ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1570/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 24.12.2020 sub nr. x/2020 reclamantul CENTRUL JUDEȚEAN de CULTURĂ și ARTĂ OLT în contradictoriu cu pârâții: A. în calitate de moștenitor (soție supraviețuitoare) a defunctului B., C. în calitate de moștenitor (fiică) a defunctului B., D., E., F. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata sumei de; 46.952,18 RON sumă compusă din 40.772,18 RON cu titlu de prejudiciu și suma de 6.180 RON, compusă din 4.120 RON dobânzi și 2.060 RON penalități, prejudiciu material generat prin încheierea și prelungirea unor contracte de servicii telefonie mobila cu operatorul de telefonie mobilă S.C. G. S.A., după cum urmează:

La data de 23.03.2021 reclamanta a depus precizare, prin care a indicat temeiurile de fapt și de drept pentru care a formulat cererea, arătând că pârâtele C. și A. au fost chemate în judecată pentru faptele exercitate de autorul acestora, B., în calitate de fost manager al instituției reclamante, pârâtul E. a fost chemat în judecată atât pentru exercitarea atribuțiilor de fost manager, cât și pentru exercitarea atribuțiilor de execuție, pârâtul F. a fost chemat în judecată pentru faptele exercitate în calitate de fost manager, iar pârâta D. a fost chemată în judecată, de asemenea, pentru faptele exercitate în calitate de fost manager delegat.

Prin încheierea de ședința din data de 11.05.2021, s-a dispus disjungerea cauzei în ceea ce privește solicitarea față de pârâții E., în perioada 01.03.2016-13.06.2016 și față de pârâții F. și D. și formarea unui nou dosar, înregistrându-se dosarul nr. x/2021.

Prin sentința nr. 530/2021 din 4 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Olt, secția Civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocata de pârâți.

A respins acțiunea formulata de reclamantul CENTRUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ ȘI ARTĂ OLT în contradictoriu cu pârâții E., F., și D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială disjuns din dosarul x/2020, ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul CENTRUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ ȘI ARTĂ OLT, criticând soluția Tribunalului Olt pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 34/2022 din 11 ianuarie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, reclamantul CENTRUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ ȘI ARTĂ OLT a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând, în esență, admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza, să se dispună admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

Intimații-pârâți F. și D. au transmis, fiecare, câte o întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, iar recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor intimaților.

Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., inadmisibilitatea căii extraordinare de atac, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Este de menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Se constată că, în speță, hotărârea atacată, respectiv decizia nr. 34/2022 din 11 ianuarie 2022 a Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. (astfel cum a fost modificat prin pct. 49, art. I din Legea nr. 310 din 17 decembrie 2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative), "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

De asemenea, prin Legea nr. 76/2012 (art. 73 pct. 18) s-a modificat art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011 în sensul că hotărârile instanței de fond sunt supuse numai apelului.

Așa fiind, în litigiile privind conflictele de muncă și asigurările sociale, pentru acțiunile introduse după intrarea în vigoare a Noului C. proc. civ., calea de atac este numai a apelului.

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un conflict de muncă.

Cum textul de lege arătat exclude dreptul la recurs în conflictele de muncă, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 214 din Legea dialogului social nr. 62/2011, astfel că nu este susceptibila de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Se reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Prin urmare, hotărârile definitive nu pot fi atacate cu recurs, pentru că ar însemna să se adauge o nouă cale extraordinară de atac în afara celor expres prevăzute de C. proc. civ., ceea ce nu este admisibil.

Conform principiului legalității căilor de atac consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant CENTRUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ ȘI ARTĂ OLT.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant CENTRUL JUDEȚEAN DE CULTURĂ ȘI ARTĂ OLT împotriva deciziei nr. 34/2022 din 11 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2022.