374-391 Codul comercial.

Prin sentința nr. 298 din 30 octombrie 2014, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr. x/2014, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Băilești.

Dosarul nr. x/2014 al Tribunalului Dolj a fost înaintat Judecătoriei Băilești, cauza fiind înregistrată sub număr de dosar x/2014

Prin încheierea de ședință din 4 iunie 2015, pronunțată de Judecătoria Băilești, în dosarul nr. x/2014, s-a dispus suspendarea, din oficiu, a oricărei proceduri și înaintarea dosarului Curții de Apel Craiova în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Dolj și Judecătoria Băilești.

Prin sentința nr. 43 din 16 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2015, s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă.

Prin sentința nr. 69 din 25 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. SPARD S.R.L. și S.C. C. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta A., criticând-o sub aspectul nelegalității și al netemeiniciei.

Prin decizia nr. 777 din 19 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, a fost admis apelul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 69 din 25 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele pârâte S.C. B. S.R.L., S.C. SPARD S.R.L. și S.C. C. S.R.L., a fost anulată sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În rejudecare, dosarul a fost înregistrat la 26 iunie 2019 pe rolul Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, sub nr. x/2019.

Prin sentința nr. 216 din 29 septembrie 2020, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. SPARD S.R.L. și S.C. C. S.R.L. și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a următoarelor sume: B. S.R.L. -51.317,5 EURO, SPARD S.R.L. -20.927,5 EURO și C. S.R.L. - 18.932,5 EURO, reprezentând comision intermediere.

A obligat pârâtele către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1505 RON taxă de timbru, iar conform art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat pârâtele, în solidar, la plata către stat a sumei de 7989,52 RON, reprezentând cheltuieli avansate de stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâtele B. S.R.L., SPARD S.R.L. și C. S.R.L., care au solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate și pe cale de consecință, să fie respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către intimata - reclamantă A..

Prin decizia nr. 334/2021 din 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. SPARD S.R.L. și S.C. C. S.R.L. împotriva sentinței nr. 216 din 29 septembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata reclamantă A..

Pârâtele B. S.R.L., SPARD S.R.L. și C. S.R.L. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 334/2021 din 27 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Recurentele-pârâte B. S.R.L., SPARD S.R.L. și C. S.R.L. au invocat incidența motivelor de recurs reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5); când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii (pct. 6), respectiv când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (pct. 8).

Sub un prim aspect, după o scurtă expunere a situației de fapt, în argumentarea recursului, subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentele-pârâte susțin, în esență, că decizia atacată este nemotivată în ceea ce privește proba administrată în fața instanței de apel și în raport de care nu a fost reținut niciun considerent.

Astfel, se arată că, din lecturarea deciziei recurate și a încheierii din 13.04.2021, se constată faptul că instanța de apel nu a făcut nicio apreciere cu privire la proba pe care aceasta a considerat-o utilă și a încuviințat-o la termenul din 08.04.2021, respectiv audierea martorului F..

Or, potrivit art. 425 alin, 1 lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

În opinia recurentelor, atât timp cât în considerente instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauză, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced.

Totodată, apreciază recurentele, decizia atacată a fost pronunțată și cu încălcarea regulilor imperative ale C. proc. civ., ceea ce atrage incidența motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Aceasta întrucât, prin ignorarea probei cu audierea martorului F. instanța de apel nu a lămurit pe deplin situația de fapt încălcând rolul activ prevăzut de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., în lipsa unei analize complete a probatoriilor necesare stabilirii situației de fapt reale și aflării adevărului în cauză în raport de normele legale incidente.

Administrarea probelor, în cadrul procesului civil, este strâns legată de realizarea principiului fundamental al "aflării adevărului", iar acest obiectiv procesual se reflectă perfect în sistemul probatoriu instituit prin C. proc. civ. care conține reguli pertinente referitoare la "rolul activ al judecătorului" și la "sarcina probei".

În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentele consideră că instanța de apel a interpretat și a aplicat greșit dispozițiile legale de drept material reglementate de art. 970, 977, 978, 982, 1073 C. civ., deoarece, cu ignorarea probatoriului administrat în cauză și a clauzelor contractului de intermediere, a apreciat că intimata-reclamantă și-a îndeplinit obligația de a intermedia vânzarea terenurilor către cumpărătorul D. S.R.L., motiv pentru care se impune atragerea răspunderii contractuale a pârâtelor.

Astfel, subliniază că prin interpretarea greșită a prevederilor contractuale, instanța a mers pe acest raționament greșit, ajungându-se într-o atare situație ca instanța să procedeze la o aplicare eronată a prevederilor care reglementează răspunderea contractuală.

Or, intimata-reclamantă nu a intermediat tranzacționarea terenurilor vândute, astfel cum rezultă din întreg probatoriul aflat la dosarul cauzei, cât și din declarația martorului F. acordată la termenul de judecată din 13.05.2021.

Din probatoriul administrat atât în fața primei instanțe, cât și în fața instanței de apel rezultă fără putință de tăgadă nelegalitatea soluției, fiind dovedit faptul că intimata - reclamantă nu a intermediat tranzacțiile imobiliare asupra acestor proprietăți care au aparținut recurentelor, neavând dreptul la acest comision.

Mai exact, intimata-reclamantă nu a prestat niciun serviciu de intermediere în contextul în care încheierea tranzacțiilor cu societatea D. S.R.L. a fost realizată ca urmare a relațiilor directe pe care recurentele le-au avut cu reprezentantul acesteia, d-nul F..

Împrejurarea că intimata A. nu a intermediat aceste tranzacții imobiliare rezultă din materialul probatoriu administrat atât în prima instanță, cât și în fața instanței de apel.

Dincolo de faptul că în hotărârea recurată s-a reținut în mod nelegal că se impune atragerea răspunderii contractuale a recurentelor, deși probatoriul administrat în cauză a relevat că intimata - reclamantă nu a prestat niciun serviciu de intermediere care să fi condus la vânzarea terenurilor către societatea D. S.R.L., instanța de apel a interpretat greșit clauzele contractului de intermediere.

Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Intimata-reclamantă A. nu a formulat întâmpinare.

Prin concluziile raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, s-a reținut că, în speță, completul de filtru urmează a aprecia dacă recursul este nul, întrucât dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererii de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de nelegalitate strict reglementate de dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 18 mai 2022, s-a comunicat părților raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosarul de recurs.

Recurentele-pârâte au depus un punct de vedere asupra raportului întocmit, prin care au susținut că recursul se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs în raport de excepția de nulitate, a cărei analiză este prioritară, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată și, față de reglementarea cuprinsă în art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula cererea de recurs, pentru următoarele argumente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs".

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

În calea extraordinară de atac a recursului controlul de legalitate nu poate fi exercitat decât în măsura în care argumentele părții, prin care este exprimată nemulțumirea față de soluția adoptată în apel, se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 1 - 8 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate.

Din această perspectivă, în ceea ce privește recursul formulat de pârâtele S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. SPARD S.R.L., Înalta Curte constată că acestea au indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., fără ca aspectele relevate să se subsumeze textelor de lege indicate (încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității - pct. 5; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura pricinii - pct. 6; hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material - pct. 8).

Astfel, recurentele-pârâte tind la o reevaluare a situației de fapt, repunând în discuție probele (declarația martorului F. etc.) și solicitând instanței de recurs să reconsidere concludența lor, în ansamblul materialului probator, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

În realitate, nemulțumirea părții este legată de faptul că instanța de apel nu ar fi valorificat cele declarate de martorul F., în condițiile în care prin decizia recurată sunt arătate considerentele pentru care instanța a reținut că acesta din urmă nu îi cunoștea pe reprezentanții pârâtelor anterior semnării contractelor de intermediere, astfel că o atare critică nu poate face obiect de analiza în recurs, pentru că aceasta ar presupune reaprecierea probatoriului și o nouă judecata pe fond a cauzei.

Este de amintit că instanța de apel, ca instanță devolutivă, are plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, instanța de recurs neputând proceda la reevaluarea concludenței acestora.

De asemenea, motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este invocat doar formal, deoarece toate criticile circumscrise acestui motiv privesc situația de fapt, precum și probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor, conținutul contactului de intermediere, așadar, aspecte de netemeinicie.

Greșita interpretare și aplicare a anumitor dispoziții legale (art. 970, 977, 978, 982, 1073 C. civ.), este invocată în corelație cu "ignorarea probatoriului administrat în cauză și a clauzelor contractului de intermediere", fără să se susțină o argumentație în drept care sa situeze criticile în sfera temeiului de casare indicat.

Toate argumentele invocate de către recurentele-pârâte în cererea de recurs constituie nemulțumiri ale acestora referitoare la modul în care Curtea de Apel Craiova a soluționat pe fond cauza și vizează, exclusiv, aspecte de netemeinicie ale hotărârii atacate, care exced controlului instanței de recurs.

Totodată, criticile nu pot fi încadrate din oficiu în condițiile art. 489 alin. (2), (3) C. proc. civ., în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., nefiind identificate nici alte motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, recursul nu este motivat în raport cu cerințele art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind aplicabilă sancțiunea nulității recursului, în reglementarea art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, conform prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurentele-pârâte S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. SPARD S.R.L. împotriva deciziei nr. 334/2021 din 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentele-pârâte S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. și S.C. SPARD S.R.L. împotriva deciziei nr. 334/2021 din 27 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2022.