ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 139/2022

Ședința publică din data de 26 ianuarie 2022

Asupra recursului de față, luând act că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)", reține următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 07.05.2018, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Dolj, anularea deciziei de pensie nr. x/25.10.2016, valorificarea la stabilirea drepturilor de pensie a adeverințelor nr. x/14.04.2015 eliberată de Consiliul Județean Dolj, nr. y/21.04.2015 eliberată de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Dolj și 615/16.07.2015 eliberată de S.C. B. S.A. Craiova, precum și a veniturilor obținute între 11.08.1975 și 13.01.1983, când a lucrat la Întreprinderea Comerțului cu Ridicata pentru Textile Încălțăminte Craiova și între 13.01.1983 și anul 2009, când a lucrat ca șef de unitate la Întreprinderea Comerțului de Stat Alimentara (ICS Alimentara).

Prin sentința nr. 1252/14.05.2019, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondată contestația.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul a declarat apel.

La termenul din 02.10.2019, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a suspendat judecata apelului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin decizia nr. 1948/13.07.2020, a constatat perimat apelul.

Împotriva acestei decizii, la 14.07.2020 A. a declarat recurs, arătând, în memoriul său, că până la primul termen de recurs va depune motivele în susținerea căii de atac exercitate și susținând, în cadrul aceluiași memoriu, că nu a fost citat pentru termenul la care s-a constatat perimarea judecății apelului și că nu a primit nicio înștiințare referitoare la soluția curții de apel.

Ulterior, la 08.09.2020, autorul căii de atac a depus motivele de recurs, prin care a susținut că instanța de apel în mod greșit a apreciat că în cauză a intervenit perimarea apelului, în măsura în care la termenul la care decizia a fost pronunțată, primul termen de judecată după suspendarea cauzei, s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta, fiind internat în spital în Italia, iar cursa companiei aeriene cu care ar fi trebuit să se întoarcă în țară a fost amânată pentru a doua zi după soluționarea pricinii.

A mai arătat că pronunțarea deciziei recurate s-a realizat fără a se ține cont de cele solicitate prin cererea de chemare în judecată și că raportat la înscrisurile depuse în dovedirea acesteia, premisele admiterii acțiunii erau îndeplinite.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate că au dreptul de a depune punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; doar intimata Casa Județeană de Pensii Dolj și-a prezentat punctul de vedere.

La termenul din 10.11.2021, Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a admis în principiu recursul și a dispus citarea părților pentru dezbateri.

Examinând recursul și decizia atacată prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele:

Chestiunea litigioasă supusă cenzurii instanței de recurs prin calea de atac exercitată vizează soluția instanței de apel dată excepției perimării apelului declarat de A. împotriva sentinței nr. 1252/14.05.2019, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Prin declarația de recurs, recurentul a criticat decizia curții de apel, arătând că nu a fost citat în cauză la termenul la care a fost discutată excepția perimării.

Procedând la verificarea conformității hotărârii recurate prin prisma acestui motiv de casare, care vizează încălcarea regulilor de procedură privind citarea pentru termenul din 13.07.2020, când a fost soluționată excepția perimării apelului, Înalta Curte reține că potrivit art. 153 C. proc. civ., " (1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității."

În conformitate cu art. 165 pct. 1 C. proc. civ., procedura de citare a părții se consideră îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare a citației ori, după caz, a încheierii procesului-verbal prevăzut la art. 164 din același Cod, indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori alt act de procedură personal.

Analiza actelor dosarului relevă că pentru termenul din 13.07.2020, când s-a pronunțat hotărârea atacată, recurentul a fost citat la 30.06.2020 la adresa indicată prin chiar cererea de apel, conform dovezii de citare de la dosarul de apel.

Comunicarea citației către autorul căii de atac s-a realizat prin depunerea acesteia la cutia poștală, conform art. 164 alin. (3) și (8) C. proc. civ.

Cum procedura de citare a recurentului a fost legal îndeplinită, iar potrivit art. 223 alin. (1) C. proc. civ. lipsa părții legal citate nu împiedică judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel, Înalta Curte constată că pronunțarea hotărârii recurate a respectat normele de procedură enunțate, nefiind incidentă ipoteza art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Pe de altă parte, susținerile recurentului din memoriul depus la 08.09.2020 sunt tardiv formulate, așa încât ele nu vor mai fi examinate, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Interpretarea prevederilor art. 487 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 470 alin. (5) din același Cod, relevă că în situația în care termenul de recurs curge de la o altă dată decât comunicarea hotărârii, motivarea recursului se va efectua într-un termen de aceeași durată, care curge, însă, de la data comunicării hotărârii.

Pentru identitate de rațiune, această ipoteză este aplicabilă și în ipoteza invocării unor motive suplimentare de recurs.

În cauză, decizia atacată a fost comunicată autorului căii de atac la data de 12.08.2020.

Calculând, conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul pentru motivarea recursului, Înalta Curte reține că acesta s-a împlinit la 18.08.2020.

În aceste condiții, actul de procedură din 08.09.2020, cuprinzând motivele suplimentare de recurs a fost depus ulterior împlinirii termenului legal în care ar fi trebuit prezentat.

Reținând că în conformitate cu art. 185 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărui drept procesual în termenul legal atrage decăderea părții, instanța supremă nu va mai analiza criticile recurentului formulate la 08.09.2020 nu vor fi analizate, autorul căii de atac fiind decăzut din dreptul de a le invoca.

În considerarea celor prezentate anterior, decizia instanței de apel este legală, așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei nr. 1948/13.07.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 ianuarie 2022.