ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 511/2022

Ședința publică din data de 2 martie 2022

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13 august 2018 pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL OLT, prin CONSILIUL JUDEȚEAN OLT, a solicitat obligarea pârâtei S.C. A. S.A. la plata următoarelor sume:

- suma de 129.627,12 RON reprezentând dividende neachitate aferente anului 2013, din totalul de 228.949 RON dividende aferente acestui an;

- suma de 216.157 RON reprezentând dividende neachitate aferente anului 2014;

- suma de 183.995,16 RON reprezentând dividende neachitate aferente anului 2015;

- suma de 40.755 RON reprezentând dividende neachitate aferente anului 2016;

- suma de 16.672 RON, reprezentând dividende neachitate aferente anului 2017, cu scadență la data de 31.07.2018.

- suma de 123.565,57 RON dobânda legală penalizatoare la dividendele de plată aferente anului 2010;

- suma de 157.381,43 RON dobânda legală penalizatoare la dividendele de plată aferente anului 2011;

- suma de 54.203,87 RON dobândă legală penalizatoare la dividendele de plată aferente anului 2012;

- suma de 20.436,16 RON dobândă legală penalizatoare aferentă anului 2013 calculată la dividendele plătite parțial la data de 22.12.2017 în cuantum de 99.321,87 RON.

- 30.986,29 RON-2013;

- 37.404,17 RON-2014

- 21.082,78 RON-2015

- 2.293,88 RON -2016

Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 447/26.09.2019, a admis excepția prescripției dreptului la acțiune în privința dobânzii legale penalizatoare aferentă dividendelor pentru anii 2010, 2013, precum și dividendelor pentru anii 2013, a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâta să-i plătească reclamantei dividendele aferente anilor 2014, în cuantum de 216.157 RON, 2015, în cuantum de 183.995,16 RON, 2016, în cuantum de 40.755 RON și 2017, în cuantum de 16.672 RON.

A obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 150.493,30 RON, cu titlu de dobândă penalizatoare pentru anul 2011, 53.826,99 RON cu titlu de dobândă legală penalizatoare pentru anul 2012 .

A obligat pârâta să-i plătească reclamantei dobânda legală penalizatoare aferentă dividendelor pentru anii 2014,2015,2016,2017 de la scadența obligației principale și până la plata efectivă a dividendelor.

A obligat pârâta să-i plătească reclamantei cheltuielile de judecată efectuate de aceasta, sub forma onorariului de expert în sumă de 2000 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 447 din 26 septembrie 2019 pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat apel reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL OLT, prin CONSILIUL JUDEȚEAN OLT și pârâta S.C. A. S.A..

Prin decizia nr. 561/2020 din 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția a Il-a Civilă a respins apelul declarat de A. S.A., împotriva sentinței nr. 447/2019 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

A admis apelul declarat de U.A.T. JUDEȚUL OLT, împotriva sentinței nr. 447/2019 din 26 septembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Olt, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

A schimbat în parte sentința.

A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința dobânzii legale penalizatoare aferente dividendelor anului 2013 precum și a restului de dividende pentru anul 2013.

A obligat pârâta să-i plătească reclamantei și suma de 24.290 RON cu titlu de dividende restante aferente anului 2013 cât și suma de 47.126 RON cu titlu de dobânzi legale penalizatoare pentru dividendele aferente anului 2013.

A menținut restul dispozițiilor sentinței.

Împotriva deciziei nr. 561/2020 din 12 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă au declarat recurs reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL OLT, prin CONSILIUL JUDEȚEAN OLT și pârâta S.C. A. S.A..

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL OLT, prin CONSILIUL JUDEȚEAN OLT a solicitat admiterea căii de atac, modificarea în parte a Deciziei nr. 561 din 12 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în sensul obligării intimatei-pârâte la: plata dobânzilor legale penalizatoare aferente dividendelor pentru anul 2013 în sumă de 105.336,71, achitate în timpul litigiului la instanța de fond la data de 05.12.2018, dobânzi care se ridică la suma de 8.012,58 RON; plata dobânzii legale penalizatoare pentru dividendele aferente anului 2013 neachitate până în prezent, dividende restante în cuantum de 24.290,42 RON, calculată de la data scadenței obligației principale și până la data plății efective a acestor dividende.

In drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a susținut că, în mod greșit, instanța de apel a lăsat nesoluționate următoarele cereri:

l. în ceea ce privește solicitarea de a fi obligată intimata-pârâtă la plata dobânzilor penalizatoare calculate pentru dividendele aferente anului 2013 în sumă de 105.336,71 RON achitate în timpul litigiului la instanța de fond la data de 05.12.2018, instanța de apel a considerat că nefiind calculate de către expert și nici de către UAT județul Olt în calitate de apelant-reclamant, acestea putând fi solicitate ulterior, printr-o nouă acțiune, astfel că acestea nu au fost acordate recurentei-reclamante.

A considerat că instanța de apel a procedat în mod greșit și că trebuia să pună în vedere reclamantei să depună acest calcul, fără a lăsa nesoluționată această cerere și fără mai fi necesară o nouă învestire a instanțelor judecătorești cu o altă cerere având acest obiect.

Mai mult, contrar afirmației instanței de apel, arată că o parte din dobânda penalizatoare aferentă acestor dividende, respectiv suma de 5.296,71 RON, a fost calculată de expert pentru perioada 23.07.2017 - 13.08.2018, data introducerii acțiunii, mai trebuind calculată dobânda doar pe perioada 14.08.2020 -05.12.2018.

Dobânda legală penalizatoare pentru dividendele în sumă de 105.336,71 RON este de 8.012,58 RON, sumă pe care o solicită recurenta-reclamantă.

Pentru dovedirea cuantumului acestei dobânzi, recurenta-reclamantă a depus anexat cererii de recurs, Situația întocmită de Direcția Economică Buget -Finanțe din cadrul Consiliului Județean Olt privind calculul dobânzilor aferente dividendelor în suma de 105.336,71 RON, calculate până la data plății efective, respectiv data de 05.12.2018.

Recurenta-reclamantă susține că soluția instanței de apel este nelegală și netemeinică întrucât pentru dividendele neachitate în sumă de 24.290 RON soluția corectă era cea pe care o solicitase, anume obligarea intimatei - pârâte la plata dividendelor neachitate și, totodată, obligarea acesteia la plata dobânzii legale penalizatoare calculată de la data scadenței obligației principale și până la data plății efective a acesteia, așa cum se dispune ori de câte ori pârâtul nu-și îndeplinește obligația principală de plată și, ca atare, nu poate fi stabilit cuantumul dobânzilor penalizatoare.

Prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susținând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor Legii nr. 31/1990.

Recurenta-pârâtă arată că în apărarea invocată prin întâmpinarea depusă în primă instanță și prin motivele de apel a învederat faptul că nu avea obligația de a achita aceste dividende deoarece acționarii săi, printe care și reclamanta, au stabilit prin două acte juridice (contracte) că acestea nu vor fi plătite pe perioada în care recurenta-pârâtă beneficiază de asistență financiară nerambursabilă din partea Uniunii Europene.

Hotărârile instanțelor de fond, prin care s-a stabilit obligația sa de a plăti dividende au fost pronunțate cu încălcarea următoarelor dispoziții de drept material: art. 1270 C. civ. (art. 969 din vechiul C. civ.) și art. 67 aliniat 2 din Legea nr. 31/1990.

Având în vedere caracterul supletiv al normelor ce se regăsesc în Legea nr. 31/1990 participanții la circuitul civil pot, de regulă, să deroge de la acestea.

Recurenta-pârâtă susține că acționarii săi au hotărât prin actul constitutiv al societății ca profitul net să fie reinvestit sau se va aloca pentru fondul IIP, iar pe perioada executării Contractului de Delegare de Gestiune societatea nu va distribui dividende - articolul 21.5. din Actul Constitutiv.

Din interptetarea literală a textului contractual rezultă că părțile au reglementat două situații distincte: să nu distribuie dividende, profitul net urmând a fi reinvestit; să distribuie dividende, dar acționarii sa returneze societății sumele sub forma contribuției la Fondul IIP.

Pentru prima situație - nu se distribuie dividende, profitul net fiind reinvestit, tot acționarii au stabilit, a priori, o durata determinabilă: - durata executării contractului de delegare a gestiunii. Cele două situații nu se confundă. Atunci când acționarii hotărăsc ca profitul net să fie reinvestit, hotărăsc, explicit, să nu încaseze dividende și să păstreze resursele financiare în cadrul societății, pentru investiții curente și/sau viitoare.

În consecință, recurenta-pârâtă apreciază că nu avea obligația de plată a dividendelor pentru perioada în care se afla în derulare contractul de delegare de gestiune.

Subliniază și faptul că reclamanta, în calitate de acționar al său, este cea care practic a dispus în acest sens, votând pentru modificarea Actului Constitutiv. Reclamanta nu a solicitat anularea Hotărârii AGA prin care s-a modificat actul constitutiv și nici nu a inițiat procedurile de modificare a acestuia, astfel încât, și în prezent recurenta-pârâtă are obligația contractuală de a nu plăti dividende.

Arată că prima instanța a respins aceste apărări cu motivarea că prevederea din actul constitutiv ar contraveni unei dispoziții legale imperative (pagina 12 alin. (3) fără a arăta care este aceasta normă și de ce are un caracter imperativ și nu supletiv; instanța de apel nu a mai menținut aceste considerente (deși sub acest aspect trebuia sa admită apelul și să schimbe considerentele) și a susținut- pagina 5 aliniat 10 - că textul contractual trebuie interpretat în sensul că societatea va distribui divedende și va utiliza mecanismul Fondului UD pentru a le restitui societății.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare, prin care a invocat în principal excepția nulității recursului declarat de pârâtă și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției nulității recursului ca neîntemeiată și a celorlalte critici, precum și obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea litigiului.

La 15 aprilie 2021 (plic-fila x), recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Olt, prin Consiliul Județean Olt a depus o cerere de renunțare la recurs, având în vedere că pârâta S.C. A. S.A. a achitat suma de 8.126,61 RON, reprezentând dobânda legală penalizatoare pentru dividendele de plată aferente anului 2013 în sumă de 105.336,71 RON, achitate la data de 05.12.2018 și, respectiv, în sumă de 24.290 RON, achitate la data de 24.12.2020, cu privire la care a declarat recurs, anexând extrasul de cont emis la 08.04.2021. Prin urmare, recursul a rămas fără obiect.

Prin încheierea de ședință din 15 decembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare, niciuna dintre părți neînțelegând să uzeze de acest drept.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 2 martie 2022.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursurilor, în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursurile, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentele formulează critici de nelegalitate ale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să invoce motivele în tiparele fixate de lege.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

Se constată că ambele recurente au indicat formal în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textelor de lege indicate, iar dezvoltarea criticilor arătate în cuprinsul cererilor de recurs nu face posibilă încadrarea acestora în niciunul dintre cazurile reglementate de pct. 1-8 ale textului de lege anterior menționat.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, prin susținerile formulate, recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Olt, prin Consiliul Județean Olt, se cantonează la critica relativă la situația de fapt și aprecierea probatoriului cu privire la cuantumul dobânzilor legale penalizatoare neacordate de instanța de apel, care se circumscrie laturii de temeinicie, necenzurabilă în recurs, fără a reuși să facă o trimitere argumentată, convingătoare la textul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și fără a indica normele de drept material încălcate de instanța de apel.

Întreaga construcție a recursului reclamantei vizează exclusiv greșita interpretare a probelor de către instanța de apel, motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. fiind invocat doar cu scopul de a repune în discuție situația de fapt, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Este de reținut că întinderea controlului judiciar este condiționată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs și de limitele conferite de dispozițiile legale, iar simpla nemulțumire a părții cu privire la soluția pronunțată, precum și succinta relatare a situației de fapt nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs, în raport de prevederile art. 488 C. proc. civ.

De asemenea, în privința recursului declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A., se constată că, prin cererea de recurs, se reiterează aspecte invocate prin cererea de apel și nu critici de nelegalitate care să poată fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta-pârâtă invocă formal interpretarea eronată a dispozițiile art. 1270 C. civ. și art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, fără a expune critici concrete prin raportare la considerentele deciziei de apel și fără a arăta modalitatea în care instanța de apel a încălcat sau aplicat greșit normele de drept material invocate.

Susținerile recurentei-pârâte prezentate de aceasta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți exprimate în etapa procesuală anterioară, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

In fapt, aceleași motive care vizează netemeinicia au fost deduse instanței de apel spre judecată și sunt acum readuse în discuție în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu ignorarea instituției recursului, trecând peste faptul că instanța de casație nu poate fi, în mod legal, învestită cu soluționarea unor astfel de aspecte, întrucât nu ne aflăm înaintea celei de-a treia instanțe a fondului.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întrunește cerința ce se cere a fi îndeplinită.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că nici recurenta-reclamantă, nici recurenta-pârâtă nu s-au conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursurile, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursurile declarate de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ JUDEȚUL OLT PRIN CONSILIUL JUDEȚEAN OLT și de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 561/2020 din 12 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2022.