ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1633/2022

Ședința publică din data de 21 iulie 2022

Asupra cererii de recurs de față, din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2006, la data de 21.04.2006, întemeiată în drept pe dispozițiile dispozițiile art. 132 (3), 162 și 205 din Legea nr. 31/1990 R, art. 2 din Decret nr. 167/1958, art. 5 C. civ. și art. 2 C. proc. civ., reclamanta A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A., acțiune în constatarea nulității absolute a Hotărârii Adunării generale Extraordinare a Acționarilor, FN din 14.11.2003, depusă la ORC Constanța cu cererea nr. x/17.11.2003, rezoluția nr. 21250/25.11.2003, privind "emitere obligațiuni conform O.U.G. nr. 118/2003"; a tuturor actelor subsecvente, cerere de înscriere mențiuni nr. 29511/17.11.2003, încheierea nr. 29.5111/17.11.2003 și certificatul de mențiuni cu același număr.

Pârâta S.C. B. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei dovezii existenței capacității de folosință și a capacității de exercițiu a drepturilor procesuale pentru reclamanta A., excepția lipsei dovezii calității de reprezentant pentru persoana menționată în acțiune ca reprezentând și angajând legal societatea reclamantă, excepția nulității acțiunii, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei interesului reclamantei în promovarea acțiunii. Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin încheierea nr. 59/10.01.2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus strămutarea dosarului nr. x/2006 la Tribunalul Ialomița, astfel că prin încheierea din 24 ianuarie 2007 a Tribunalului Constanța s-a luat act de această situație și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Ialomița.

La Tribunalul Ialomița cauza a fost înregistrată la data de 05.02.2007, sub nr. x/2006.

Prin încheierea din 29.05.2007, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepțiilor invocate în cauză, luând act că pârâta S.C. B. S.A. Constanța a renunțat la susținerea excepțiilor lipsei capacității de folosință și a capacității de exercițiu a reclamantei A.. și a excepției lipsei calității de reprezentant a apărătorului reclamantei.

Totodată, a respins ca nefondate excepțiile nulității acțiunii, a inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale active a reclamantei, a prescripției dreptului la acțiune și a lipsei interesului reclamantei în promovarea acțiunii, invocate de pârâta S.C. B. S.A. Constanța.

La data de 12.06.2007, Ministerul Economiei și Finanțelor, în calitate de reprezentant al Statului Roman a depus la dosar cerere de intervenție în interes propriu, în conformitate cu dispozițiile art. 49 și urm. C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 12 iunie 2007, instanța a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu a Ministerului Economiei și Finanțelor București, în calitate de reprezentant al Statului Român, dispunând, totodată, introducerea în cauză a acestuia în calitate de intervenient.

Prin încheierea din 2 octombrie 2007, Tribunalul a constatat că Ministerul Finanțelor Publice este parte în Convenția de emisiune de obligațiuni ca mandatar al Guvernului României și are calitatea de pârât astfel ca a dispus să fie citat și în această calitate cu copie de pe cererile formulate.

Prin încheierea de ședință din data de 04.04.2017 Tribunalul Ialomița a luat act de cererea de subrogare în drepturile și obligațiile reclamantei A. a C. S.A. și a dispus citarea acesteia în calitate de reclamantă.

Prin încheierea din 25.11.2020, Tribunalul Ialomița a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamantei în promovarea capătului accesoriu de cerere privind nulitatea Convenției de emisiune de obligațiuni din 5 decembrie 2003, invocate de pârâta S.C. B. S.A..

La termenul de judecată din data de 06.07.2021, în raport de conținutul și argumentele evidențiate în cererea de intervenție a Statului Roman prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Tribunalul a pus în discuție calificarea acestei cereri ca fiind o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtului și a calificat cererea drept cerere de intervenție accesorie.

Prin sentința civilă nr. 889/F din 20 iulie 2021, Tribunalul Ialomița a respins cererea principală așa cum a fost precizată ca neîntemeiată; a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intervenientul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor - reprezentat de A.J.F.P. Ialomița; a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată; a luat act că apărătorul pârâtei S.C. B. S.A., domnul avocat D., a precizat că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată și că pârâtul și intervenientul nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Reclamanta S.C. C. S.A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 889/2021 și a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive.

Pârâta B. S.A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 889/F/20.07.2021 și împotriva încheierilor de ședință din 29.05.2007 și 25.11.2020 și a solicitat admiterea recursului, casarea încheierilor recurate, rejudecarea și admiterea excepțiilor de inadmisibilitate, lipsei de calitate procesuală activă, lipsei de interes și prescripției dreptului la acțiune pe care le-a invocat cu consecința modificării sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca fiind inadmisibilă, introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă, lipsită de interes sau prescrisă.

Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor, intervenient și Ministerul Finanțelor, pârât, în temeiul art. 299, art. 304 alin. (1) pct. 9 si art. 304

1

din C. proc. civ. au formulat recurs împotriva încheierii de ședința din 06.07.2021 și a sentinței civile nr. 889/20.07.2021 și a solicitat admiterea căii de atac modificarea hotărârilor recurate în sensul calificării cererii de intervenție a Statului Roman prin intermediul Ministerului Finanțelor ca fiind o cerere de intervenție in interes propriu.

La termenul de judecată din data de 15.02.2022, pentru considerentele arătate în practicaua încheierii de ședință, curtea de apel a reținut că în cauză calea de atac ce se poate promova față de dispozițile legale incidente este apelul, astfel că în acest fel au fost calificate căile de atac promovate de toate părțile.

Prin decizia civilă nr. 362/A din 28 februarie 2022, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a luat act de renunțarea apelantului intervenient Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor și apelantului pârât Ministerul Finanțelor la judecata cererii de apel formulate împotriva încheierii de ședința din 06.07.2021 și împotriva sentinței civile nr. 889/20.07.2021.

A admis apelul formulat de apelanta pârâtă S.C. B. S.A. împotriva încheierilor de ședință din 29.05.2007 și din 25.11.2020 și împotriva sentinței civile nr. 889/F/20.07.2021, pronunțate de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, în dosarul nr. x/2006, în contradictoriu cu apelanta-reclamantă C. S.A., apelantul-pârât Ministerul Economiei și Finanțelor și apelantul-intervenient Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, a schimbat în parte încheierea de ședință din 29.05.2007, încheierea din 25.11.2020 și sentința apelată în sensul că a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă.

A respins apelul formulat de apelanta reclamantă S.C. C. S.A. ca nefondat.

La 19 mai 2022 (plic dosar recurs), împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C. S.A., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii excepției inadmisibilității și admiterii cererii.

În drept, recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. de la 1865.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate, recurenta-reclamantă arată, în esență, că a devenit acționar la pârâtă prin oferta publică de cumpărare acțiuni emisă în cadrul reglementat al Bursei de Valori București și a tranzacționat de la mai mulți vânzători interesați, nu numai de la SIF Transilvania cu care în cazul în speță nu a avut nicio cesiune de drept litigios sau de altă natură care să creeze o dependență de tip cedent/cesionar cu preluare de drepturi și obligații, așa cum eronat reține și motivează instanța de apel în decizia recurată.

Recurenta-reclamantă susține că este un terț interesat (persoană interesată), independent de poziția SIF Transilvania ca participant și votant în favoarea hotărârii AGEA din data de 14.11.2003 a cărei nulitate se cere a fi constatată, negăsindu-se în poziția unică reținută de curte în decizia recurată, acela de succesor al fostului acționar al pârâtei (SIF Transilvania); afirmația curții de apel că hotărârea AGEA din 14.11.2003 a fost votată în unanimitate este una incorectă și incompletă deoarece la acea ședință au participat doar 96,015% din acționari, nu a fost unanimitate a tuturor acționarilor companiei.

Totodată, arată că este de reținut calitatea reclamantei din cererea de chemare în judecată inițială, anume calitatea de acționar, iar temeiul invocat este cel stabilit prin art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990; acest fapt contrazice teza invocată de curtea de apel în decizia atacată în sensul în care ar fi cesionar și subordonat al SIF Transilvania care a votat pentru hotărârea AGEA din 14.11.2003 a cărei nulitate se cere a se constata și că a dobândit calitatea de acționar doar din relația de cesiune cu SIF Transilvania.

Consideră că instanța de apel în mod eronat a apreciat și analizat situația recurentei în raport de poziția avută de fostul acționar SIF Transilvania.

De aceea, recurenta-reclamantă concluzionează că, asociatul care a contribuit cu votul său favorabil la obținerea majorității are calitate procesuală activă pentru a introduce acțiunea în constatarea nulității, deoarece acțiunea este grefată pe dreptul comun, nu pe legea specială a societăților comerciale.

Potrivit dispozițiilor art. 131 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, republicată, hotărârile Adunării Generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, de oricare dintre acționarii care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.

Acțiunea în anulare are caracterul unei acțiuni sociale, deoarece ea este exercitată exclusiv în folosul societății și al acționarilor și nu pentru valorificarea unui interes personal, chiar dacă implicit are și consecințe de această natură.

Ca atare, interesul recurentei-reclamante de a ataca hotărârea Adunării Generale a acționarilor derivă din chiar calitatea sa de acționar la societatea a cărei hotărâre o atacă; interesul reclamantei în promovarea acțiunii mai rezultă și din aspectul potrivit căruia hotărârea AGA atacată este contrară ordinii publice și bunelor moravuri și încălcă regula impusă prin legea societăților comerciale menită să protejeze interesul general al creditorilor societății.

Subliniază că acțiunea în constatarea nulității absolute a hotărârii adunării generale a acționarilor, întemeiată pe încălcarea unor norme de ordine publică, poate fi introdusă nu numai de către acționarii care au votat contra sau care nu au luat parte la adunarea generală, ci de către oricine are un interes legitim, potrivit dreptului comun și nu pe baza dispozițiilor înscrise în art. 131 din Legea nr. 31/1990, republicată.

Conform art. 132 alin. (3) din Legea societăților se vorbește de orice persoană interesată doar la acțiunea în constatarea nulității absolute deoarece, această din urmă acțiune nu mai este una specific societară, ci una de drept comun. Particularitatea scutirii de proba interesului își are izvorul în natura sui generis, necontractuale, a hotărârii adunării generale unde majoritatea decide, iar minoritatea se supune, cu condiția ca decizia să fie conformă cu legea (sau cu statutul, adică legea internă a societății).

Intimații-pârâți B. S.A. Constanța și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Reprezentat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală.

La termenul de judecată din 23 iunie 2022, Înalta Curte a respins cererea de amânare formulată de recurentă și, din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării recursului și, pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante C. S.A. să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 30 iunie 2022, 7 iulie 2022, 14 iulie 2022 și 21 iulie 2022.

Recurenta-reclamantă C. S.A. a depus după închiderea dezbaterilor, la 24 iunie 2022, cerere privind repunerea cauzei pe rol.

Prin cererea privind repunerea cauzei pe rol, recurenta-reclamantă a arătat că a solicitat amânarea cauzei pentru a avea posibilitatea să angajeze un nou avocat care să o susțină și să-i reprezinte interesele, deoarece dosarul, întins pe o perioadă de 16 ani a fost administrat de mai multe case de avocatură, obiectul dosarului este foarte complex, iar identificarea unei noi case de avocatură care să se poată apleca cu maximă atenție asupra actelor din dosar, necesită un timp rezonabil. Consideră că prin repunerea cauzei pe rol se poate remedia eventualitatea încălcării dreptului la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Potrivit dispozițiilor art. 151 C. proc. civ. de la 1865:

"Pricina poate fi repusă pe rol, dacă instanța găsește necesare noi lămuriri."

Manifestarea de voință a recurentei-reclamante, exprimată prin cererea privind repunerea cauzei pe rol, nu poate fi luată în considerare, fiind o cerere depusă după închiderea dezbaterilor, în termenul de amânare a pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise.

Dintr-un alt punct de vedere dispozițiile art. 151 C. proc. civ. nu sunt aplicabile, întrucât de aceste dispoziții legale se poate prevala instanța de judecată atunci când aceasta constată că sunt necesare noi lămuri. Cu alte cuvinte, această instituție procedurală vizează deliberarea și este pusă, în principal, la dispoziția instanței învestită cu soluționarea cererii.

La termenul de judecată din data de 23 iunie 2022, Înalta Curte a pus în discuția părții prezente tardivitatea declarării recursului și, având în vedere dispozițiile art. 137 C. proc. civ., instanța va analiza cu prioritate această excepție.

Conform art. 301 C. proc. civ. de la 1865, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar potrivit art. 103 (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.

Dispozițiile art. 101 C. proc. civ. de la 1865 prevăd modul de calcul al termenului, iar potrivit alin. (1) "Termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul."

Totodată, alin. (5) al art. 101 din același cod prevede că "Termenul care se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare."

În speța dedusă judecății, cererea de recurs a fost depusă la data de 19 mai 2022 (data plic-fila x), fiind înregistrată la Curtea de Apel București la 20 mai 2022 .

Decizia atacată a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 20 aprilie 2022, ultima zi de formulare a recursului fiind 6 mai 2022 (vinerea).

Termenul de recurs este un termen legal imperativ, astfel că depășirea lui atrage decăderea părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

Pe cale de consecință, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada depunerii recursului promovat în termenul legal, de 15 zile de la comunicare, în condițiile în care procesul-verbal al comunicării deciziei recurate îndeplinește, în raport de prevederile art. 100 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, toate cerințele legale pentru validitatea sa, astfel că acesta are aptitudinea de a fi declanșat curgerea termenului de recurs.

În consecință, față de prevederile art. 103 alin. (1) raportat la art. 301 C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte urmează a respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 362/A din 28 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurenta-reclamantă C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 362/A din 28 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A. CONSTANȚA și intimatul-intervenient STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iulie 2022.