ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1429/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă la 20 august 2018, sub dosar nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. și C. a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 55.616, 06 Euro, reprezentând rest de plată din suma de 59.991,20 Euro datorată în baza contractului de consultanță nr. x/19.10.2012, suma de 44.439 Euro reprezentând parte din suma de 50.000 Euro datorată cu titlu de clauză penală, 150.000 RON TVA inclus datorată potrivit actului adițional nr. x la care să se adauge dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 20 martie 2019, instanța a calificat solicitarea referitoare la adaptarea contractului ca fiind o cerere reconvențională, iar la termenul din 17 aprilie 2019 instanța a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale pasive și a prescripției dreptului material la acțiune.

Prin sentința nr. 23/LP/2020 din 19 februarie 2020, Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă respinge ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți reconvenționali S.C. B. S.R.L. și C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. A. S.R.L..

Admite în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă reconvențional S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții-reclamanți reconvențional S.C. B. S.R.L. și C..

Obligă pârâta de rândul 1 la plata în favoare reclamantei a sumei de 22.827,07 Euro plus TVA la care se va adăuga dobânda legală aferentă începând cu data de 20 august 2015 și până la plata integrală a debitului.

Obligă pârâta de rândul 1 la plata în favoare reclamantei a sumei de 4086,33 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Obligă reclamanta la plata în favoarea pârâtului de rândul 2 la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, fiind respinse ca nefondate celelalte pretenții.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S.C. A. și pârâta S.C. B. S.R.L. SOLUTIONS S.R.L. au declarat apel.

Prin încheierea din 13 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a dispus suspendarea judecății apelului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva acestei încheieri, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, desființarea încheierii atacate prin care s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., cu consecința reluării judecății.

Criticile aduse încheierii atacate se referă la lipsa motivelor pentru care soluția din dosarul nr. x/2019 este determinantă pentru soluționarea prezentului dosar.

In prealabil, recurenta prezintă reperele esențiale pentru buna înțelegere a litigiului și arată că între A. S.R.L., în calitate de consultant și B. S.R.L. și D. S.R.L., în calitate de beneficiari s-a încheiat contractul tripartit de consultanță nr. x/19.10.2020, având ca obiect recuperarea datoriei de la grupul de companii E. prin darea în plată a strungului SC 33 la valoarea totală a ambelor creanțe. Ulterior au fost încheiate între părți 4 acte adiționale.

Prin acțiunea principală formulată de B. S.R.L. în dosarul nr. x/2019 se solicită să se constate nulitatea absolută a Tranzacției judiciare încheiată în data de 14 februarie 2013.

Prin acțiunea reconvențională din dosarul nr. x/2018 formulată de B. S.R.L. se solicită obligarea recurentei la plata sumei de 225.913,60 RON, ca urmare a unei pretinse activități frauduloase de reprezentare a intereselor societății B. S.R.L. de către numitul F. în legătură cu soluționarea dosarului nr. x/2013 al Tribunalului Dâmbovița.

Recurenta arată că nu există nicio interdependență între raporturile juridice deduse judecății în dosarul nr. x/2018 și dosarul nr. x/2019, în privința cărora, deși există premisa că provin din același raport contractual, nu poate fi dedusă concluzia în sensul că soluționarea acțiunii civile privind nulitatea absolută a tranzacției judiciare încheiată la 14 februarie 2013, influențează soluția din cererea reconvențională în cadrul dosarului de față.

Astfel, nu este pusă în discuție sub nicio formă legalitatea sau temeinicia Tranzacției judiciare din 14 februarie 2013, cea în care nu este prevăzut un raport de solidaritate pasivă în cuprinsul clauzei 1.2.7. și al cărei conținut nu este contestat de nicio parte semnatară.

Recurenta mai arată că, în ipoteza extremă a admiterii acțiunii civile din dosarul nr. x/2019, forma în care este stipulată solidaritatea pasivă la art. 1.2.7, raportul juridic generat de contractul de consultanță nr. x/2012, cu privire la obligațiile de plată a comisionului ori alte sancțiuni pecuniare contractuale, va fi neafectat, cât timp este în ființă și necontestată forma tranzacției judiciare din 14 februarie 2013.

De asemenea, din maniera în care au fost argumentate, acțiunea civilă din dosarul nr. x/2019 și cererea de suspendare a prezentului dosar au fost formulate cu rea-credință, în condițiile în care tranzacția din 14 februarie 2013 a fost contestată la aproape 6 ani de la data semnării ei și de la data când B. S.R.L. a luat cunoștință de existența celei de a doua forme a aceleiași tranzacții, ambele purtând semnătura reprezentanților săi.

In ultimul rând se arată că soluția de suspendare a judecării apelului nu satisface exigențele unui proces echitabil, conform art. 6 paragraf 1 din CEDO.

Intimata-pârâtă S.C. B. S.R.L. a formulat întâmpinare, la 6 ianuarie 2021, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din 18 martie 2021, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 8 aprilie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a acordat termen la data de 10 iunie 2021, cu citarea părților.

Prin încheierea din 10 iunie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Recurenta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, la 16 iunie 2021, fixându-se termen de judecată la 7 octombrie 2021.

Prin încheierea pronunțată la 7 octombrie 2021 a fost anulată ca netimbrată cererea de repunere pe rol a cauzei, fiind menținută măsura suspendării recursului dispusă prin încheierea din 10 iunie 2021.

Prin referatul întocmit la 12 mai 2022 s-a procedat la verificarea stadiului dosarului, în raport de dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1374 din 17 decembrie 2015, fixându-se termen de judecată la 9 iunie 2022, cu citarea părților în vederea discutării perimării cererii de recurs.

Asupra incidentului perimării judecării recursului, invocat din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de judecător.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

(2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni.

Perimarea, pe lângă rolul sancționator, are și natura unei prezumții de desistare, care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură, care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură, în scopul continuării judecării cauzei, acest moment putând fi reprezentat de data încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ. prin încheierea de ședință din 10 iunie 2021.

Așadar, față de data la care s-a dispus suspendarea judecății, respectiv 10 iunie 2021 și prezentul termen de judecată 9 iunie 2022, reiese că au trecut mai mult de 6 luni în care pricina a rămas în nelucrare din culpa părților.

Înalta Curte reține, totodată, că cererea de repunere pe rol formulată la 16 iunie 2021 nu a produs efectul întreruptiv al curgerii termenului de prescripție, având în vedere că recurenta nu a înțeles să îndeplinească obligație de achitare a taxei judiciare de timbru.

Se apreciază că, pentru a determina întreruperea curgerii termenului de perimare, actul procedural înfăptuit de parte trebuie să urmărească acest scop, un act procedural efectuat fără respectarea cerințelor legale nu poate produce per se acest efect întreruptiv al termenului de perimare.

Prin urmare, față de cele ce preced, urmează să se admită excepția perimării și să se constate perimată cererea de recurs, formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința prevăzută de art. 422 alin. (1) din C. proc. civ., text ce lipsește de efect toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această sancțiune procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 13 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. și B. S.R.L..

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.